| = Silvia | Luminita Suse [20.Jan.08 05:39] |
| Pe lângă "iepurii sângelui", "noaptea fugărește lalele negre pe cer " remarc și versurile "unele umbre ne cad în cap/ de plumb" Frumoasă poezie! | |
| + eleganță | heghedus camelia [20.Jan.08 10:42] |
| poate că pământul e crestat de râuri neștiute, înspăimântător învârtindu-se și încercând absurd să se verse unul în altul. mi-a plăcut suplețea versului. m-a impresionat contrastul dintre muzicalitatea redării (accentuată și de repetițiile de la finalul stofelor) și disonanța specifică realității. frumoase imagini | |
| + "iepurii sângelui tău" | Nicolae Popa [20.Jan.08 15:38] |
| Silvia, Felicitări pentru această mini-trilogie. Aici scrisul tău e așezat, parcă, în altă albie și curge , parcă, ceva mai calm. Se întrevăt și cîteva fire linii de subiect care se completează gata să pornească la vale un fluviu. Partea a treia mi-a plăcut cel mai mult. A, și aceste versuri: „unele inimi sunt crestate pentru totdeauna pământul e crestat cu desăvârșire de unele râuri unele pietre se urcă la cer unele umbre ne cad în cap de plumb de plumb” De fapt, înainte să postez acest comentariu am recitit cu și mai multă atenție „mini-trilogia”: „în orașul meu toate casele au rămas fără acoperiș mă uit în oglindă ce priveliște noaptea fugărește lalele negre pe cer formez un număr de telefon care nu e al tău care nu e al tău” Ce captivant! Stea! | |
| + părere | Liviu Nanu [20.Jan.08 20:54] |
| am remarcat și eu o sensibilitatea și un lirism pe care, în ultimul timp îl cam evitai. Nu vreau să mai citez, ceilalți au arătat exact versurile care mi-au plăcut și mie. Îmi place cum închei strofele, repetiția, ca formă de stil, ai exploatat-o exemplar. | |
| = . | dorin cozan [20.Jan.08 21:32] |
| in afara de cateva expresii in fata carora am cazut extaziat, un text plin de lamentouri, carevasazica. vivat agonia! | |
| = . | nica mădălina [20.Jan.08 21:40] |
| cred că cel puțin repetițiile sunt gestionate stângace. această redare a lor, tale quale, raportată la ansamblul construcției, nu-mi dă decât impresia de inutil și deranjant. | |
| = în orașul meu toate casele au rămas fără acoperiș | Maria Gold [20.Jan.08 23:25] |
| un poem de exceptie, fiecare cuvint in vocea Silviei Caloianu este asezat aici insingerat chiar daca " în lume va fi frumos și liniște sau altfel ca mai înainte ca mai înainte" | |
| = iar jenant ptr recomandare | sebastian brei [21.Jan.08 01:24] |
| măi. din trei stelute toate sunt chioare??? sau doar prima a apărut așa, restul din inerție, ca să fie. (am făcut și rimă) silvia, am încercat să tai textul dumneavoastră. nu știu dacă e frumos că am făcut asta, dar poate fi un experiment util cred. am explicat și de ce am aplicat tăieturile respective. frică port o armă necunoscută mie de parcă ți-aș putea speria sângele frică să te ating încălzesc mâinile de cana cu ceai pe fereastră în oraș casele au rămas fără acoperiș în oglindă noaptea fugărește lalele pe cer formez un număr de telefon care nu e al tău unele inimi sunt crestate pământul e crestat unele pietre se urcă la cer unele umbre cad am pus la cale această fugă spre ceea ce nu o să fiu niciodată frică să mă atingi o păpușă aleargă unde nu e nimeni în craniul ei mâine se vor auzi niște fulgi în lume va fi frumos și liniște ca mai înainte ca mai înainte I. ptr ca – repetiția e supărătoare acolo (!așa parcă! și !