| = Mihai | Cornel Ștefan Ghica [03.Feb.08 16:43] |
| o „îndoială” pusă la-ndoială… și „cu toate astea cred că nu stiu / de fapt ce să mai cred”; finalul acesta atât de ciudat, răsturnat într-o simplitate, ca-ntr-un pahar curățat de cuvinte și urme. mi-o plăcut ideea acestui poem și (uneori) expunerea sa vizual-expresivă, atunci când „uităm să stingem lumina / de pe pereții reci ce ne privesc / prea mult am zăbovit cu ei”. Frumos. Cu stimă, Cornel Ștefan Ghica | |
| = Re: Stefan | Mihai Meșter [03.Feb.08 18:36] |
| Știi, uneori totul devine in jur atât de confuz și chiar dacă ne zbatem să demonstrăm contrariul și propria stabilitate, nu reușim defel. Ajungem, de fapt. să ne legăm de acele aspecte și lucruri simple, firești, naturale, "the small things", ca de existența în sine, deși de cele mai multe ori le uităm. Stabilitatea apare zic eu atunci când totuși, mai credem în ceva, chiar și cu îndoielile de rigoare. Din cauza asta, până și îndoiala trebuie pusă la îndoială somehow. Ma bucur enorm de rezonanță, să știi și te mai aștept. Cu aceeași stimă și prietenie, Mihai. | |