| = Mircea Lăcătuș, cana cu care încercam apele... | Teodor Dume [20.Feb.08 09:07] |
| ca de obicei, domnule mircea, poem bun, sugestiv îmbrăcat cu imagini deosebite, simple dar care împlinesc scrisul dându-i valore întregului. ușurința cu care faceți joncțiunea dintre versuri mă surprinde plăcut și-mi place stilul. o să revin mereu în pagină confirm spusele; "nu-mi amintesc de cealaltă mână dacă îmi ștergeai cu ea fruntea sau îmi desenai pe nisip drumul de întoarcere n-am mai intrat în sat ti-am scris numele pe un copac tânăr abia apoi l-am uitat" cu bucuria de-a fi citit un text deosebit, sinceritate, stimă, același, teodor dume, | |
| = drumul spre..."neîntoarcere" | ionela chiru [20.Feb.08 12:00] |
| ...hop și io cu o vorbă bună... poemele tale reușesc întotdeauna să "răscolească" lectorul prin simplitate și naturalețe...Au puritatea unui chip fără make-up...Sper să nu șifoneze "analogia" mea...Acum copacul e bătrân probabil...Oricum ,sper să nu-l fi tăiat nimeni... :-)))Frumoasă imaginea cănii de aramă... cu stimă și prietenie, mai trecem prin ograda dvs. | |
| = teodor dume .)(.ionela chiru | mircea lacatus [20.Feb.08 12:26] |
| teodor ma bucur sa te stiu turist in rezervatia mea de ganduri ionela vorba ...buna mult aduce :) iar copacaul acela chiar asa de batran nu e :) va multumesc emir | |