Comentariile membrilor:

 =  parere
Enache Ionut Laurentiu
[11.Apr.06 00:05]
cred ca asta e o prima notare in acel jurnal. mi-ati dat o idee nemaipomenita. multumesc.:)

 =  gînduri 2
Liviu Nanu
[11.Apr.06 00:41]
He! deschid să văd comentariul. Întîmplător mă uit la ceas și ce văd? 1:33. Se repetă povestea de ieri, ce coincidență... E timpul, îmi zic să fac minisinteza zilei. Deci:
- bășinariul s-a umflat într-o singură zi cît o poezie de-a mea în 10, semn bun îmi zic, cititorii sînt avizi după nou și au nasul înfundat (probabil rinita de aprilie)
- am citit o poezie a Adinei superbă. aș fi vrut să las un semn, dar m-am blocat. A făcut-o Ioan Peia, și încă bine.
- Apropos de Ioan, azi a fost în mînă cu epigramele, a lăsat acum la sfîrșit de zi vreo 6
- alte diferite certuri, de mai mică intensitate, dar care fac deliciul (și specificul) site-ului
Dacă am uitat ceva să vină altul să completeze

 =  eu alegeam miresme
Cosmin Dragomir
[11.Apr.06 10:58]
de primavara, ca fracturismul lui Bodabil lasa de dorit mult. oricum titlul fiind asezonat unei stari atrage, vai ce campanie de PR face andu. din pacate ca literatura e down. in schimb ce sa zic, ne-ai transmis nouă minutele unui sfîrșit de zi. acu, te lauzi de față cu toată lumea că citești mult pe site. din cîte știu nici ca editor nu șomezi. acesta a fost cel mai aiuristic com pe care l-am postat. sic!.

 =  gînduri 3
Liviu Nanu
[12.Apr.06 00:19]
1:40. Am întîrziat cîteva minute, s-a restartat calculatorul. Și m-a ținut de vorbă pe ym o autoare tînără și talentată (nu spui cine)
Schimbări în prima pagină a site-ului. O fi mai bine? O fi mai rău? Deja au început cîrcotelile. Personal cred că site-ul nu e Parlamentul României, iar editorii nu sînt plătiți și nici aleși prin vot. Deci nici nu trebuie să-și justifice acțiunile decît în fața proprietarului, care dacă se supără le poate da un bobîrnac de nu se văd. Dar asta e o o părere personală, o spun doar aici în minijurnal.

Cîteva poezii bune azi dar și multe comentarii pe marginea vulgarității în literatură. Poate depășim tema și trecem la lucruri mai serioase mîine (adică azi).


 =  gînduri 4
Liviu Nanu
[13.Apr.06 01:03]
2:25 - nimic ieșit din comun, aceleași nemulțumiri legate de prima pagină.
În sfîrșit au trecut pîrțurile lui bobadil, dar au venit în forță flatulențele altui autor, aproape să fie linșat de niște babe, în casa Domnului. Noroc cu pruncul Isus care l-a salvat, probabil era on-line.

 =  gînd 5
Liviu Nanu
[13.Apr.06 22:45]
Azi am avut senzația căderii în gol. Eram pe undeva prin treimea de aur, căutam o diagonală să cobor (sau să urc?). Încercam să mă agăț de ceva și nu aveam de ce. Uite-așa mi-am amintit de poezia asta: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/52240/index.html
Discuții despre rolul lui Eminescu în literatură. Pro și contra, desigur.
Chiar o fi libertatea contrariul păcatului, așa cum spune Kierkegaard?

 =  gînduri 6
Liviu Nanu
[16.Apr.06 11:26]
defectele sînt uniforme, răul și obscenitatea la fel de banale. Dar unde oare am mai citit eu asta? că doar nu le-am inventat.
Adrian scrie o scrisoare de adio, vrea s[ plece de pe site. Printre prieteni mă pune și pe mine. Interesant și măgulitor, nu știu să fi vorbit cu el de două-trei ori. Sper să se răzgîndească. nu rezolvă nimic printr-un abandon.
Azi sînt Floriile la creștinii ortodocși. La mulți ani tuturor, cu nume de floare, dar și celorlalți. Adică noi de ce nu ne-am bucura alături de ei?

 =  hi hi hi
Cosmin Dragomir
[16.Apr.06 11:30]
noroc că îți urmăresc textele că altfel eram privat de jurnalul tău. e o altă manieră, cea ne a iniția un jurnal prin comentarii. o altă manieră atrăgătoare! cu atît mai mult cu cît la commuri se afișează timpul scrierii:D

 =  Cosmin
Liviu Nanu
[16.Apr.06 11:42]
Cosmin, intenția mea este să pun zilnic (sau aproape zilnic) un gînd, inspirat din ultimele (sau cele mai interesante activități de pe site din ziua respectivă). Știu, astăzi este și cenaclul, dar cum nu pot ajunge, sînt convins că vor scrie despre asta alții, și mult mai interesant. Oricum, nu mi-am propus o sinteză a zilei, ci doar să surprind momentele care m-au marcat. Nu aștept comentarii, însă lista este deschisă, oricine poate veni cu o completare, dacă este cazul.

 =  ?
Ina Simona Cirlan
[20.Apr.06 11:43]
Mărturisesc acum că semnam pe furiș condicuța aici.
De patru zile sunt in gravă suferință:).
Păi, de ce?

 =  gînduri 7
Liviu Nanu
[20.Apr.06 12:48]
- Ioan Peia a demarat o cronică (cronicuță îi zice el, alintînd-o) zilnică. Sînt curios dacă cei vizați de el și luați în balon au simțul umorului, și dacă va primi replici.
- O inflație de poezii, eseuri și alte texte pe tema Patimilor. Asta îmi aduce aminte de Mircea Ciobanu, el are un volum de versuri intitulat, dacă îmi amintesc bine, chiar așa „Patimile”. Din păcate nu am găsit în biblioteca site-ului decît șase poezii, dintre care vă recomand două:
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/84946/index.html și o „elegie” http://www.poezie.ro/index.php/poetry/147170/index.html
mă enervează un lucru: de ce nu se găsesc și ibrice pentru stîngaci? Ar trebui inventate de cineva.
- azi m-am grăbit, am scris mai devreme "gîndul". Mi-e teamă că la noapte aș putea fi "obosit", și cine știe ce prostii pot să debitez.

 =  Ibrice și cronicuțe.
Gelu Diaconu
[20.Apr.06 13:04]
Fiind stângaci și pe mine mă enervează faptul că nu se găsesc respectivele ibrice. Chiar nu s-o fi gândit nimeni la asta? Eu am fost unul dintre cei luați în balon de cronicuța maestrului Peia, nu m-am supărat, evident, sunt un om cu simțul umorului destul de dezvoltat, însă recunosc că m-am simțit un pic frustrat, deoarece textul comentat era un fragment din confesiunile nebunului meu, și deci a fost rupt din context. O să supraviețuiesc. Mai trec. Gelu.

 =  gînduri 8
Liviu Nanu
[21.Apr.06 23:58]
Se discută aprig pe marginea unui text, dacă există Dumnezeu sau nu există, și eventual ce dacă există, unde ar putea fi... Asta mă duce cu gîndul la filozoful amintit de mine în gîndul 5 (mi-e așa lene să-i scriu numele...), cu papagalul lui imens și roșu în care s-ar putea întrupa eventual Dumnezeu pentru a atrage atenția unora d'alde Toma... Cred că se gîndea la Ara, perușii sînt prea mici, ei pot eventual să fie niște sfinți.

 =  ba,
Florina Daniela Bordieanu
[22.Apr.06 00:20]
perusii pot fi cel mult ingerasi, rontaind toata ziulica seminte de mei precum rugaciunile dintre palmele micute de prunci.
sfinti-s, cred, ca niste lebede
da' iarta-ma ca m-am bagat: n-am citit nici textul acela de care pomenisi (prea lung pentru credinta mea) si nici commurile (prea firoscoase pentru frica mea de dumnezeire)
in schimb iti citii gandurile:)

le ghicii?
(zambet.)

 =  sau amorași
Liviu Nanu
[22.Apr.06 00:25]
sau îngerași/amorași, ca să-i fac pe plac Florinei :)

 =  fred si bella
Florina Daniela Bordieanu
[22.Apr.06 00:34]
...multumesc...
(fred (e albastru) si bella (e alba) -sunt cei doi perusi ai lui fiu-meu. numa' sfinti nu sunt:) )

o fi offtopic ce-am scris?
(tot zambet, da' de data asta e unul ghidus. stiu ca m-ai inteles, mai ales ca-mi facusi pe plac)

 =  primele mele gînduri,
Cosmin Dragomir
[22.Apr.06 08:48]
sper să nu rămîn aici adică la stadiul ăsta de primgînditor, mamăă ce compliment mi-am făcut din motiv sărăciei instrumentale pe care o dețin în limbă neaoșă.
Ajun de Paște. Ignat ovin am putea spune. Am intrat nițel pe site. toate bune și frumoase. am citit cîteva texte asezonate sărbătorilor pe care tocmai începem să le savurăm. Am o idee de scenariu, însă încă nu o pot valida. Tot ce scriu îmi pare fad, asta în domeniul literaturii. la articole e altfel. am devenit tranșant, și parcă scriuc u ură deși zîmbesc simandicos cînd îmi iese un artificu stilistic. nu vreau să mă transform într-un mic CTP sau întrun mic ALEx Ștefănescu. nu de alta dar sunt huliți de fiecare dată cînd sunt ărinși, cu sau fără mîță în sac.
Mă bîntuie mereu și mereu aceași întrebare: oare am ceva de comunicat. dacă scuturi nițel stilistica ar trebui să rămîi cu ceva, ceva dramatic, moralizator. aș vrea să scriu o carte a cărei lectură să o poți trece a CV, așa cum ar trebui să trecem clasicii. însă nu mă simt în stare, nu sunt conștient dacă merită să pierd timpul unor oameni cu literatura mea. momentan aștept inspirație și chef de scris. cine știe, poate voi găsi subiectul. îmi cer scuze Liviule pentru că am dat buzna,a șa cu nesimțire, în subsolul unui text de al tău. nu am făcut-o pentru rating și nici pentru altceva, însă aceste rînduri nu aș fi vrut să le scriu la personale la mine. nu ar fi avut rost.
îți mulțumesc, anticipat, pentru înțelegere

 =  gînduri 9
Liviu Nanu
[24.Apr.06 00:05]
Să nu ne lăsăm amăgiți de oamenii cu multe calități. S-ar putea să aibă idei proaste.
Cred că am citit ceva asemănător dar am uitat unde. Oricum, mi-a plăcut, de aceea am și lăsat-o aici, ca pe un gînd.
- Mi-am amintit de niște poezii frumoase
- http://www.agonia.ro/index.php/poetry/16515/index.html
- http://www.agonia.ro/index.php/poetry/18261/index.html
- http://www.agonia.ro/index.php/poetry/18293/index.html
- http://www.agonia.ro/index.php/poetry/18663/index.html
- http://www.agonia.ro/index.php/poetry/17875/index.html

de fapt de vină e DoDu, el m-a trimis cu 4 ani în urmă

 =  1 mai orele 17:22
Florina Daniela Bordieanu
[01.May.06 15:58]
1 mai muncitoresc, nene Anton, ora 17:22

si pe poezie.ro se munceste
nu ma pot abtine sa nu zambesc.
uite, pentru jurnalul matale

"Subiecte fierbinți

[...]
Haos
Cum se masturbeaza un poet
preapervers !!!!.....
[...]"

p.s. simpla coincidenta in succesiunea de titluri.

 =  tagg
Florina Daniela Bordieanu
[01.May.06 15:59]
uf. taggul.

 =  gînduri 10
Liviu Nanu
[06.May.06 10:09]
De cînd n-am mai scris s-au mai întîmplat niște fapte. Cică s-ar desființa un anume site literar din cauză de scandal pornografic. Eu cred că mai degrabă vor să scape de cîțiva membri (idioți, cum le spune un editor de pe acolo) și pe urmă să-l reînființeze doar cu prieteni. Dar poate mă înșel și e chiar e treabă serioasă și atunci chiar am o umbră de regret pentru un un site care în ultimele zile a sărit cîteva locuri în clasamentul trafic.ro și începuse să sufle în ceafa agoniei (e drept, ca o adiere).
S-au mai liniștit discuțiile (oare?) despre modalitățile de masturbare poetică și alte chestiuni sexuale care au ținut pagina timp de o săptămînă. Ceea ce dovedește (dacă mai era cazul) ce înseamnă să pui un titlu inspirat. O spun din proprie experiență, multă lume dă search pe google pe cuvinte de tipul "sex", "sex poezie" (și variantele), "fuck", și mai nou "masturbare". Asta nu înseamnă că textele sînt și proaste, unele chiar spun ceva.
Lîngă cimitir e o cîrciumă, i s-a dat numele (neoficial) "Ultimul drum". Eu i-aș fi spus "Mai bine aci decît vis-a-vis", sau "La Cavoul rece".
- Poeziile lui Ioan sînt din ce în ce mai triste (indignatio facit versus), dar la fel de frumoase. Cred că trece printr-o perioadă dificilă, aș vrea să știe că mai are prieteni, chiar dacă ei nu se afișează. Personal aș prefera să scrie prost și să nu aibă motive de supărare.