îmi! ), !armă periculoasă! nu există în varianta nepericuloasă sigur, !iepurii sângelui! e pășunist. am renuntat si la descriptele versuri ce urmeaza, am păstrat !pe fereastră! (se va înțelege că te uiți). am scos (orașul) !meu! și !toate! (casele) (dacă ar fi fost doar !casele au rămas fără acoperiș! tu personal, te-ai fi gândit că e orașul altcuiva sau ca doar jumătate din case nu au acoperis?). nu mi-a plăcut nota suprarealistă din versul ce descrie oglinda, aș fi preferat ceva mai degrabă pe zona freak sau strange. II. aici e și mai nasol am senzația (nu e o idee bună asta cu verbul) și, în plus, nu îmi ajunge credință (sic! - înțeleg doar dacă spui credința, cu articol hotărât). oricum, am renunțat la partea aia pășunistă (verbul, credința, dreptatea, mi te rostești până la capăt, zău așa!!!!). Cade ptr totdeauna ptr că deja forțează prea mult într-un vers în care mai ai și cuv inimi, cade și !cu desăvârșire de unele râuri! (cu desăvârșire nu înțeleg ce ai vrut să spui, iar crestat de râuri îs deja plictisit din proverbe românești de câteva sute de ani). restul probabil e discutabil din ce am tăiat. III. !fugă din trup și din suflet! e clișeistic până la Dumnezeu. și primele versuri păstrate de mine aici păstrează proximitatea clișeului, dar oricum, e unul mai mic. scos kamikaze, scos câmp (e mai mișto doar !unde e nimeni! ptr că lasă liberă imaginația cititorului, dă mister). am scos apoi !de zăpdă șoptindu-se! ptr a nu observa steluțarii că au dat steluțe pe un typo (ZÃPDÃ) și să nu își facă griji de cât de chiori sunt toți trei, că oricum la faza cu gusturile pot spune că sunt discutabile și se scot, iar !fulgi de zăpadă șoptindu-se! chiar nu are sens în limba română (iar licențele nu îs permise decât după moartea autorului lor eventual). | |
| = p.s. | sebastian brei [21.Jan.08 01:53] |
| din !pe fereastră în oraș! din varianta tăiată - aș scoate pe fereastră că suna nașpa cu două prepoziții de loc. plus că se obține și o chestie mișto oarecum, în antiteză !în oraș ....! cu !in oglinda! din versul urmator. as scoate si !maine! din !în craniul ei mâine se vor auzi niște fulgi! ptr perspectiva temporala e de evitat la modul asta, introducand ceva prea dulceag, prea melancolic. | |
| = stimate domn brei | Liviu Nanu [21.Jan.08 02:10] |
| stimate domn comentator și critic Aș aprecia gestul dumneavoatră de a vă retrage afirmația referitoare la acuitatea mea vizuală, măcar din bun simț, dacă nu din alt motiv. Posibil că datorită tinereții și hormonilor (bată-i vina) care umblă printr-un organism în dezvoltare, să nu realizați cînd vorbele dumneavoastră jignesc. Mi-aș dori să cred că ați venit pe acest site să scrieți, să comentați și să vă lăsați la rîndul dumneavoastră apreciat de alți cititori și să ne convingeți prin ceea ce scrieți că sînteți un bun cititor de poezie, un analist atent și corect, care nu judecă o clădire frumoasă după burlanul strîmb și o poezie după micile greșeli de redactare. Nimic nu este perfect, chiar și criticii literari o spun, o poezie trăiește mai ales prin emoția pe care o transmite și prin deschiderea cititorului spre receptarea actului liric. Eu, ca cititor, așa am văzut, mi-a plăcut poemul, nu fac pe nimeni chior sau dobitoc dacă are alte păreri. Am pretenția să faceți referire strict la text și nu la alte persoane care intră cu smerenie și emoție pe pagina unui autor respectabil. Nu de alta, dar de ce ar face el (autorul) excepție? Cu stimă anton, un cititor | |
| = k | sebastian brei [21.Jan.08 02:22] |
