| = strada dintre noi | Maria Marinela Circiumaru [31.Jan.08 12:08] |
| de dragul poemului mi-ar fi placut sa gasesc eu un talger potrivit...dar iubirea nu se calculeaza si nu se masoara omeneste..nadajduiesc ca strada ce se construieste intre voi e inceputul unui drum impreuna, nu altceva... ...cuvinte pavate cu grija! mi-a placut! | |
| = . | sorin ene [31.Jan.08 17:31] |
| inseamna ca ai ajuns sa intelegi, sa cunosti ceea ce nici macar nu stiai ca astepti. chiar si fenotipic, de ce nu. vibratile se absorb pe rand si nu in scop terapeutic. e bine ca nu sunt accentuate confuzii, modulul balansand astfel si in zona esteticului. | |
| = Imn haosului | Plopeanu Petrache [31.Jan.08 21:11] |
| De la un timp... -așadar, înainte aici nu era o stradă, ci un simplu drum , cu praf, ceva nepretențios, ceva care lăsa loc jocului, informalului. Voi, înainte de a se construi strada erați adepții prafului stârnit de picioarele voastre, vă aruncați unul la celălalt cuvinte ca pe obiectele ludice, iar iarba creștea liberă Se construiește o stradă... -tot ce înainte era cum am surprins mai sus, acum este invers: praful a dispărut, jocul a devenit ceva serios, cuvintele sunt zidite cu grijă pentru a nu mai fi folosite de oricine, iarba nu mai crește decât ocrotită de mâinile voastre. Aici doar vă mai întâlniți, la ocrotirea ierbii... Roza vânturilor... -într-un astfel de spațiu deranjant de geometric și lipsit de spontaneietate, este necesară o orientare haotică. Haosul trebuie reinstituit ca un timp al libertății sentimentelor și al celorlalte ... -focul este elementul viu în acest pustiu geometric, el crează haosul fără rost, el topește jumătățile într-un întreg așa cum poate topi asfaltul și cum poate lăsa liber pământul Sunteți fii ai libertății, ai pământului, ai focului-totul strigă în voi liberi și iubiți Carmen, un adevărat imn înălțat spre lauda haosului ardent al iubirii, dar nu numai Îmi place mult, ca întotdeauna Cu prietenie PP | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [31.Jan.08 21:13] |
| maria, am incercat sa pun la propriu doua jumatati de inima pe cantar, dar surpiza, in zadar, m-am gandit sa las un semn cititorului care trece poate reuseste el. sorin, conditiile de mediu nefiind proprice, ma indeamana sa nu ma raportez deloc la exterior, poate de aceea cunoasterea a ceea ce este neasteptat nu ma mai surpinde. mcm | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [31.Jan.08 21:24] |
| dl. plopeanu, ati sesizat f bine poemul:):), prima strofa orecum geometrica, rigida, clara; mi-am dat seama ca trebuia sa inventez o furtuna, prea nu era stilul meu, si am apins un foc fara rost la mijlocul drumului in jurul lui nu imi incalazesc mainile ci caut o unitate de masura pt ceva, mi-e si frica sa mai spun numele, ai zis tu, pe care poate doar vreun cititor ratacit sa mai surprinda adevarul. mcm | |