 =  gînduri 11
Liviu Nanu
[14.May.06 12:41]
Zilele astea sînt la modă poezii cu zei și dumnezei. Am citit și recitit și poate o să-mi vină și mie cheful să scriu una. Pînă atunci mi-am aruncat ochii pe niște texte mai vechi ayle unor agoniști, le-am recitit cu plăcere, așa că vi le recomand și vouă.
Silvia Van - http://www.poezie.ro/index.php/poetry/45689/index.html
Hazel - http://www.poezie.ro/index.php/poetry/45689/index.html
sirena - http://www.poezie.ro/index.php/poetry/45195/index.html
și dorun - http://www.poezie.ro/index.php/poetry/43900/index.html

Unii cititori sînt prinși de val cînd citesc un poem (asta înseamnă un punct în plus pentru autor) și iau de bune mesajul liric, ca și cum ar citi un proces verbal, declarație sau factură proforma.

 =  gînduri 12 - carte frumoasă
Liviu Nanu
[04.Jun.06 00:13]
Am primit cartea Silviei Van, "Obsesia iubirii". Silvia este o scriitoare de forță, iar debutul ei m-a bucurat mult. Prefața e scrisă de Maria Prochipiuc, iar coperta e creația lui Dan Tristian.

 =  gînduri 13
Liviu Nanu
[20.Jun.06 09:51]
N-am mai scris de mult în jurnal. Azi am două probleme
- mă gîndesc la subiectul dat la examenul de capacitate la română. Anume la poezia lui Pillat. Eu aș fi putut s-o interpretez în 3 feluri (nu știu dacă și în acela corect). Și sînt cititor de poezie. Dar copiii ăia (fiul meu e un exemplu) care n-au citit decît două-trei cărți de literatură, cum or fi abordat subiectul?
- vorbeam cu un coleg pe ym și nea-m gîndit că ar fi interesant dacă am strînge un fond, și am construi un azil pentru membri de pe agonia, să ne retragem la bătrînețe. care mai apucă, normal. Am putea continua certurile acolo, păruieli, flegme, laude...tot tacîmul. Ce distracție ar fi :)

 =  stare de bună-dispoziție
Maria Tirenescu
[20.Jun.06 12:40]
Când am citit textul, nu mi-am închipuit că va fi atât de interesant să citesc comentariile. Încercam atunci un gust amar.
Acum, pot spune că mi-a plăcut. S-a completat, treptat, treptat, cu ceea ce trebuia.
Ca de obicei, am rămas cu o stare de bună-dispoziție. Ca după multe din textele tale. Mulțumiri!
Cu prietenie, Maria

 =  gînduri 14
Liviu Nanu
[24.Jul.06 17:18]
Maria, mulțumesc.
Azi am văzut la televizor niște copii din Izrael care scriau pe rachete "cu dragoste, din Izrael". Probabil pentru colegii lor, copiii din Beirut. Eu nu cred, nu poate fi adevărat, televiziunea minte.
Am fost la cenaclu, la Deko. Prezență agreabilă Claudiu Toșa, din păcate a citit cam repede (probabil de emoție. Apoi s-a discutat mult despre generații și curente literare. În final nu s-a ajuns la nicio concluzie (de ce nu mă miră?). Ba, să fiu sincer, s-a ajuns la concluzia că fiecare generație literară a avut un critic așa că ne-ar trebui și nouă unul.
Am făcut și o gafă, dar nu s-a prins nimeni, doar Ioana, care mi-a și atras atenția. Am desfăcut o sticlă de șampanie și dopul a sărit în tavan. Tavan fals, a rămas acolo un semn vizibil, o adîncitură. O să rămînă probabil în istoria localului. "stai acolo, sub semnul lui Anton", vor spune probabil unii, cînd se vor poza. Vise, dar îmi place și mie să mă bag în seamă din cînd în cînd. Păcat că a trebuit să plec devreme, la ora 17, m-am grăbit să prind trenul. Și ăsta (trenul) a avut întîrziere 40 minute. Hai, că mai vin, acum trebuie să plec.

 =  * * *
Lidia Barsan
[24.Jul.06 18:23]
sa mai vii pe aici, spiridusule, ca frumos le zici tu pe toate, asa incat ramanem si noi cu o doza de melancolie pe ici, pe colo.mi se pare geniala ideea cu azilul, dar fara "laude" acolo, va rog, va fi mai multa distractie cu paruieli intre fracturisti si scarbisti(sa vezi ce ma trage de par andrei)si multi altii, dar eu propun si un spital de nebuni ca parca ne cheama pe unii dintre noi si macar daca am fi impreuna sa nu ne trimita astia cine stie unde.eu mai trec pe aici.

 =  god bless america
serban georgescu
[24.Jul.06 19:40]
ba sa crezi liviule, de sa nu crezi. daca tu nu crezi ca micii israelieni scriu dedicatii pe rachetele care cad in Liban, nici mie nu prea mi-a venit sa cred ce am vazut ieri seara pe National Geographic. Filmul a descris cu lux de amanunte imprejurarile in care capitanul de pe crucisatorul american Vincennes a luat decizia de a dobora un avion de pasageri iranian care trecea prin zona. Stii scandalul, inainte de 89. In ce an a fost cu nu mai stiu? S-a dovedit ca unul din subordonatii lui i-a dat o informatie falsa, cum ca avionul ar pierde inaltime, adica, vezi doamne, ca ar veni in picaj peste ei. Nici vorba. S-a dovedit in Justitie, in Justitie retine, in justitia americana, deci proba fara discutii, din rapoarte scrise si din printurile date de pe calculatoarele care au inregistrat toata situatia ca avionul lua altitudine, deci nici vorba de "picaj". Totusi exaltatul american striga ca un isteric "coming down, coming down". Atunci capitanul a luat decizia si 290 de oameni nevinovati au murit ca niste muste. La sfarsit filmul prezinta intoacerea vasului la San Diego, in Uralele URALELE multimii, apoi, retine te rog, festivitatea in care capitanul si echipajul au fost MEDALIATI pentru ca si-au aparat echipajul, ca au dovedit "prudenta"

stii ce cred eu? lumea asta in care traim, lumea asta democratica, este atat de indobitocita incat televiunea nici nu mai e nevoita sa minta

le spune pe sleau

"Luati de-aici, de la taticu"

asta e mentalitatea americana in prezent

 =  data exacta
serban georgescu
[24.Jul.06 20:21]
data exacta a dezastrului: 3 iulie 1988
am gasit adineauri pe google cautand "vincennes"

 =  Lidia, Șerban
Liviu Nanu
[25.Jul.06 08:03]
Lidia, te mai aștept.
Șerban, da, îmi amintesc, am văzut și eu documentarul. Aceeași reacție am avut și eu. De unde rezultă că în condiții similare există riscul unor comportamente ciudate și asemănătoare. Îți amintești cum executau naziștii cîte 10 ostatici pentru unul de-al lor? la un ostatic, 10 executați. Sună cunoscut, parcă am auzit și la știri ceva asemănător în zilele noastre.

 =  Bombing for peace is like fucking for virginity
serban georgescu
[07.Aug.06 20:43]
Daca ma intrebi pe mine, da, libertatea e contrariul pacatului. Problema e ca unii prin libertate inteleg libertatea de a ucide. In numele a ceva care pare credibil. De exemplu pentru libertate. Ca americanii. Am citit de curand o lozinca a unor golani din fata de la Casa Alba. Zicea asa: "BOMBING for peace, is like FUCKING for virginity"
Tare nu?
Multam pt Kirkeeee... si cum s-o mai scrie numele asta

 =  gînduri 15 - sînt un geniu
Liviu Nanu
[08.Aug.06 17:45]
Astăzi am trăit un moment unic și (aș îndrăzni să spun) înălțător. Bine, era mai potrivit ieri, că tot a fost o sărbătoare religioasă, ar putea fi chiar sărbătoarea artistului necunoscut (Schimbarea la Față). Dar să revin. Spuneam că a fost un moment important pentru mine, cineva mi-a spus-o foarte sincer și serios că sînt geniu. Chestia asta m-a afectat foarte tare încît nici n-am mai auzit urmarea "grasule!". Ca să citez exact "ești un geniu nenea Liviu" mi-a declarat fetița de 5 ani a unor prieteni, după ce i-am dat jos dintr-un copac fluturașul de badminton. Vă spun sincer, a fost un moment reconfortant, poate cînd va crește îi voi da voie să se joace cu poeziile mele.
Șerban, Șerban, ești prezent de fiecare dată în "gîndurile" mele, asta mă onorează sincer, înseamnă că ai înțeles demersul meu, ai înțeles că aici e un loc în care fiecare își poate "depune" propriile gînduri, ca într-o bancă. Dobînda, mai la vale. Urmăresc activitatea de pe site și observ că periodic apare cîte o temă asupra căreia se reped mai mulți autori, unii în serios, alții doar din joacă, adică s-ar zice că sînt ludici. Acum a apărut tema mucilor, dar a fost repede părăsită pentru tema intelectualei, curvei, artistei, nobilei rusoaice. Nu m-am putut stăpîni și am scris și eu o poezie mică da' veselă care s-ar vrea mai mult o parodie. La ce? La fenomen, bineînțeles.

 =  muc si partz
serban georgescu
[09.Aug.06 14:26]
Daca tot a trecut moda cu mucii, ce-ar fi sa analizam teoria partzurilor?

Am putea pleca de la dictonul latin "Mingere cum bombis res est gratissima lumbis" pe care l-am gasit intr-o carte a lui Dali si care cred ca inseamna ceva de genul "Sa urinezi cu partzuri este o binefacere pentru sale". De altfel in carte e un intreg tratat despre binefacerile partzurilor, dar nu sunt in masura acum sa detaliez

Mie mi se pare interesanta ideea. Se pare ca dictonul provine de la scoala din Siracuza. Mai multe nu stiu, dar invit pe cine stie mai multe, in primul rand pe tine Liviu, care stiu ca ai antecedente in domeniu cu niste hipopotami pare-mi-se, sa se exprime

:)

in fine, ce vroiam sa spun, este ca apreciez cele spuse mai sus si cred ca oricat de amarati sau deprimati am fi la un moment dat, se gaseste mereu un fluturas intr-un copac sau un hipopotam portocaliu care sa ne readuca la viata

de fapt daca fetita aia, daca dupa ce te-a facut genial, a avut inspiratia sa-ti zica si "grasule" inseamna ca a avut inspiratie, nu gluma

 =  gînduri 16 - cultura la ea acasă
Liviu Nanu
[12.Aug.06 07:58]
Hai să vă vînd un pont agricol și precis vă veți îmbogăți, așa cum a făcut-o unul de pe-aici, acum parlamentar (în opoziție).
Omul avea suprafețe mari agricole pe care le cultiva cu grîu. Însă doar cîțiva metri pe marginea solelor, centrul era neatins de mînă de om, pardon tractor. Pe urmă cerea calamități și lua aproximativ 2.000.000 pe hectar. Asta da afacere, lirica virguliță cîmpului. Aici e adevărata cultură. Că de ciudă o să scriu și o poezie, pe care tot aici o s-o pun, na! dar să revenim în cîmpul literaturii, la fel de mănos și buruienos. Ce-o mai face Nexus? dar Alex Bâcu? (degeaba) Dar Bea3x? Erau prezențe pline de farmec acum cîțiva ani. Mă duc nițel să-i recitesc, merită.

 =  gînduri 17
Liviu Nanu
[12.Aug.06 08:32]
Așaaa...ziceam c-o să scriu și un gînd versificat. Inspirat de conflictul din Liban, unde copiii libanezi sînt omorîți pe capete de blînda și nevinovata armată izraeliană. Dar așa e în război, sînt și victime colaterale, totuși e o ipocrizie să spui că "nu noi, doar ei" cînd chemi șoimii patriei să se semneze pe rachete http://fromisrael2lebanon.info/pa/index.php
Jurnal de război

tu și eu plini de răni și scrum
admirăm din tranșee cum
ne lovesc gloanțele dum-dum

suntem, da, suntem bravi soldați
ne avem ca surori și frați
și murim chiar nevinovați

sus pe cer zboară un obuz
și-un șofer oarecum confuz
un șofer de autobuz

cad pe noi bombe mici și mari
de un timp ninge cu dolari
devenim toți acționari

peste tot numai hezzbollah
și copii zboară spre Allah
ce frumos, ce romantic, Ah!


