| = Ioan Mircea Popovici, versuri însorite " | marius nițov [17.Feb.08 23:55] |
| Ioan Mircea Popovici, versuri însorite: "să o pui pe rana amintirilor inegalabilă, incredibilă, fabuloasă poate tu știi jumătate plus de motive" ...aducătoare de căldură! Fiecare zi cu frumusețea și împlinirea ei! | |
| = ioan-mircea | Carmen-Manuela Macelaru [18.Feb.08 11:52] |
| titlul este f frumos. mi-a placut cum te-a imboldit curcubeul,scoica care valoreaza mai mult decat o fericire pe dig. poza 3 preferata. mcm | |
| = cele 11 lebede | Ioan-Mircea Popovici [18.Feb.08 20:53] |
| sub titlul acesta se ascunde lectia de zbor. unde si incotro? intr-un fulg, pe dig, deasupra umbrei sau intr-un zbor de lebede. motivul? cele 11 lebede ramase peste iarna in port. ieri am intalnit 7 din cele 11 lebede. se spune ca celelalte patru au luat-o pe cararea coboratoare spre mare si n-ar fi straine de povestea lebedelor lui Andersen. va multumesc pentru semne. Marius, ma bucura primul tau semn. Manuela, credeam ca m-ai uitat. Sunt cam descumpanit pe tema celor 4 lebede care au luat-o pe carare. astept ajutoare. | |
| = părere | Ecaterina Bargan [18.Feb.08 21:21] |
| Acest text mi-a oferit doza potrivită de relaxare. Cît să evadez din rutina cotidianului în valul care sparge digul în infinit (odată cu axa de coordonate), și sufletul țîșnește peste limite, căutînd acea libertate pe care stropii au cunoscut-o pentru o clipă. Cuvintele provoacă tăcerea la imagini care te amuțesc și ca stare și ca forță de străpungere. Se deslușesc multe căi și prin cele relatate în comentariul de sus, dar multe rămîn încă în ceață. Eu nu pot decît să savurez frumusețea clipei imprimate în cuvinte și să învăț în tăcere lecția de zbor. | |
| = Sem(e)n | George Pașa [18.Feb.08 22:59] |
| Vin în "joc secund" cu zmeul/ și-l înalț spre curcubeul/ de pe țărmul însorit./ Iar în scama unui tiv/ de la cămașa lui Yves/ găsesc verbul rătăcit. Dar, întrebându-l, n-a vrut să spună cum îl cheamă. I-aș spune Soarbe-Infinit, dar așa nu mai e verb, ci Verbul. Și scoica aceea spartă... "valorează mai mult ca o fericire pe dig..." Absolut întâmplător, deși poate e altceva, mi-amintește de finalul "Lecției despre cub" a lui N. Stănescu (sigur, nu mă refer la nicio influență). Mai e în ultima secvență ceva din "jumătățile inegale". Cam atât... (oricum, știu că vorbesc singur). | |
| = an bisect (al Craciunului) | Ioan-Mircea Popovici [19.Feb.08 07:13] |
| Pasadia, Pasadia, calaret prin Infinit, ochiul lunii sta sa vada ce-ai visat si ce-ai iubit. Si cand toate par ca-s spus si nimicul prinde rost, vezi ca-n piatra-i o idee dintr-un joc ce n-a mai fost. Ca-n povestile din basmul cu basmaua din nimic si ca-n cantul Odiseei cu Ulysse ratacit... Ai regasit abisul pe margine de vis si-ai pus la mine-n pipa tutun din Paradis. Doar inflorise macul din flacara-n scanteie in anul meu bisect pe plaja cu trei zmeie. Ajunge iar copilul prin Tympul vechi de zbor si-ti cere o sageata din codrul Rodador. Tu te-ai trezit in casa in care 5 povesti, bateau de zor la poarta. O boare de parere se strange-n nod pe punct. | |