| adevarul e ca nervozitatea nu face niciodata bine. deci scot si !din trei stelute toate sunt chioare! si, de asemenea, din !steluțarii că au dat steluțe pe un typo (ZÃPDÃ) și să nu își facă griji de cât de chiori sunt toți trei! scot !de cât de chiori sunt toți trei!. dar restul pastrez integral. oricum, de scos e usor. mai e greu sa adaugi. so ... cer scuze acolo unde afirmatiile mele, in iuresul demonstrativ pe care nu il pot uneori stapani, au jignit persoane si nu facut referire la judecatile lor valorice sau textul de mai sus in sine. | |
| = . | heghedus camelia [21.Jan.08 07:15] |
| E mult mai ușor să distrugi decât să clădești. Observ că a devenit un fel de modă atacul la adresa textelor recomandate. Sper din suflet să nu fie doar din dorința de a ieși, cu orice preț, în evidență. Personal, voi miza în continuare pe ceea ce îmi transmite prima lecturare. Evident, dacă vreau neapărat, pot să desființez orice text bun, la fel de bine cum pot să ridic în slăvi un text slab. Bineînțeles, contează atât starea cât și intenția cu care te apropii de un poem. Deci o doză mai mică sau mai mare de personalism e inevitabilă. În opinia mea, e mai puțin importantă disecția unui poem închegat, fiindcă e un organism viu și doare. La fel, e mai puțin important să aflu neapărat cheia ascunsă în inima lui. Prefer să rămân în propriile-mi percepții, să mă las încântată, uneori de-a dreptul fascinată, deci să-mi păstrez acea doză de subiectivism necesară uneori pentru a prelua emoția scriitorului. Poezia e indestructibil legată de sensul comunicării. Așa că voi respecta, în continuare, dezvăluirea sau dezmărginirea peisajului interior care o naște și credința pe care autorul ei este dispus să o investească în frumusețea lumii și a oamenilor. Și dacă fuga din trup e o formulare clișeistică, “fuga din suflet în ceea ce nu o să fiu niciodată” nu e deloc. Sebastian, sincer vorbind, mi se pare că ai măcelărit poezia asta. | |
| = tuturor | silvia caloianu [21.Jan.08 23:58] |
| In primul rand, multumesc, absolut tuturor, ceor care nu ati trecut impasibili pe aici. Celor mai exigenti: mai intrati. Si pe la alte recomandate. Si, mai des. :) Sebastian, pe mine ma deranjeaza acele semne de exclamare intregind, parca, decorul grafic al debitulului tau si asa cam... agresiv. Sunt pe post de ghilimele? E o moda sau? Iti multumesc aparte pentru calapod. Sfat: atentie cand spui "pasunisme"! Nu prea am eu chef de polemici... Dupa cum vezi, am schimbat, ceva: am omis "trupul si sufletul". Nu pentru ca ai spus tu: eram constienta, dar era prea noapte cand am scris, dar eram prea de tot somnoroasa. Marturie, eventual, de descretit fruntile: YM (nume interlocutor și emoticoanele neincluse) (20.01.2008 0:33:02): - buna tu, de ce nu dormi? - - nu ma supara! - mi-aaaaaaaaaaaaaaaaaa venit o mica inspiratie...scriu public si ma culc of nu stiu pe ce am apasat […] ce sinonim pt fuge? a fugi,. a alerga parca nu e chiar a fugi vreau ceva mai aproape si sa nu fie a evada - eluda (academic!), ascunde (metaforic!) - eh - dar... cine stie ce-i in sufletul tau... - gata [...] - "aluneca" - am lasat alearga pt ca am mai sus fuge - asta e un fel de fuga plina de virtuti poetice - multumesc - stai sa citesc! - desi le-am servit ca separate imi pare ca strofa a treia cu plumbul e in plus parca nu se inscrie e - incepe ... ca mai înainte - e frumos cum spui tu dar e altceva - si sfarseste tot asa […] - ei ma enerveaza ultima strofa ma gandesc daca sa o scot de tot sau sa o las si nu am titlu asta e culmea cum sa dorm daca nu am titlu? - adica.. pai nu ar trebui sa te enerveze e ca oa acolada ACOLADA asa este adevarat daca nu este asa, ce fel de