 =  gînduri 18 - uite cine vorbește
Liviu Nanu
[13.Aug.06 10:04]
C'așa e părinții
Iubește copiii
Cheltuie un sac de bani
Ca să-i facă oameni mari
Așa cînta acum cîțiva ani un lăutar la o nuntă. Eu, foarte neinspirat și curajos (și datorită alcoolului, desigur) i-am atras atența asupra gramaticii. Mi-a răspuns(cam)așa: ce contește, praleo gramatica (cu accent pe ti), ce nu e așa? uite, oamenii simte ideea. nu vă mai dați voi deștepți, și la urma urmei cînt cum vrea mușchii mei. Același aspect l-am văzut și aici, pe site, și nu o singură dată. Vin unii și ne ceartă (asta e bine în fond) și te beștelește și-ți spune că bați cîmpii, și asta o face însă într-un limbaj agramat. Dacă-i atragi cumva atenția ți-o retează scurt, precum personajul de mai sus "N-ați înțeles nimic, n-ați prins fiorul, gramatica n-are importanță". Acum, eu înțeleg, se mai întîmplă, mai dai cu deștul greșit pe taste, înțeleg lipsa unui "i" să zicem la "copi(i)", atunci cînd apare izolat, dar cînd folosești cratima după cum cad bobii, deja devine trist. Ca în proverbul ăla cu prostul și fudulia. Sau cînd scrii "vagabondesc" doar ca să rimeze cu "esc".

 =  Despre cele doua jurnale
Dan Norea
[13.Aug.06 11:08]
Interesanta idee ! E prima oara cand iti citesc paginile de jurnal strecurate printre comuri. Mai bine mai tarziu decat niciodata.

Despre agramatii dintre noi, ai perfecta dreptate. Se simte bine de tot lipsa lecturilor. Dupa parerea mea raportul dintre ce ai scris si ce ai citit trebuie sa fie cam 1 / 10000. Ori sunt convins ca avem printre noi personaje care au raportul supraunitar !

M-a surprins faptul ca s-a gasit cineva sa-ti compare "Jurnalul de razboi" cu operele de atelier. Dupa mine e textul care defineste cel mai bine sintagma "zambet amar". Mai exact, desi trateaza un subiect amar, nu te poti abtine sa nu zambesti.

Spuneai ca exista opt forme de inteligenta, printre care cea lingvistica !? Unde pot afla ceva despre subiectul asta ?

Cu apreciere,


 =  Dan
Liviu Nanu
[13.Aug.06 11:21]
Dan, unii psihologi merg pe 7 tipuri, alții pe 8.
Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de experimente.
3. Corporal-kinestezic (eu prefer să o numesc "motrică")
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare - tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se automotiveaza.
Se mai vorbește și de inteligența "emoțională", asta ar fi a 8-a, și nu se confundă cu tipurile 6 și 7.

 =  Liviu
Dan Norea
[13.Aug.06 11:36]
Multumesc mult !

Asta inseamna ca au fost alcatuite si seturi de teste pentru a categorisi copiii. De ce oare nu se aplica studiile pe scara larga ? Nu ma refer la genii. Sunt convins ca marii pictori, scriitori sau compozitori nu se pierd, dar sunt multi altii care si-ar gasi mai usor drumul in viata. Unii chiar ar putea evita sa ajunga niste ratati daca ar fi indrumati din copilarie.

 =  psi
serban georgescu
[17.Aug.06 13:22]
Doamne fereste-ne de psihologi si psihiatri!

 =  gînduri 19
Liviu Nanu
[19.Aug.06 15:46]
zavistie mare pe versurile blasfematoare sau nu ale lui Dan Cârlea. Fiecare vine cu ideile lui și în final tot cu ele pleacă. Pe mine disputa asta m-a inspirat și am scos de la naftalină, am periat nițel și am pus următoarele gînduri 19:
Mahaiana
Citra matra

m-am rugat îndelung la Dumnezeu
și n-aveam prea multe dorințe
“o mașină Doamne, cu 8 cilindri în V
s-o pot conduce cum vrea mușchii mei
cu gagica alături”
probabil că rugămintea mea n-a fost așa importantă
sau trebuia să aștept la rînd
probabil că Dumnezeu și-a zis : „dă-l iacăcui de blasfemator agonic
auzi cu ce chestii vine el la mine”

dar eu nu am abandonat, m-am rugat la Allah
care tot un fel de Dumnezeu este
„dă-mi și mie o mașină, turbo diesel cu injecție, 4X4, măcar”
nici aici n-am avut succes, Allah avea disponibile doar niște fecioare
și pentru asta trebuia să mă sacrific de tot, aspect care nu-mi surîdea
eu sunt blînd din fire și iubitor

mai aveam o șansă, m-am rugat la Budha
între timp îmi luasem și carnet de șofer
„fie și vehiculul ăla mare de care se tot vorbește,
important e să aibă demaraj și consum mic”, i-am cerut
cred că asta l-a convins, adică faptul că-mi conștientizam suferința
și una din cele 9 cauze, cauza auto, cea mai importantă
dar budist nu mă fac, nu sunt nici stridie nici neghiob*

* "Numai stridiile si neghiobii adera" (Paul Valéry)

 =  Citra matra
Liviu Nanu
[19.Aug.06 17:53]
revin cu o mică explicație, deși poate n-ar trebui, cititorii mei sînt la fel de inteligenți ca și mine "Citra matra" se traduce "totul este gândire". Asta dacă nu m-a păcălit traducătorul.

 =  gînduri 20
Liviu Nanu
[30.Aug.06 08:08]
Cred că poezia tinde spre o reîntoarcere la forma clasică și la metaforă. Dar nu la poezia șaizecistă sau păunesciană, ci doar împrumutînd de acolo cîteva procedee, pe care cei mai talentați poeți le vor exploata pe un alt palier. Poezia de mîine va avea (în opinia mea, desigur) și ironie dar și un sentiment al morții sau al singurătății bine conturate, se va apropia de marile teme și în special de Dumnezeu. Poetul de mîine va respecta CUVÎNTUL, iar exprimarea va trece prin mai multe filtre (în sensul de autocenzură) pînă va apărea pe hîrtie. Pe internet lucrurile astea vor merge mai lent, aici se experimentează mai mult.
Ziceam și eu...

 =  gînduri 21
Liviu Nanu
[02.Sep.06 20:51]
Am stat la Agigea o săptămînă. O experiență interesantă începînd cu drumul, cu toate întîmplările petrecute acolo și chiar cu drumul înapoi spre casă. Am reîntîlnit prieteni, mi-am făcut prieteni noi și am mai și învățat cîte ceva. Nu mi-am propus să scriu un jurnal, dar aș vrea să puctez cîteva momente. Astăzi voi aminti de borcanul spart de Cristina, întîmplare care a scurtat conferința domnului Marin Stoian. De conferința domnului George Mihalcea din seara de duminică și de discuțiile prelungite apoi pe plajă pînă la 4 dimineața. Am și fotografii, probabil le voi pune în galerie.

 =  gînduri 22
Liviu Nanu
[04.Sep.06 07:49]
Dintre temele dezbătute la Agigea, una a ținut cap de afiș: scriitorul de succes și scriitorul de talent. Unde începe valoarea și cum o putem deosebi de impostură? S-au dat și răspunsuri, dar ideea este că înainte de a-ți forma simțul estetic și critic ar trebui să citești cel puțin 1000 de poezii, sau să privești 1000 de tablouri... Și da, ar fi indicat să citești și (măcar) o carte de estetică.
În altă ordine de idei, guvizii au fost buni în saramură, dar vinul lui Cosmin cam începuse să fiarbă. S-a băut totuși, cu noduri și strîmbături.

 =  gînduri 23 - din nou Agigea
Liviu Nanu
[04.Sep.06 15:46]
Revenind la Agigea, discuțiile cele mai aprinse, și care s-au prelungit pînă după miezul nopții în jurul Mării Negre (la propriu, e vorba de bazinul artificial), apoi pînă la orele 4 dimineața pe plajă, la un guvid și-o bere, au fost pe marginea expunerii domnului George Mihalcea din 27 august cu tema "Condiția poeziei la început de veac 21". Concluzia a fost (una dintre ele) că unii critici cu moț încurajează pornografia în literatură. De ce? asta doar ei pot spune. Apropos: M. Mincu s-a exprimat (în urma comentariului critic făcut de Paul Bogdan) în felul următor (citez din memorie): "dacă s-ar fi întîmplat așa ceva la cenaclul meu, îi dădeam afară". Am înțeles că luni, 28 august (plecasem deja) a fost mai indulgent cu agoniștii, a acceptat să ne primească la cenaclul pe care-l păstorește cu condiția să ne facem penitență și să măturăm chiștoacele cîteva ediții, pînă să primim dreptul de participare pe rîndul de lîngă ușă. Sau poate așa am înțeles eu prin telefon, că n-am fost acolo să aud cu urechile mele.

 =  gînduri 24
Liviu Nanu
[06.Sep.06 08:16]
M-am certat cu soția, i-am reproșat că a vărsat cafea pe aragaz. "așa se întîmplă, cine muncește mai și greșește" îmi răspunde ea. "dar la mine de ce nu se întîmplă niciodată?" am întrebat-o. Asta a încurcat-o nițel, dar imediat și-a revenit (cum altfel?) "pentru că tu niciodată nu faci cafea", mi-a dat replica. Nici eu nu m-am lăsat mai prejos "trebuia să începi tu cu reproșurile...".
Un prieten prozator, Gheorghe Stroe, are o proză scurtă "Ultimul cititor" în care pune problema că de scris scriem cu toții dar unde găsim cititorul ideal? Asta mi-a amintit de desenele animate cu sconcsul îndrăgostit de pisică "ah, mon amour... ah, primăvara...ah florile...ah, parfumul, ah parfumul înparfumat...". Ceva asemănător am citit și eu pe site, suna cam așa: "ah cititorule drag..."
Că veni vorba de Agigea, să nu trec peste eveniment, las niște linkuri
http://i23.photobucket.com/albums/b391/antonpeta/Agigea%202006/GeorgeMihalcea.jpg
http://i23.photobucket.com/albums/b391/antonpeta/Agigea%202006/cenaclu.jpg
http://i23.photobucket.com/albums/b391/antonpeta/Agigea%202006/P8263900.jpg

 =  gînduri 25 (vis science fiction)
Liviu Nanu
[10.Sep.06 10:48]
Vis science fiction

