= părere | Liviu Nanu [03.Feb.08 07:44] |
Un poem sensibil, abia după lectură am citit că este dedicat. Am remarcat imaginile vii și puternice din prima strofă și tonul elegiac din partea a doua. M-a nedumerit însă acel "mai întotdeauna", care este repetat și în versul următor. Cred că aici puteai găsi o altă soluție. cu scuze pentru deranj, al 4-lea cititor, anton | |
= anton | mircea lacatus [03.Feb.08 13:36] |
am scris "mai intotdeauna razand" cu scopul de a relativiza oarecum si "intodeauna plangand" am vrut sa apara ca un lucru care defapt se intampla adevarul aflandu se aici nu stiu daca mi-a iesit :) iti multumesc inca odata | |
= mircea lăcătuș, trup răstignit pe inima casei... | Teodor Dume [03.Feb.08 17:08] |
sensibilitate-adevăr-trăire-eleganță - stil și exprimare de protocol, toate conferă poemului o scanare completă a stării fără s-o deformeze într-un fel sau altul. "sunt multe cărămizi cu urmele mele în pereții casei(...) mai trec câte-o dată pe-acolo(...) și parcă încep să aud dincolo de var și piatră un glas necunoscut de copil(...) trupul meu răstignit pe inima casei" plăcut și eclipsant poemul de citit, musai și recitit... cu sinceritate, teodor dume, | |
= "cand eram mic..." | Nuta Craciun [03.Feb.08 18:29] |
intalnirea cu sensibilitatea ta mi-a adus fiori dinspre a mea copilarie… parca ceva se intampla in prelungirea sufletului meu, ceva imi suna atat de cunoscut si ce poate fi mai frumos decat atingerea unui suflet geaman ca facand parte din insati sufletul tau… e aceea stare anume in care timpurile nu mai conteaza, conteaza doar eternitatea unui clipe de re-memorare personal mi-ar fi placut ca poemul acesta sensibil sa se termine cu: “ trupul meu răstignit pe inima casei tot mai departe tot mai înalt” parca gerunziul finalului … rupe putin sensibilitatea atmosferei | |
= teodor :)(: anana | mircea lacatus [04.Feb.08 00:06] |
se pare ca v-a placut poezia mea :) ma bucur si va multumesc pentru osteneala nu numai ca ati citit ati si scris apoi imi doresc sa va mai vad pe aici emir | |
= fost- au ei, voievozi preste limba română | Mircea Cristian Pușcașu [05.Feb.08 11:25] |
Mircea, ai niște amintiri incredibil de frumoase. Cum e: tu bântui acasa sau acasa te bântuie pe tine? Ai aici cuvinte rumînești, ca niște melodii sfințite, ca niște lecții învățate, ca o urmare pioasă a marilor întemeietori de limbă, de neam, de suflete: Eminescu, Nichita Stănescu. "trupul meu răstignit pe inima casei tot mai departe tot mai înalt până într-o vreme când adorm mai întotdeauna râzând întotdeauna plângând" "[...]sabie de lemn pe care-am rupt-o într-o luptă demult tare demult "-din poezia anterioara(Pieta) Imi doresc sa vad o armata de poeti iubitori de neam care doresc sa innoade firele rupte, care isi doresc sa inceapa de unde au descalecat ei, cei mari. Ma doare sufletul ca azi, multora li se pare desuet, patetic, expirat acest demers. Cred totuși că o metanie fără de care nu poți pune început bun. cele bune ție, mie și celorlalți o mie | |
= mircea cristian :) | mircea lacatus [06.Feb.08 10:57] |
mai mult ma bantuie casa pe mine e clar multumesc multele si preafrumoasele tale cuvinte despre scriitura mea despre amintirile mele o bucurie tot mircea | |