demonstratie poetica a adevarului tai imi faci? - ooooooo asta care e ultima sa fie prima - pai, nu ma provoca... - ooof ma enerveaza ultima sa o pun la mijloc sau prima? sa las asa plumbul ultima? - e ca o coroana de printesa unde simti, vezi tu plumb in ultima sprofa? sa ma bata D'zeu...dar nu este! - le tot schimb acum e a 2 a fot si prima si ultima ma incurca aceea cu plumbul pt ca nu e perfecta nu se incadreaza parca uite ce titlu merge? ce ma enerveaza casuta aceea a lui herinean cu afisarile la naiba aiurea […] - stai sa vad si ce ti-ai legat de picioare hm mama draga pai fa din el un poem patetic - of mi-am legat ceva plumb - fara discutie - si nu vreau sa fie patetic ce titlu sa pun e unul eroic nu patetic - pai daca nu il faci asa, e doar o lamentatie a unei purtatoare de basma - acujm asa pare? - sa spui tu lu' muti ca eroismul nu e patetic! - daca termin cu kamikaze e eroic daca termin cu plumbul e patetic bun ei e ceva o diferenta cat de cat - e ca si cu asi veni la tine la usa si sun prelung luuuuuuuuuuuuuuuuuungggggggg tu deschiti usa iar eu iti spun: recunoaste ca m-am batut din greu cu butonul asta al soneriei, ca m-am batit eroic, ca te-am cucerit, ca am deschis usa, ca daca ma enervam o spargeam... - asta cu spartul usii e in cheie colerica, nu eroica! - zi varianta cu eroica - pai stai asa ce, eu sunt buton de sonerie? […] - gata am pus titlul prime merge? - mai... eu nu sunt "greu de cap" am priceput care e treaba repetitiilor astora: ca mai înainte care nu e al tău de plumb - repetitiile se refera doar la context - exact! - sunt patetica lamentabila la naiba asta e - nici vorba! - in strofa a doua am vrut sa sugerez paradoxul nu stiu cat mi-a reusit cu pietrele acelea si umbrele am vrut sa sugerez paradoxul si definitivul... in expresia "cu desavarsire" aha acum daca ma gandesc e bine sa fie a doua strofa cu plumbul dupa paradox etc cale trasa neintoarsa da vine kamikaze nu mi-ai zis daca merge titlul - pai daca e vorba pe asa, de ce nu o duci pana la capat prime time si cu plumbul la sfarsit […] insa, vor fi multi car vor spune ca asculti de bacovia - nu are treaba aici bacovia - mi se pare firesc - cum are cuvantul plumb cum hop si bacovia? - plumbul. da firul cu plumb intodeauna ordoneaza ghideaza ordinea fireasca a lucrurilor pai cum Doamne iarta-ma vrei sa stea cu plumbul in sus? e contra asteptarilor tale […] - ai pus pana la urma "PRIME TIME"? - nuuuuuuuuuuuuuu ca e altceva am scos si prime - si ce-ai pus? - nimic - stele calauzitoare? - ei […] - mor de ciuda nu imi merge mintea mi-am pus un ceai - eu, cu vinul! numai ca m-ai facut sa trag din tutun in ultima vreme o lasasem mai moale cu fumatul - cum niaba sa am asa pasiune fara titlu? […] - am pus prime - ai pus PRIME TIME? prime time inseamna in primul rand, la ordinea de zi, durerea durerilor cu toate sinonimele mamelor lor de sinonime sau: punctul pe "I" - e banal si prim time si punctul pe i trebuie ceva mai altfel gata scot prime - sextant! - ???????????????? - SEXTANT - ce e? ca parca de la sex vine - asta este un instrument de navigatie - hehe nu pun eu asa ceva ca sunt pudica - nici vorba | |
| = bun | Fluerașu Petre [24.Jan.08 02:33] |
| felicitari silvia pentru un text bun, cu multa filosofie in el. Reusesti sa transmiti cititorului ceva intens, reusesti sa ii oferi un sistem. Si completezi foarte bine cu un ritm halucinant pe alocuri, care potenteaza fiecare idee. mi-a placut cel mai mult ultima strofa, imaginile de aici sunt foarte puternice. felicitari petre | |