Azi noapte am avut un vis. Dar nu un vis oarecare, banal, din acelea pe care le visezi de obicei. Am avut un vis S.F.
Se făcea că eu eram binevoitorul, chematul. Adică aveam niște capacități de care nu eram conștient, și mereu mă chema cineva „băi, ăla!” Eram urmărit în permanență de o entitate răuvoitoare de sex feminin, cu abilități psiho-fizico-somatice (adică avea calități și deprinderi motrice cu duiumul). Bine, vor spune unii, dar așa se întîmplă de obicei, ființele feminine, chiar dacă nu vin de pe alte planete, precis au capacități uluitoare (de aici și vorba țăranului „femeia nu e om”) și în ciuda comportamentului de conjunctură, urmăresc mereu un scop, ascuns de obicei foarte bine. „Poate, (m-am gîndit eu dimineața), poate subconștientul a scos misoginul din mine, am să-mi fac mea culpa față de soția, mea, care în aparență este cît se poate de pămînteană și nu ar da semne că ar avea capacități paranormale, că o dor dinții și varsă cafeaua pe foc. Dar să revin la visul meu. Se făcea, cum spuneam, că eram urmărit de o entitate feminină, ceva ca în „Terminator”, care evident dorea să mă termine, și nu sexual, asta aș fi acceptat pînă la urmă, e o moarte demnă, cum spunea și Cicero (sau Ovidiu?). Eu fugeam, mă ascundeam prin diferite cotloane, la foști colegi de liceu, militari în rezervă, babe ortodoxe, mă deghizam în fel și chip (albă ca zăpada, Che Guevara, Motanul încălțat, Donald Rățoiul, ba chiar și președintele țării, al cărui nume nu-l scriu aici ca să nu-mi ia urma și de pe net), însă ea, entitatea feminină și răuvoitoare, mereu după mine, din ce în ce mai aproape, de parcă aș fi lăsat în urmă un norișor de feromoni sau alte mirosuri specifice, așa cum fac personajele din desene „animatice” (așa cum am auzit eu o prezentatoare pe TV). În final m-a prins, era deghizată de data asta într-o divă, dezbrăcată de toate alea, dar avea lîngă ea și un partener, tot cu puteri d’alea supranaturale, așa că, firesc eram în inferioritate, și mai trist, eram și foarte frustrat de situație. M-am trezit lac de sudoare, mă bîzîiau și niște țînțari, soția mea dormea liniștită, cu respirație calmă și cu un zîmbet suspect pe față. Era ora 2 A.M., n-am mai avut somn, am încercat să citesc ceva din Borges, dar nu mă puteam concentra, așa că am deschis calculatorul. Nu aveam mailuri necitite, doar în bulk, pe care l-am golit dintr-un click, nici mesaje off pe messenger, așa că am deschis pagina de agonie. În prim plan tot eseul lui Bobadil cu fracturismul, la care în final, o entitate feminină (n-aș spune că răuvoitoare, ci dimpotrivă), pe nume Camelia, pune degetul pe rană și punctul pe y și spune ceva acolo, ca o concluzie (care, desigur, va genera alte păreri). A, și mai era o poezie cu niște legume, am citit-o și pe aia, și pe urmă mi s-a făcut poftă de un suc de roșii, norocul meu că aveam roșii aduse de finii mei din grădina personală, mi-am făcut un suc la robot, bucurîndu-mă de tortura pe care le-am aplicat-o prin strivire electromecanică. Și mai cerea cineva niște linkuri cu super poeți, dacă n-aș fi știut că o face la hoha, l-aș fi trimis pe hyper sau pe club, site-uri elitiste unde se scrie adevărata poezie, nu chestii supte din police, ca pe la noi. Unii chiar au căzut în capcana asta, au dat niște linkuri, la care respectivul, după ce le-a mirosit nițel a spus „cîh”. Asta mi-a adus aminte de Zaharia Stancu, cînd întreba (retoric sau nu) „Pasternak? Cine dracu e Pasternak?”. Și atunci mi-a venit o idee. Mi-am propus să citesc mai multă literatură S.F., pe Ionuț, și studiile despre vălurire ale unui alt autor. Pe la 4 A.M. mi s-a făcut somn, în ciuda celor 3 coniace cu gheață, și a unei sticle de Fetească neagră băute în acest interval de două ore, așa că, plin de curaj, m-am dus iar în pat să-mi continui visul cu entitatea feminină și răuvoitoare. Dar asta n-a mai apărut, cred că plecase în alt univers, cu gigolo ăla al ei plin de mușchi. Pe urmă am mai visat totuși ceva, dar nu-mi mai amintesc bine, parcă ceva despre un porc cu pai în gură. Sau să fi fost măr? Care răsfoia un manifest (n-am putut citi titlul, era scris cu creion chimic și zeama de la varză îl ștersese parțial, putea să fie mein kampf sau manifestul fracturist). Whatever, cum spune albanezul...

 =  gînduri 27
Liviu Nanu
[18.Sep.06 14:09]
am scris o poezie și am intitulat-o "malpraxis". Pe urmă mi-am zis: "dar dacă a mai scris cineva o poezie cu același titlu". Dau un search și găsesc "malpraxis" la Adriana Bochiș, o poetă dragă mie (ca poetă, desigur). Din păcate, are un an de cînd n-a mai postat pe agonia, și ochii care nu se văd se uită. Eu n-am uitat-o, și i-am recitit cîteva dintre poezii. Vă las și vouă două linkuri, poate vă plac.
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/45092/index.html
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/45300/index.html
iată și umila mea încercare liricoidă:

malpraxis

am aruncat de la balcon cîteva ouă
în capul generației mele
toate s-au spart
mai puțin capul

***
iată,
inspir profund mai ales dimineața
cînd mă cuprind virtuțile tonice
ale metaforelor onctuoase

***
sunt un călător
mă plimb prin aceleași orașe
întîlnesc aceiași indivizi aproximativi

***
mi s-au adus unele acuzații
dar
versurile mele sunt profilactice
eu promovez
divertismente vizuale și auditive
fără frecții, evident



 =  e cineva amator?
Liviu Nanu
[18.Sep.06 23:21]
am două tablouri de vînzare, asta pentru că tot e la modă acum pe site. Zic să nu scap momentul și să vi le arăt. Sînt superbe, aștept provincia.
Photobucket - Video and Image Hosting

 =  degeaba si tot nu:)
Florina Daniela Bordieanu
[18.Sep.06 23:28]
raule:)

p.s. daca n-ai "Rapirea din serai" sau ala cu cerbul-si-doua-caprioare, degeaba:)

 =  gînduri 28 - Trandafiraș din Tîrgu Mureș
Liviu Nanu
[22.Sep.06 10:39]
Săptămîna viitoare, cred că pe miercuri, 28 voi ajunge la Tîrgu Mureș și voi sta acolo 4 zile. Uite-așa mi-am amintit de o autoare din Tîrgu Mureș, pe care n-o cunosc decît virtual. I-am recitit cîteva poezii și vreau să vă las și vouă 3 linkuri
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/175569/index.html
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/69019/index.html
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/82941/index.html
Mi-ar fi făcut plăcere să întîlnesc poeziști din zonă, că tot am senzația că mă voi plictisi la ședințe, așa cum s-a mai întîmplat și în alte ocazii.
Sper să mă țină bătrîna mea carapace, drumul e destul de lung prin Vîlcea-Sibiu-Mediaș-Tîrgu Mureș. Poate mă răzgîndesc și n-o mai vînd, cine știe?

 =  gînduri 29 - pupici dulci
Liviu Nanu
[25.Sep.06 14:19]
"facit indignatio versum", spune Juvenal, și are dreptate. Durerea, mînia, supărarea, în general stările negative sau de disconfort fac individul să opereze cu imagini lirice și cu metafore, din care construiește un poem, uneori mai reușit, alteori mai puțin. Așa s-a întîmplat se pare și cu un autor de pe alt site care scria (cred că după o suferință cauzată de boală) următoarele inspirate versuri, pe care le citez aici (în total sînt 23 de strofe cuprinse în 7 părți):

"Miliarde de ființe au vrut
Eu ca să mor anul trecut
Noroc am eu căci m-am rugat
Și Domnul meu m-a ajutat

Cum pot acum ca să nu lupt
Cu miliardele de ființe ce au vrut
Anul trecut eu ca să mor
Lupt pînă pot..că-s muritor

Cum pot să iert aceste ființe
Care m-au atacat la minte
Din om școlit m-au amăgit
Și la spital eu m-am trezit"

Putem deduce că acele ființe nemiloase, fără sentimente și pic de rușine sînt niște bacterii sau viruși, adică microbi, cum se spune popular. Iar autorul a reușit să scape de ele printr-o luptă pe viață și pe moarte, dar (și aici e foarte important), avînd de partea lui dreapta credință.
Spre finalul poemului ajunge la o concluzie, pe care am fericitul prilej să v-o aduc la cunoștință:

"Și vei dori o scorbură în munte
Să ți se piardă urma prin pădure
Și să renunți la ochii stricăcioși
Ce au văzut miliardele de monștri

Așa tu nu îi vezi și crezi că-i bine
Că ei nu există și nu crezi în Mine
Ai un serviciu și îți găsești nevastă
Faci un copil și crezi că asta-i viață ?

Și uiți de miliardele de ființe
Ce te pîndesc și-ți pot intra în minte
Și te învață bine amestecat cu rău
Cu scopul ca să uiți de Dumnezeu"

Dar eu nu mi-am propus să fac aici o anliză pe text, voiam să spun că, iată, suferința te face poet, ceea ce înseamnă că e și ea bună la ceva.
Nu știu dacă există, dar la un moment dat mă gîndeam să înființez un site care să se cheme "veveve.suferință.com" în care să pot discuta cu oameni aflați la anaghie, așa cum exista (o mai exista oare?) un post de radio, pentru insomniaci, care-și spuneau durerea unui individ aflat la capătul celălalt al receptorului, care în acel timp mînca semințe, bea cola light și cafele, poate și o bere la doză, sau trăgea o linie (dreaptă, desigur) pe nas. Pe urmă am renunțat, nu mă vedeam capabil să gestionez în spirit umanitar suferința celorlalți. Ce aș fi răspuns eu dacă de exemplu mă apela o cucoană și-mi spunea că vrea să se sinucidă? i-aș fi răspuns probabil: "ok, dar fă-o repede, nu te răzgîndi, eu sînt aproape de tine, o să beau o bere pe chestia asta". Altuia, care nu era hotărît încă pentru pasul decisiv i-aș fi sugerat să citească două pagini din Cioran sau din "Jurnalul unei fete cuminți". Și tot așa. Ori aș fi ajuns milionar, ori aș fi dat faliment. Prin urmare există un ocean de suferință în care plutim ca într-o farfurie de supă, dar asta nu dă neapărat valoare literară operelor noastre, chiar dacă, din amabilitate, sau din milă, vin unii (sinceri sau mai puțin) și ne spun în față WAW, ce tare ești! și autorul citat de mine mai sus a primit astfel de aprecieri de tipul "ai scris o poezie minunată și plină de melancolie" sau "așa DA. pupici"



 =  :)
Vasile Munteanu
[25.Sep.06 14:28]
un "text" al măsurii, în care dreapta judecată e o sabie cu două tăișuri, iar mânerul crucifix deasupra judecătorului...

 =  gînduri 30 - cum dorește căprioara
Liviu Nanu
[27.Sep.06 06:20]
Am avut un coșmar, de aceea sînt așa matinal, m-am trezit cu inima bătîndu-mi puternic și lac de transpirație. Se făcea că eram la restaurantul Vedea și mi s-a făcut poftă de un whisky, așa că am comandat unul mare. Pînă aici bine, nici urmă de coșmar, chiar era plăcut. M-a speriat însă nota de plată, că era de 3 milioane (lei vechi) și eu nu aveam atîția bani la mine. M-am supărat rău, i-am făcut hoți, dar în final tot am plătit, e drept că nici somn n-am mai avut. N-am să mai pun piciorul în cîrciuma aia, fir-ar mama lor de pungași!
Mi-am accidentat mașina, e drept ușor, doar spoilerul s-a spart, așa că l-am înlocuit. Acum, mă întreb eu, oare s-i cresc prețul? că tot mai vreau s-o vînd.
Observ că e ziua Elei și a lui Mihai. Le spun și eu aici "La mulți ani!" Și sănătate, inspirație, iubire, libertate, bani, inspirație, putere de muncă, credință, inspirație... Asta mi-a adus aminte de celebrele versuri:
"cum dorește căprioara apă rece de izvor
așa îți doresc eu ție fericire-n viitor" Aha, deci și fericire, că de-asta uitasem.

 =  gînduri 31 - unde nu există nici bucurie nici întristare
Liviu Nanu
[27.Sep.06 12:38]
Colega noastră de site, Chinez Nicoleta, spune într-un comentariu la o poezie închinată părintelui Cleopa așa "Parintele Cleopa stiu ca de undeva, stie si vede. Zambeste. Se roaga. Plange." Afirmația colegei mele m-a pus în mare încurcătură, drept pentru care am să mă duc azi la un popă să mă lămurească. Eu spun la înmormîntări "acolo unde nu există nici bucurie nici întristare", vorbind despre viața (viața?) de dincolo. Atunci cum ar putea cineva, trecut în lumea veșnică să se bucure sau să plîngă pentru noi? Sau poate ne este nouă mai comod să credem asta, continuînd legătura cu cei dragi, plecați dintre noi? De exemplu ce voi gîndi eu, ce sentimente voi avea peste 100 de ani, cînd vor spune unii "cine a fost dom'le, ăla? a, un poet minor!"

 =  erată
Liviu Nanu
[27.Sep.06 15:16]
erată: "ei",(adică popii) spun la înmormîntări, nu "eu" spun

 =  unde nu există
Dan Norea
[27.Sep.06 19:02]
Liviule, peste 100 ani s-ar putea ca întrebarea să fie mai scurtă: "cine a fost dom'le, ăla?". Și să nu și-o pună alții, ci să ți-o pui tu :) Uite, îți propun o întâlnire peste 100 ani ca să verificăm. :)

De altfel s-ar putea ca totul să fie mai scurt. De exemplu "unde nu există nici bucurie nici întristare" probabil că va fi "unde nu există". Verificăm și asta :)

 =  derutat
serban georgescu
[28.Sep.06 16:13]
liviu, ai vazut tu vreodata bucurie sau tristete cu ochii inchisi, cu mainile pe piept, cu popa si lumanari, ingropata si putrezita printre frunze umede si viermi? oare bucuria si tristetea sunt ale mele, ale tale, sau ale lui, au viata si moarte, au viata personala, familiecopiietc? le putem considera bunuri proprii, ne putem considera, unul sau altul, proprietari sau emitatori ale acestor sentimente? sau suntem pur si simplu niste purtatori? care se folosesc de ele si apoi le lasa mostenire la voia intamplarii?


liviu, tu crezi ca daca peste 100 de ani tu ai sa plangi, eu am sa ma fac ca nu te aud?

mi se pare mie sau esti derutat?

te intreb pentru ca si eu sunt.

si pe buna dreptate

 =  unaalta
serban georgescu
[28.Sep.06 16:20]
liviu, mi se pare mie sau tu, din nebagare de seama, confunzi plansul cu lacrima si sughiturile, iar rasul cu una si cu altele?

