| = un tecst cam feminin | Leonard Ancuta [22.Jan.08 18:51] |
| Theo, nu crezi ca lacrimile, tristetile si tanguirile astea datorate lipsei iubitei in peisaj sunt usor cam dulcege pentru un barbat? nu vreau sa supar, dar nu se simte barbatie si curaj si asumare aici, nu se vede dorinta intreprinzatoare, masculina, capabila sa concentreze universul intr-un punct si sa darame cu el punctl de sprijin al oricarui destin. parerea mea. | |
| = leonard ancuța, răspuns | Teodor Dume [22.Jan.08 20:40] |
| mulțumesc de trecere, mă onorați cu prezența, numai că textul meu nu vorbește despre bărbăție și nici n-am avut intenția s-o reliefiez aci. Titlul -absență- cred eu că e destul de vorbitor... și cred(tot eu)c-am reușit pe undeva să transmit textului ceva din titlu, iar când doresc să scriu un text nu mă gândesc la bărbăție, (o folosesc în alte scopuri...)ci urmăresc transmiterea și cursivitatea mesajului pe care-l doresc, chiar folosind "lacrimile, tristețile și tânguirile".Poezia s-a născut din lacrimi și tristeți. Dacă aș fi vrut să scriu, texte umoristice sau povestiri sf, aș fi folosit alte cuvinte, imagini și alt mesaj.În "absența" mea nu are cum să se simtă" bărbăție, curaj și asumare". Stilul meu simplu, poate puțin naiv,stă ancorat în simțămintele reale probate de mare parte dintre noi.Și de comentat zic eu, ar fi poemul și nu persoana, iar din poem nu se poate degaja bărbăția, manifestul eroului necunoscut, vorbind de unul singur în absența celeilalte părți...Ãsta da, curaj.N-am avut intenția unui răspuns rău voitor și mă scuz dacă voi fi interpretat..., dar ăsta sunt eu,puțin feminin ca și...poezia Să nu-i atribuiți răspunsului meu, tentă ironică pentru că nu se vrea. Mă bucur că treceți prin pagina mea și lăsați semn bun-rău cum o fi, dar știu c-am fost citit.Vă aștept cu plăcere. Cu scuze, același, teo | |