 =  erata
serban georgescu
[28.Sep.06 17:16]
emitatori ai acelor sentimente sau emitatoare ale acelor sentimente - totuna

profit de ocazie liviu ca sa-ti recomand cu caldura o lectura pe care poate ca ai fumat-o de mult este vorba de eseul-poemul-schizofrenico-dalinian un peste urmarit de un strugure din minunata carte revolutia paranoic-critica scrisa de marele Dali care fie vorba intre noi ii bate la fund cu pensula pe unii din cei mai mari scriitori ai lumii.

si pentru ca veni vorba, tu nu ai impresia de la o vreme ca vorbim singuri?

mai ales eu

 =  dar
serban georgescu
[28.Sep.06 17:37]
si mai e ceva, cred

nu faptul ca ne imaginam ca cei dragi continua sa traiasca si dupa ce au plecat, pentru a ne asigura un anumit confort afectiv, ma deranjeaza, ci faptul ca ne imaginam ca Dali este nebun si nu genial, asa cum este de fapt, si asta ca sa ne prefacem ca nu intelegem ce are el sa ne spuna si anume ca suntem niste prosti fara orizont, blocati in conventii si stereotipii academice, si nu analisti, critici si bagatori de seama ai literaturii ca cei pe care ii gasim de jur imprejur, peste tot, ceea ce ne provoaca starea de singuratate de care tocmai vorbeam mai devreme.

dar sa fragmentam fraza:

 =  valurile, randurile
serban georgescu
[28.Sep.06 18:55]
dar iata ce ascunde inegalabilul, mirobolantul Dali sub aparenta sa excentricitate: el povesteste simplu si la obiect ca un simplu pescar, numit Enriquet, i-a spus personal si direct referitor la un tablou care infatisa marea in vizunea marelui artist: "Seamana, dar e mult mai bine pe panza, pentru ca putem numara valurile"

Seamana, dar e mult mai bine pe panza, pentru ca putem numara valurile



liviu asculta-ma cand iti spun si sa ramana consemnat in istoria literaturii universale ceea ce spun eu acum cu privire la scris si la arta scrisului in general si in mod special cu referire la marea literatura, la literatura de calitate: asa cum Dali picta marea ca sa-i poata numara valurile, tot asa noi, care ne numim scriitori, trebuie sa scriem pentru a ne putea numara prostiile, pe care nu le-am putut identifica in viata fiind din pricina prea repezilor valuri care trec peste noi si prin noi.

prin urmare nu exista poeti minori si poeti majori, exista poeti si atat

da?

(Da, Oui se numeste de fapt cartea care contine revolutia paranoic-critica)

 =  oricum
serban georgescu
[28.Sep.06 18:57]
cred ca m-a cam luat valul, imi cer scuze
eu oricum plec

 =  gînduri 32
Liviu Nanu
[11.Oct.06 22:25]
În decurs de 10 minute am reușit să citesc două poezii cu subiect asemănător. Prima, semnată de colegul Bogdan Gagu, în care ne anunță moartea (metaforică, sper) a unui poet, a doua, a lui Costin Tănăsescu "Suicid", dedicată unor prieteni de-ai lui, tot poeți, desigur. Chestia asta m-a întristat, așa că am abandonat lectura și m-am culcat.
Aș vrea să-i răspun lui Șerban, dar chiar nu știu ce aș putea spune, aici este un spațiu al monologurilor mai degrabă. Sau cel puțin așa l-am gîndit eu.

 =  1
serban georgescu
[13.Oct.06 12:15]
liviu, nu astept nici un raspuns
orice intrebare si orice interpelare as pune sau as face aici, va avea un caracter pur retoric

este o vreme in care dialogul nu are nici un rost
exista atatia specialisti in arta retoricii, incat pur si simplu dialogul, ca forma de comunicare a adevarului, nu isi mai are rostul

acum este vremea cretinilor si a lichelelor. sunt prea multi si prea galagiosi si orice incercare de a lupta cu ei e inutila si nociva.

Tolstoi spune ca trebuie sa existe o anumita sincronizare intre Cultura si Morala. In momentul in care Cultura o ia inaintea Moralei dezastrul e iminent. Este ceea ce se intampla sub ochii nostri. Pana si capetele cele mai luminate cad ca prostii in capcana. Filozofii, ganditorii, deci cei care au datoria de a veghea valorile morale fundamentale (sa nu furi, sa nu minti, sa nu arunci hartii si gunoaie in padure si pe strada, etc) isi pierd timpul la TV dandu-si cu parerea cine a fost si cine nu a fost turnator pe vremea securitatii. Cu alte cuvinte, ce-i trebuie magarului tichie de margaritar si Prostul nu e Prost destul daca nu e si fudul. Morala este lasata in urma iar Cultura asta de carton pe care o cunoastem din viata de zi cu zi, din sindrofii, cenacluri, suete si betii literare, spectacole TV si anal-ize "pertinente" se umfla ca un stomac de caine mort si urmeaza sa explodeze umplandu-ne pe toti de viermi si duhoare.

Revin

 =  licitez pentru o "răpire din serai". prefer una ratată.
Adrian Firica
[13.Oct.06 12:53]
unde se ține licitația pentru tablourile astea, că sunt amator?

 =  2
serban georgescu
[13.Oct.06 13:10]
Filosofii contemporani se feresc sa vorbeasca despre Morala, sau daca vorbesc o fac intr-un cerc foarte restrans, in schimb la televizor, acolo unde exista audienta maxima, vorbesc despre chestiile "de actualitate". Le e rusine sa spuna in gura mare la televizor "Romani, nu aruncati gunoaie in padure, nu fiti javre, nu fiti lichele, nu mai beliti ochii la totii papitoii bucalati cu cravata si guler scrobit care au invadat mass media", ca si cum asta ar fi o jignire sau o necuviinta. Ei fac jocul politicienilor, participa la falsa morala care se intinde ca o ciuma.

Si este pur si simplu dureros sa vezi cum oameni de buna credinta, pe care ii cunosti, cu calitati sufletesti exceptionale, cad ca mustele in aceeasi plasa. Colegul nostru, Paul Bogdan, unul dintre cei mai echilibrati reprezentanti ai acestei comunitati este un exemplu. Ce face el? El, preot, deci o alta categorie care ar trebui sa se ocupe exlusiv de Morala, face un apel melodramatic in favoarea unei victime a comunismului sperand ca asta sa starneasca o reactie favorabila din partea opiniei publice. Fara sa-si dea seama ca prin acest simplu gest el ignora, ca toti ceilalti, problemele elementare de Morala si se arunca orbeste in Politica. Adica, pe romaneste, in loc sa-si vada de treaba lui, isi pune sufletul intr-o lupta cu morile de vant care il va dezamagi inca o data. A cata oara?

Isi imagineaza probabil ca principiile Uniunii Europene sunt mai bune decat principiile Comunismului. Se face ca nu aude cand i-am spus ca de anul viitor UE ne impune ca toate TOATE convorbirile telefonice pe mobil din Romania vor fi inregistrate, clasificate, aranjate cu grija si puse la dispozitia autoritatilor. De ce? Cum, nu ati ghicit? Pentru combaterea terorismului!

Si probabil ca o sa se faca din nou ca nu aude daca i-as spune ca Patrick Gelin, seful celei mai mari banci franceze din Romania, la momentul in care Parlamentul Frantei a respins tratatul de aderare al Romaniei la UE, a declarat la Bucuresti (deci acolo unde isi are toate interesele): IMI ESTE RUSINE CA SUNT FRANCEZ.

Care sunt principiile, care sunt valorile morale ale acestor oameni? Nu se intelege o data pentru totdeauna ca Politica in ansamblu, nu un partid anume si nu o anume oranduire sociala, Politica in ansamblul ei este un imens Gunoi, in care filozofii, poetii, preotii, toti oamenii cu vreo urma de bun simt si de credinta, NU AU CE CAUTA?

Ce are Politica cu Morala fratilor? Cand o sa va spalati de pe ochi galbeaza pe care v-au turnat-o politicienii si acolitii lor? Ce fel de lupta duceti si in folosul cui?

 =  3
serban georgescu
[13.Oct.06 13:48]
era sa uit

zilele trecute, la televizor, unul din presedintii de filiale teritoriale ale PNL spunea despre excluderea lui Stolojan: "Merita sa fie exclus pentru ca ne arata toate greselile pe care le faceam"

cine are urechi de auzit si creier de gandit sa auda si sa gandeasca

Inca o data intreb: despre ce fel de Morala vorbim? Este imoral sa sesizezi greseli acolo unde ele exista?

Alooo! 2-10-2-10, proba, proba...

 =  Șerban
Liviu Nanu
[13.Oct.06 14:04]
Dar Șerban, se pare că și tu cazi în aceeași eroare. Adică aduci în discuție chestiuni politice pe care ar trebui să le lăsăm deoparte, aici, pe un site literar. Eu, să fiu sincer, mi-aș fi dorit, deschizînd acest minijurnal, să valorificăm teme culturale sau diverse, de pe agonia și nu numai. Stolojan sau Băsescu nu intră în sfera preocupărilor mele, și de obicei evit să intru în discuții (care de regulă degenerează) despre personaje din viața politică. Doar dacă asta m-ar ajuta la scris, ceea ce nu prea cred.

 =  corect
serban georgescu
[13.Oct.06 15:55]
ai perfecta dreptate
din acest moment am incetat cu numele proprii
vreau doar sa pun in evidenta diferenta majora care exista intre Politica si Morala si ca aceste doua notiuni se exclud una pe cealalta
si cred ca esti de acord cu mine ca despre notiuni si despre idei trebuie sa vorbim
si ca asta ne ajuta la scris

 =  nostalgii
Liviu Nanu
[13.Oct.06 16:17]
Sigur că sînt de acord. Noțiuni și idei. Un fel de plastilină sau materie primă pentru spirit. Dar mai sînt și sentimentele, nu? Și e bine că ne punem întrebări, chiar dacă de cele mai multe ori nici nu avem răspuns la ele, și mai mult intuim.
Uite, Nexus (că acum sînt nostalgic) avea niște idei bune acum vreo 3 ani. Ce-o mai face? Mai scrie? mai citește? Mai intră pe agonia?

 =  asta e
serban georgescu
[13.Oct.06 16:49]
Draga Liviu, sa nu crezi ca scriu aici din alte motive decat sentimentale. Nu am nici scopuri stiintifice, nici academice si nici, doamne iarta-ma, politice.

Literatura, si ma refer aici la literatura de calitate, nu se bazeaza pe altceva decat pe sentimente.
Mie imi vine sa rad uneori cand mai citesc pe ici pe colo, prin diverse gazete si siteuri care cocheteaza cu literatura ca "poetul X trateaza in operele sale teme ca familia, padurea, noaptea, stelele, dragostea..."etc. Adica cum, dragostea e asa, un subiect printre altele, nu e ea cea care ne face sa scriem? Sau ne gandim doar la dragostea dintre sexe?

Nu este ea, dragostea, cea care face sa se invarte soarele si celelalte stele, asa cum spune Dante in Divina Comedie pe care eu, spre rusinea mea, n-am fost in stare s-o citesc decat pana la jumate?

Probabil ca m-a luat valul. Probabil ca m-am aprins un pic la gandul ca poate exista pe lumea asta un loc si pentru noi, cei care ne simtim atrasi de adevar, un loc in care sa nu avem de-a face cu pasiuni, orgolii, ipocrizii, doctrine politice.

Se pare ca nu-i asa. Si stiu, stiam ca nu e asa. Ca nu exista loc pe lumea asta unde sa-ti gasesti linistea si ca peste tot, alaturi de putin adevar, navalesc mereu si mereu mizeriile binestiute.

Asta e

 =  gînduri 33
Liviu Nanu
[19.Oct.06 22:59]
a. A apărut Manifestul noii grupări literare, sau mă rog, doar un fragment. Se numește "boierismul" și imediat au apărut reacții, unele de aprobare altele de dezaprobare altele de-a dreptul hilare de tipul "nu ne vindem țara". Eu cred că am tot dreptul să fac parte din mișcare, burta mă recomandă, așa cum spunea și un comentator, referindu-se la boieri. De-acum înainte voi avea pretenția să mi se spună "boier Anton". Trebuie însă să-mi fac rost de o narghilea. Poate după ce-mi vînd mașina...
be. cînd un tip îți face cinste prima dată cînd îl cunoști, nu e ceva foarte ciudat. Cînd însă la a doua întîlnire repetă gestul și îți povestește cîte afaceri învîrte și cîți bani are la chimir, să te aștepți ca la următoarea întîlnire să-ți ceară niște bani împrumut "doar pînă mîine" sau să-ți facă o propunere de tip sexual. Cu primna situație m-am întîlnit (o dată chiar m-am păcălit), despre a doua mi s-a povestit, dar am crezut pe cuvînt.

 =  intrebare (pe langa)
Florina Daniela Bordieanu
[21.Oct.06 15:42]
1. daca mi-ai spus ca-s "stilista", ma intreb daca pot extrapola notiunea pana la boieroaica. daca da, de cand?
:)

2 (aista-i doar P.S.). fereasca-te dumnezeu de parvenit.
macar a treia oara:), ca-n poveste.

 =  Daniela
Liviu Nanu
[22.Oct.06 11:01]
Dana, reformulez: ești o boieroaică stilistă. De cînd te știu :)

 =  gînduri 34
Liviu Nanu
[22.Oct.06 18:49]
românul cînd nu are ce face își face site (sau blog). Am primit un link către un site de care nu auzise, cururi.ro. Am și intrat acolo să văd cu ce se mănîncă. Niște poze cu poponețuri acoperite de blugi cărora li se dau note. Eu i-aș fi bătut de departe, dar trebuia să-mi fac un cont, așa că am renunțat, mai am niște conturi la bănci și numai belele mi s-au tras de-aici.
Am o teorie conform căreia cînd mulți autori sînt logați pe site, se formează un fel de curent, de vîrtej telepatic, astfel nu-mi explic de ce din cînd în cînd apar mai multe texte (sau comentarii la texte) conținînd expresii asemănătoare. Azi de exemplu am scris "sînt o scrumbie" și după ce am postat-o, văd un comentariu la o poezie care se numea "sînt o rîmă". NU m-am uitat să văd cînd a fost scrisă poezia cu pricina, probabil mai demult, dar faptul că un cititor a comentat-o în acele momente m-a pus pe gînduri (34, desigur). Unde am rămas și acum. Hmmmm.

 =  gînduri 35 - care pe care
Liviu Nanu
[22.Oct.06 23:53]
O autoare de pe site, corectează un alt autor în legătură cu folosirea pron. rel. "care", o nucă tare pentru mulți. Dar ce să mai spunem de domnul Tăriceanu care mereu îmi zgîrie urechile cu asta? Hai, o dată nu se pune (și spălată e ca nouă) mai scapă omul, dar domnia sa, ar trebui să fie un exemplu. Oare și-o scrie singur discursurile?

 =  gînduri 36
Liviu Nanu
[28.Oct.06 01:29]
Politicienii care migrează de la un partid la altul sînt prost văzuți. De ce fac ei asta? 1. își doresc o funcție de conducere și partidul nu vrea sau nu-i poate oferi; 2. intră în conflict de interese cu alți colegi; 3. din orgoliu, nu suportă critica; 4. naiba știe de ce. Dar nu despre politicieni voiam eu să vorbesc. Fac doar o comaparație între ei și scriitorii de pe internet care fug de la un site la altul cam din aceleași motive. Ori vor un statut preferențial, ori se simt neînțeleși, ori vor o schimbare, ori naiba știe. Mai există o categorie și anume cei cu mai multe conturi pe diferite site-uri (aici m-aș încadra și eu) dar despre ei cred că se poate spune doar că își doresc cît mai mulți cititori (asta în măsura în care activează constant, desigur). Într-un timp mă gîndisem să calculez (ce prostie!) cam cîți activează în mod constant și cred că dacă aici, pe agonia sînt activi cîteva sute din peste 20.000 , pe alte site-uri (nu-mi place cum sună concurente, le voi numi de același profil) abia dacă numeri 10-20, și aceștia tot poeziști la bază. Și cum era de așteptat, se mai și ceartă între ei, aici mediul fiind mai puțin atractiv.
Dar să revenim la poezie. Bobadil a scris una cu asane, am scris și eu o "mahmureală" cu asane și parcă am mai citit ceva legat de binefacerile toamnei și ale tulburelului. Cred că se pregătește ceva. Poate punem (în provincie) de un "cenaclu" cu lansări de carte, am informații că vor ieși zilele acestea de sub tipar două cărți care țin de comunitatea noastră.

 =  gînduri 37
Liviu Nanu
[13.Nov.06 15:02]
De ce or fi criticați bărbații care imediat după o partidă de sex fug la frigider sau la televizor? Am văzut pe Animal Planet că așa fac și păianjenii și masculul călugăriței. Știu ei ce știu, ar trebui să învățăm de la mama natură.
Fde ce femeia a ieșit din coasta lui Adam cînd putea să iasă din orice organ voia mușchiul ei? iată o întrebare fără răspuns, adică retorică.
Cred că mai bine ar fi sunat "boemismul", m-aș fi regăsit mai degrabă acolo. Acum trebuie să fac eforturi mai mari.
La Roșiorii de Vede a avut loc un cenaclu organizat de Asociația culturală Mileniul 3, Casa de cultură municipală și biblioteca Gala Galaction la care au participat și cîțiva autori de pe agonia.ro (Florian Silișteanu, Bobadil, Ioana Barac, Ioan Peia și Eugenia Reiter). Au citit poeți locali (Florina Isache și Valentin Șaptefrați) dar și agoniști. După cenaclu s-a petrecut și o mică agapă prietenească. Să ne țină obiceiul, spunea cineva, nu mai contează cine.

 =  gândul 37 cu 7
Ela Victoria Luca
[13.Nov.06 18:45]
e și febra mea de sâmbătă. după moartea unei prietene. și după întâmplarea de a afla întâmplător că în acea zi la roșiori se întâmplă. era unsprezece, era întâlnirea. eh, om trăi și om vedea ce o mai fi.

 =  gînduri 38 - perfuzii și castraveți
Liviu Nanu
[26.Nov.06 22:59]
Am fost și eu la Gaudeamus. Dar înainte de asta, am trecut pe la Fondul plastic de lîngă Ministerul transporturilor, am cumpărat niște cartoane negre (Bobadile, am rezolvat frate, am înțeles că tu nu ai găsit magazinul) necesare expoziției foto din 1 decembrie. E prima mea expoziție de acest gen și chiar dacă o realizez împreună cu un profesionist (Călin Ștefan Răgălie, redactor pe fotomagazin.ro), tot am emoții. Pe la 17 am ajuns la Romexpo, m-am întîlnit cu o mulțime de colegi de site și nu numai. Am cumpărat și două antologii de la standul editurii, le aveau puse bine, sub tejghea, noroc că am insistat. "aia roșie, de proză", le-am spus eu, și băiatul s-a luminat. Lansarea a fost pentru mine un eveniment mai puțin plăcut, dar nu doar pentru mine. Am plecat repede, de fapt se închidea și tîrgul, programul era pînă la 19.00. Noroc cu Florin Hălăkău că m-a dus cu mașina pînă la gară. Mi-am recuperat cartoanele de la bagaje și la ora 22.00 eram ajuns acasă. de fapt am trecut mai întîi pe la spital, colegul meu, Ștefan e medic chirurg și era de gardă, el se ocupă cu montatul fotografiilor pe cartoane. după vreo jumătate de oră în care am disutat toate amănuntele, îmi spuen foarte detașat "acum să-ți zic și una mai nasoală" Cine știe, m-am gîndit, s-or fi distrus fotografiile, sau ...am făcut o mutră mirată. Liviu Comșia este la reanimare, îmi spune, a venit cu tensiune 22 și hemoragie digestivă. Așa că m-am dus să văd pacientul englez, care dormea cu acele în mînă. S-a trezit și am vorbit nițel, dar mi-a pierit tot cheful. Acum mi-am revenit, drept pentru care azi am băut trei sticle de "Stejar" și patru țuici și am mîncat un borcan de castraveți murați, după care m-am culcat. M-am trezit cu o durere de cap groazică. Așa-mi trebuie, mi-am spus. Dacă mă voi mai atinge eu vreodată de castraveți, cu neamul lor cu tot...

 =  gînduri 39 - unde ești ANPC cînd am nevoie de tine?
Liviu Nanu
[28.Nov.06 18:52]
Azi am încercat să trimit o reclamație pe calea internetului la ANPC, împotriva companiei Zap, care tot trimite scrisori de amenințare și facturi, deși am solicitat de două ori rezilierea contractului. N-am putut trimite, îmi dă eroare "Ne pare rau insa urmatoare eroare a avut loc: Duplicate entry '2147483647' for key 2". Unde aș putea reclama ANPC-ul? Cred că am să-i sun mîine, dar la nivel județean nu cred că am șanse, prieteniile sînt prea adînci, au mai încercat și alții. Am să sun la sediul central. Sper să nu-mi răspundă ton de ocupat sau să mă țină o duduie cu muzică și pișcoturi.

 =  gînduri 40 - sînt un naiv și mă las de scris
Liviu Nanu
[29.Nov.06 07:29]
Cred că sînt un naiv și o să mă las de scris. Ce facem noi aici e o joacă, poezie adevărată scriu alți cum ar fi Marko Bela de exemplu, care primește bani în avans pentru cărți ipotetice. Să-l văd eu pe ăla care spune că în România nu se poate trăi din drepturile de autor...uite că se poate. Apropos, știe cineva o poezie a sus amintitului poet? poate găsesc rețeta printre rime.

 =  traiasca
serban georgescu
[01.Dec.06 14:20]
Liviule, te-am prins: scrii in jurnal nume de politicieni.
Vezi ca uneori e imposibil sa te abtii?

... Si sa te lasi de scris numa' cand s-or lasa ei de politica...


traiasca boiemismul!


am zis

 =  si
serban georgescu
[01.Dec.06 14:23]
dar, ca sa revenim la lucruri serioase, tu, ca agon, ai putea sa-mi spui ce s-a intamplat cu Biblioteca Virtuala? S-au pierdut textele mai vechi, toate? Mie in pagina de exemplu imi apare ca n-as fi inregistrat nici un text, ceea ce e aberant, iar cand m-am dus la biblioteca virtuala, si mai aberant, apar numai cateva texte recente, si apoi dispar si alea.
Ce se intampla?

 =  Șerban
Liviu Nanu
[01.Dec.06 21:23]
Șerban, sînt chestiuni tehnice care mă depășesc. Și eu am observat dispariția bibliotecii virtuale.

 =  gînd 41
Liviu Nanu
[05.Dec.06 09:34]
Cum deosebești un poet bun de unul slab? tot mai greu, zic unii, versul liber are calitatea de a ascunde foarte bine lipsa de talent. Emoția este mai bine camuflată, stilul la fel. Bine, nu e suficient să fii doar un bun versificator, dar măcar aici te lămurești mai repede cum stă treaba cu poetul respectiv. Dacă nu e în stare să găsească o rimă inspirată, să respecte prozodia, să gestioneze cu atenție metafora, nici în versul liber nu va putea spune mare lucru. Și nici cu emoția nu e tocmai limpede. O poți transmite și printr-un gînd din 5 cuvinte, asta nu înseamnă că se numește poezie. Sînt sigur că eventualii cititori ai acestui gînd vor interpreta în felul lor, ideea este că poți să scrii cum vrei clasic sau liber, numai că după versul liber se ascund și mulți trișori.

 =  gînd 42
Liviu Nanu
[20.Dec.06 09:39]
am primit mai multe porunci
și toate începeau cu "să nu..."
mi-am propus să nu le respect
cum aș putea să nu iubesc
să nu sufăr
să nu mor?

Am fost la Iași. Pentru a patra oară. Am ajuns sîmbătă după amiază și am plecat duminică dimineața. Un timp prea scurt, care a condensat însă toate întîmplările Virtualiei, începînd cu Pod Pogor și terminînd cu un club plin de tineri care se distrau de zor. Îmi place să fiu printre printre prieteni de pe agonia sau de aiurea, indiferent sub egida cui se realizează acțiunea. Dacă am parte de literatură nu fac mofturi, și slavă Domnului, a fost destulă poezie la Iași. Cu ocazia asta am reușit să-mi vînd și mașina, andu mi-a promis că o cumpără el cu 100 lei (noi), cu condiția să cîștig și eu măcar o dată concursul lui de fotografie. Cred că e o afacere bună, așa cum sînt toate pe care le fac.
Foarte multă poezie tristă acum, în preajma sărbătorilor, cred că poeții, ființe sensibile cum le știm (și orgolioase totodată), sînt mai afectați acum, mai stresați.
Vorbeam deunăzi cu niște colegi (nu virtuali) și ajungeam la concluzia că singurătatea scriitorului nu este doar un moft. Chiar dacă pare că suferă, el se simte bine în fața paginii albe, poate că albul predispune la visare...monitorul mai puțin, dar cu puțină imaginație îl putem face alb. Așa cum e ninsoarea asta care a început să cadă și care parcă se așterne peste mine ca o mătreață împrăștiată de cineva, de sus.
Revenind la Virtualia, cred că au fost pe puțin 20 de autori de pe site, n-am stat să-i număr.
Am înțeles că vineri se petrece a doua lansare a antologiei de proză, de data asta la MCC. Mi-ar plăcea să particip deși pică în zi de lucru, și la ora prînzului, asta însemnînd să plec de acasă dimineața. Prin urmare baza se pune pe bucureșteni, iar ei sigur vor fi acolo în număr mare, mai ales că este chiar o dublă lansare și colegul nostru, Marius, își lansează o nouă carte. Felicitări!
Mi-a spus cineva că mi s-a șters contul de pe club. Mulțumesc pentru aceasta domnului Komartin, eu oricum nu mai activam acolo, mi-am propus să mă rezum la agonia, cu toate calitățile și defectele pe care le are și de care sînt în parte și eu răspunzător.

 =  gînd 43 - pisica Dacia
Liviu Nanu
[03.Jan.07 20:41]
Azi mi s-a întîmplat ceva interesant. Am coborît din bloc și m-am urcat în Dacia mea veche și noneuropeană cu gînd s-o pornesc, desigur. Mi-am făcut curaj și normal, o cruce, apoi am răsucit cheia în contact, nu înainte de a-i da cîteva șprițuri și de a trage șocul. A pornit, uraaa! apoi am pornit și ștergătoarele, ninsoarea de azi așternuse pe parbriz un strat subțire de zăpadă. În același timp am auzit un mieunat, sau mă rog, ceva care semăna cu un mieunat. Scîrțîie ștergătoarele pe geam, mi-am spus așa că le-am oprit. S-a oprit și mieunatul. Asta trebuie să fie. Pornesc din nou ștergătoarele și iar aud mieunatul. Bine, o fi vreo pisică sub mașină, s-a adăpostit de ninsoare. Așa că pornesc foarte încet, cu gînd să n-o calc. Mieunatul însă nu înceta. ajung unde mi-am propus, opresc mașina și caut mîța. Nimic. Nici în portbagaj, nici în mașină. Dar nici nu pricepeam cum ar fi putut ajunge acolo, decît poate să-mi facă cineva vreo glumă. În final ajung la un prieten, apar încă alți doi și depănăm impresii din ultimele zile, la un pahar. Cînd să plec, le povestesc pățania. Aș, zice Liviu Comșia, ți s-a părut. Hai să verificăm, să te convingi îi spun. Așa este, zice și el, ia deschide capota la motor. Deschid capota și văd, făcută ghem pe lîngă far o pisică neagră. Am luat-o acasă, dar n-am cum s-o păstrez, așa că o voi face cadou cuiva. E cineva amator? dar repede, că fi-miu deja poartă tratative. A, am uitat să vă spun, am botezat-o Black Dacia, pe scurt Dacia.
http://i23.photobucket.com/albums/b391/antonpeta/pisica.jpg

 =  gînd 44 - a de la anton
Liviu Nanu
[19.Jan.07 17:08]
citesc destul de multe texte pe site. în principal poezie, textele de proză prefer să le salvez pe hard și să le citesc liniștit, printate. Uneori mai și comentaez, alteori, nu. Comentez atunci cînd un text mă inspiră, cînd îmi place mult sau cînd dimpotrivă, nu-mi place dar simt că autorul poate mai mult. Uneori tac, tăcerea mea însă nu înseamnă că dezabrob textul în cauză. Mi-am propus un sistem propriu de evaluare, bazat tot pe steluțe (deocamdată) *****. De la 1 la 5, însemnînd că am remarcat un vers (sau o idee), două sau mai multe versuri, o strofă sau mai multe, tot textul, noutatea și curajul scriiturii ș.a.m.d. Voi lăsa și comentariu atunci cînd simt că este cazul, dar nu voi argumenta de fiecare dată. Cred că nu are nimeni nimic împotrivă, alții de exemplu dau note, e treaba lor. Și pentru că nu sînt singurul care folosește acest semn grafic (*) îl voi particulariza cu "a" de la anton.

 =  gînd 45 - dis de morning
Liviu Nanu
[02.Apr.07 04:36]
E ora 4,15 și n-am somn, așa că intru pe net, și firește, așa cum m-am obișnuit, pe agonia. Sile e un alt matinal, îmi mulțumește pentru urarea de la mulți ani și schimb cu el cîteva vorbe. Îl invit la vernisaj, expoziția o fac împreună cu Ștefan Răgălie și se numește "De-a UE", mai mult fotografii-reportaj despre locuitorii din zonă (am constatat că Valea Călmățuiului este poate cea mai săracă zonă a Teleormanului, care și el este cel mai sărac județ).

 =  gînd 46
Liviu Nanu
[17.Apr.07 14:52]
Nu se întîmplă o nenorocire în lume, fără ca mass media românească să nu apară hop-țop, ca un hoitar, în depistarea vreunei victime românești. Așa s-a întîmplat la tsunami, la atacurile teroriste de la New York, Madrid sau Londra, și acum, la atacul terorist de la Universitatea din Virginia. Și dacă îl găsește, l-a și făcut erou național pentru o zi, chit că omul nici nu mai avea legături cu patria de ani de zile. Iar dacă nu-l găsește, presa noastră cercetează, doar-doar va găsi vreo amantă, vreo soacră, sau vreun copil din flori, care să facă legătura între victimă și țărișoara noastră, atît de greu încercată. Cred că și cetățeanul canadian de origine română, care a aruncat cu crenvurști în președintele Iliescu, ar putea deveni erou național dacă, dintr-o regretabilă întîmplare ar deveni victima vreunui pistolar părăsit de gagică sau dat afară din slujbă.
Am văzut la televizor o fază (repetată, pentru a le intra românilor în cap, de cîteva zeci de ori) în care un cetățean își lovea caii cu biciul și cu toporul. Pun pariu că dacă din întîmplare, aceeași televiziune i-ar fi luat cetățeanului un interviu, înainte de întîmplare, și l-ar fi întrebat cum e cu agricultura, de exemplu, l-ar fi găsit un cetățean onorabil, cu familie și gospodărie (rurală, bineînțeles) exemplară. Astfel de indivizi abrutizați întîlnim și duminica la slujba din biserică, la cîrciuma de peste drum de casa Domnului, sau pe șoselele patriei, conducîndu-și atelajul/mașina/bicicleta. Sunt ei vinovați pe de-a ’ntregul, sau sunt victimele societății, a legislației și a educației? Același individ pupă icoana Maicii Domnului cu pruncul Isus, ca un bun creștin, apoi își snopește în bătaie nevasta și copiii. Ba chiar și animalele. De fapt am mai scris despre o astfel de întîmplare reală, într-o proză scurtă, nu știu cît de bine mi-a reușit.

 =  gînd 47 - Mociriță cu trifoi
Liviu Nanu
[18.Apr.07 17:54]
O melodie populară, cu versuri la fel de frumoase și sensibile, în care interpreta (căci e vorba de o tînără și bănuim frumoasă româncă din mediul rural) e pusă într-o situație dificilă, mai precis e pusă să aleagă între doi pețitori care au venit la mă-sa s-o ceară de nevastă.
Așa cum bănuiați, unul dintre ei este manelist, angrosist sau investitor strategic, prin urmare plin de bani și conturi babane, dar cu fizionomie mai nașpa, adică probabil are chelie, burtă și dublul vîrstei tinerei în cauză. Celălalt stă mai bine la capitolul înfățișare exterioare, și așa după cum ne spune și interpreta, e ok. Nu-i cunoaștem profilul moral și intelectual, dar din căldura versurilor bănuim că este un tînăr student sau muncitor la patron, pentru că mijlocele sale de subzistență sunt modeste, altfel n-ar mai exista dramă și cîntecul n-ar mai avea nici un chichirez.
Tînăra nu-și consultă părintele de gen feminin, de cel masculin nici măcar nu amintește, dar tot apare un al patrulea personaj, personificat într-un pui de cuc. Deși pui, se pare că puiul are destul discernămînt, așa că fata noastră apelează la serviciile acestuia și-l întreabă, evident, pe care dintre cei doi să-l aleagă. Eh, și aici, la final, intervine revelația, stă cheia versurilor, aici întîlnim înțelepciunea proverbială a poporului român (reprezentat prin puiul de cuc, evident), care în fața unei situații complicate, alege calea aurită, de mijloc, ieșind din cauză, dar încercînd să-și păstreze autenticitatea. Concluzia ar fi că „e bine să fiu băgat în seamă, dar nu-mi asum nicio răspundere). După cum ați ghicit, puiul de cuc alege calea cea mai ușoară, răspunzîndu-i tinerei că problema, deși îl onorează, totodată îl depășește, așa că poate să dea cu zarurile sau în bobi, sau să meargă la mama omida, doar de ea depinde momentul de inspirația.
Cum vă spuneam, e o melodie frumoasă, o cîntă chiar (pe ritm de jazz) și Teodora Enache, o cîntăreață deosebită.

 =  la gindul 20
Anni- Lorei Mainka
[19.Apr.07 00:07]
Va dau dreptate, in ceea ce priveste re-venirea Cuvintului si noua pozitie, un fel de re-gasire a sa pe viitor...
singuratatea va fi la ordinea zilei oglindind ceea ce se tot intimpla si nu e semn ca se va mai schimba curind
ps. - jurnalul acesta ascuns m-a bucurat rasfoindu-l dupa atitea cautari , am aflat si eu ce si cum mai e prin lume, asta apropos de singuratatea, dar cum ar putea fi altfel cind esti pe drum 17 ore?

 =  Gînd 48 - Maramureș plai cu flori
Liviu Nanu
[23.Apr.07 07:59]
Anni, se zice că dacă vrei să ascunzi ceva, cel mai bine e să-l lași la vedere. Totuși, scopul acestui jurnal nu este de a-l ascunde vederii celorlalți, mai degrabă ar putea fi numit un fel de jurnal deschis, interactiv, în care și alți colegi pot lăsa gînduri legate sau nu de tema propusă de mine. Onorat de trecere și comentariu.
Cred că pe 5 mai voi ajunge la Zalău. Dar dacă tot ajung acolo, nu ar fi frumos să fac un mic ocol de genul Satu Mare-Baia Mare-Bistrița-Reghin (la Reghin chiar am un amic)-Tg. Mureș-Mediaș-Sibiu-Rm.Vîlcea-Pitești (sau Caracal)-Roșiori? Mai trebuie doar să găsesc un hotel ieftin la Satu Mare sau Baia Mare. Dacă citește cineva din zonă, acest gînd, i-aș mulțumi să-mi dea o sugestie.

 =  ai pornit deja la drum?
Anni- Lorei Mainka
[27.Apr.07 20:07]
de 2 saptamini totul se invirte in jurul nostru
politicienii se arata cu degetul si parca joaca turca
caldura si frigul se joaca cu ce a ramas din iarna din noi
dar iaca dl. Liviu Nanu, vine intii maiul si iar se maninca crenvusti si se beau berici
poate asa sa se mai schimbe ceva
ca notele de plata n-au probleme

n-ati mai scris demult, cum va e?
imi place cum veti calatorii...poate ne mai scrieti si noua celor curiosi in noapte

 =  Anni
Liviu Nanu
[27.Apr.07 21:11]
Pe 4 mai dis de morning mă pornesc spre Zalău. DE scris am mai scris, e drept mai rar că mai răruț e mai drăguț. Vreau să fac și fotografii, pe lîngă plaiurile mioritice mi-am propus și o temă "pilangii și drojdieri", pentru lansarea "Cîrciumii lui Bicuță"

 =  gînd 49 - despre figuri de stil
Liviu Nanu
[10.Dec.18 14:27]
Încă de mic eram atras de literatură. Pe la patru ani am scris primele mele cuvinte, pe o cutie de chibrituri, „PUȚÃ ION”. Desigur, nu știam cine era personajul Ion, dar Puță aveam idee, eram totuși destul de mare. Părinții mei au fost foarte contrariați. Pe de o parte erau mîndri de odrasla lor, care dădea dovadă de precocitate, pe de alta, erau îngrijorați, ei nu cunoșteau personajul meu imaginar, drept pentru care m-au anchetat cîteva zile. Cînd s-au lămurit că personajul trăia doar în mintea mea, m-au lăsat în pace, nu înainte de a mă sfătui cu blîndeșe că dacă tot încep să scriu pe diferite obiecte, ar fi bine să abordez alte subiecte, mai apropiate vîrstei mele, fluturași, iepurași, floricele…
Prin clasele primare am scris primul meu catren, cînd tovarășa învățătoare ne-a cerut să scriem ceva mamei, de ziua ei, 8 martie, desigur. Atunci am scris cam așa (citez din memorie):
Din flori de cîmp buchet să-ți fac
Și să ți-l dau ca să-te-mpac
Că eu sînt draga mea mămică
Puiul tău de drac
(a se vedea cum șchioapătă prozodia)

Nici atunci n-a fost bine, tovarășa învățătoare, m-a tras de ureche și m-a dus la secretarul de partid, care m-a certat că am porniri obscurantiste, și ar fi bine pe viitor să scriu, dacă tot mă chinuiește talentul, despre copilăria frumoasă, despre frumusețea patriei etc. Din cauza asta nici nu m-a făcut pionier odată cu ceilalți colegi de clasă, așa că am pierdut excursia la Vidraru, unde li se punea cravata de gît și ei jurau și recitau poezii despre partid și națiune. M-au făcut totuși pionier anul următor, la mînăstirea Cozia, unde îmi amintesc bine că am pescuit monede cu magnetul, dintr-o fîntînă, unde zăceau pe fund, pierdute de oameni neatenți. Mi-am cumpărat atunci înghețată pe băț, deși mie îmi plăcea mai mult parfeul, și m-a durut gîtul, așa că n-am mai putut recita poezia pregătită. Nu-mi plăcuse poezia pe care mi-a dat-o tovarășa învățătoare, așa că învățasem de la tata una scurtă pe care n-o mai țin minte exact, doar că era vorba că mulțumeam partidului că ne-a călit, și strigam asta pe fereastra deschisă larg.
Vreo doi ani n-am mai scris nimic, apoi m-am îndrăgostit de colega mea de bancă, Ancuța, care era tare simpatică și făcea cele mai mari și mai frumoase biluțe dintre toți colegii, pe care le dădea la vrăbiuțe, atunci cînd nu le înghițea. Atunci i-am scris o poezie frumoasă, pe care iar mi-a confiscat-o tovarășa, și a făcut și ședință cu părinții, la care s-a dus mama din păcate, că tata cînd a auzit-o a leșinat de atîta rîs. De aici i s-a și tras, săracul, că după doi ani l-au dus la Balaci, la ospiciu
Dar să vă spun poezia:
Colega mea de bancă e Ancuța
Și-i cea mai tare la frecat biluța
Eu o iubesc și sper ca vreodat’
Să-i dau și eu biluțe la frecat
Prin clasa a cincea mi-a dat și eu seama că am talent de poet, dar oamenii nu înțeleg figurile mele de stil, adică metaforele, și iau de bun tot ce scriu alții în versuri. M-am dus la cenaclu, dar și aici, profesoara ne punea să scriem poezii cu subiect și nu aveam de ales decît frumusețea naturii, dragostea de țară, partid și popor, sau poezii satirice, în care înfieram metehnele colegilor noștri, adică pe ăia care chiuleau sau luat note mici sau nu-și ajutau părinții în gospodărie. eu aș fi dorit să scriu despre dragoste și despre ce mișto e să fumezi, că pe atunci mai trăgeam cîte-un tutun, erau Litoral și Amiral la bucată, de Snagov sau BT nu aveam bani. Profesoara ne punea să citim mult Eminescu, așa că pe atunci îl pastișam la greu, dar acum mă gîndesc că era bine, așa, ca exercițiu.
Atunci am scris pe șestache versurile astea:

Românul strânge cureaua când se scoală de la masă
Ramul nu-i mai e prieten, râul îl inundă-n casă.
Tineretul și savanții se roiesc după un semn
care-l face occidentul, iar bătrânii bat în lemn.

De te-apuci s-aduni șomerii, câtă frunză, câtă iarbă
Și copiii și bătrânii, doar un sfert mai stau la treabă
Și trudesc pe trei parale și se duc acasă triști
Fiindcă banii toți grămadă, ajung toți la activiști

Profesoara a rămas cu gura căscată cînd m-a auzit citindu-le. S-a făcut vînătă la față și a început să tușească. S-a oprit într-un tîrziu, după cîteva pahare cu apă și un pumn în spate, pe care tot eu i l-am dat. M-a întrebat cum am putut să scriu prostiile astea, eu am recitit în gînd și am descoperit ce anume o enerva : apărea de două ori cuvîntul „toți” în ultimul vers. Cînd i-am spus, a apucat-o iar tusea, dar n-a mai ținut-o așa mult, că între timp și rîdea. M-a pus să rup hîrtia și s-o arunc în sobă. Așa am și făcut, dar mai tîrziu am recuperat bucățile de hîrtie, că era vară și nu se făcea focul în sobă.
E greu să fii poet. Dar la fel de greu este să fii cititor de poezie. Unora, adică mai exact acelora care n-au simțul metaforei, ar trebui să li se interzică să citească poezii. Vorbesc din experiență personală. Prin liceu, cînd am debutat în ziarul local la rubrica „tinere condeie”, era s-o pățesc. Scriam într-un vers că „mi-ar fi plăcut să fiu hoț și să fur inimile fetelor”, și asta mi-a atras o sesizare la poliție și alte cîteva la redactorul șef care era făcut cu ou și cu oțet că promovează astfel de atitudini antisociale. Pentru asta a trebuit să-i promit redactorului șef că data viitoare vin cu o poezie despre noul cartier ridicat în oraș și despre cît de gospodar este primul secretar, adică primarul. N-am reușit s-o scriu, dar după cîțiva ani, cînd același primar candida din partea PSD-ului, m-a rugat să-i fac un catren în campania electorală. Așa că i-am scris două strofe, adresate populației de vîrsta a treia, pe care le-a citit un nepoțel de-al lui, pe scenă:
Mamaie, când mergi la urnă
Și gândești la pensioară
Ia aminte, nu se poate
Să te naști a doua oară.

Așadar voteaz-acuma
Trandafirii din buchet
Ca să ai căldură-n casă
Și apă la robinet.
A fost foarte mulțumit și a zis că-mi rămîne dator.
Primarul a cîștigat alegerile, mamaia n-a avut căldură în casă, iar apa a luat-o tot de la fîntînă următorii patru ani, după care a dat colțul. Pentru poezia asta am avut mult de suferit în familie. Un văr de-al meu, revoluționar cu certificat, nici n-a mai vorbit cu mine cîțiva ani. Îl prinsese revoluția în comitetul județean, cînd se dusese să-l scoată de acolo pe nașul lui, care era barosan prin partid. Și dacă tot a ajuns acolo, a profitat și el de situație și s-a dat revoluționar. Acum are un magazin frumos și un hectar de teren intravilan, mai îmi dă și mie pe datorie cînd mai cumpăr de la el și nu am bani. Nici primarul n-a fost mai blînd. Drept recompensă m-a dat afară de la ziar, unde eram corector.
Acum cîțiva ani, mi-a zis un prieten că scriu unii poezii pe internet, în draci, că acolo e adevărata literatură, nu prin librării. „Ia să încerc și eu”, mi-am zis, tot n-am ce face, că eram șomer. Așa am și făcut.

 =  gînd 50 - vis doomiist
Liviu Nanu
[10.Dec.18 14:27]
dormii și visai (somnul de după amiază, deh)
am importat un dans teribil din ținuturi exotice, dar mi-era rușine să dansez așa că m-am ascuns în căsuța de lemn și ședeam pe patul meu. ceilalți dansau pe muzică lentă și cuvinte neînțelese care sunau cam așa: questos franzelos de bibilicos tandre mama secura dio anatolia mundo ciribensis ș.a.m.d. prin urmare nu înțelegeam nimic.
erau 3 rînduri paralele de dansatori x 6 = 18. fără mine, șaptișpe. ei dansau ținîndu-se de mînă încolo și mai ales încoace.
cînd se întorc, instructorul (ah ce mă temeam de el), deschide ușa și îmi spune:
- mai e un loc, nu vrei să vii și tu?
- aș vrea dar nu îmi pot expune trupul exhaustiv în această melopee care aduce deservicii grave talentului meu. și pe de altă parte, mi-e și jenă. mai bine trag o beție cu Țociu (fără Palade)
gata cu visul meu oniric

 =  02.Aug.07 23:36
alice drogoreanu
[24.Mar.09 16:40]
fă ceva cu_comul ăla liviule, zace de 2 ani geaba

 =  gînd 51 - o beție cu Țociu
Liviu Nanu
[10.Dec.18 14:27]
Gata, am realizat punctul doi. Eu sînt personajul din planul secund. Cel cu interviul nu mai știu cine era, parcă se prezentase Cătălin Numaiștiucum, poet și june prim.
http://www.youtube.com/watch?v=TxDrbCiNRHs&feature=related

 =  gînd 52 - una gîndim alta fumăm
Liviu Nanu
[26.Mar.09 08:17]
Am reușit să ajung aseară la Club A. Au fost discuții interesante despre poezie, receptarea ei în diferite spații (culturale, geografice...), dar evenimentul care m-a dus acolo a foat lansarea cărții de poezie "Absens" a Marlenei Braester. Cartea arată foarte bine, cu un format atipic. Atmosfera a fost relaxată, poate și din caza celor aproximativ 20 de spectatori din sală. Eu m-aș fi așteptat la o audiență mai mare, să fiu sincer. Nu știu cîți dintre agonici au fost prezenți, oricum niciunul pe care să-l cunosc. Mă gîndesc că din cei peste 30.000 autori de pe site, cei mai mulți își doresc discuții de tip chat și un fel de socializare virtuală. De fapt, așa cum discutam și cu Paul Bogdan (pe care îl felicit din nou pentru Arivahar) se pare că doar vreo 50 de autori sunt activi cu texte și comentarii. Iar o parte dintre ei, bat cîmpii cu grație lirică și aruncă cu flegme în ceilalți, care de cele mai multe ori nu reacționează pe măsură (și poate bine fac). Să revin la Club A. Marlena mi-a făcut o impresie bună, dezinvoltă și sigură pe ea, doar o tușă de emoție am sesizat, dar asta e firesc, nu? Regret că n-am ajuns la Constanța și asta din cauza soției care mi-a făcut program, aflînd că mă plec (doar)la București. Sper să nu mă pîrască cineva de pe-aici că jar mănîncă, fum...

 =  gînd 53 - Mielul
Liviu Nanu
[26.Mar.09 09:08]
Am dus copilul la școală cu mașina și am ascultat (de pe cd-ul de la J.N.), Milelul, piesa aia folk, de acum 30 de ani a lui Mircea Vintilă. Și cum ascultam eu melodia, deodată am avut o revelație, așa că am dat fuga la Bicuță să beau o cafea și să mă liniștesc. Bicuță mi-a dat și un rom mic, așa că m-am liniștit și mai mult, am avut puterea să-mi adun gîndurile și să-i mărturisesc: Bicuță, am avut o revelație!
Da? Ia dă pe goarnă tot. Te-a înșelat nefasta, sau ce? Ai luat în greutate după cura de slăbire?
Ba nu. Nimic din toate astea. Am avut o revelație de natură filozofică și mai ales metafizică. Am aflat, abia cum, după 30 de ani secretul mielului lui Vintilă. E fiul oii năzdrăvane, din Miorița! De fapt, tot cîntecul acela este un fel de interviu, un dialog între un individ și ființa gingașă, dar inteligentă ca poporul românm întruchipată în miel. Păi ce miel normal ar fi stat să răspundă la întrebări în loc să zburde prin iarbă sau să sugă de la mă-sa, în așteptarea cuțitului, de care nici măcar nu e conștient? Doar un miel năzdrăvan, un fel de Liiceanu al mieilor. Sau Kierkegard, mă rog...
Prin urmare, unde e revoluția aia (revelația n.a.)? mă întreabă Bicuță. O folosești la ceva? intră romul mai bine la ficați?
Păi, asta e, că nu prea știu la ce-mi folosește revelația. Dar e bine că am avut-o, așa ca în zen, mici iluminări pe drumul vieții
Micăle intră și ea în vorbă (ea fiind fudulă de-o ureche):
Domnu' profesor (a nu mă confunda cineva cu personajul), aveți un miel de vînzare? îl iau eu, că vreau să gătesc un stufat și ciorbă. Lu' tata îi place ciorba, mai ales căpățîna. O desface cu migală și mănîncă limba și creierul. Pe urmă, la sfîrșit, lasă ochiul, care e o delicatesă, zice el. Îl ține în mînă, așa, cam o juma de minut și se uită la el. Se privesc ochi în ochi, cum ar veni.

Gata cu revelația.
să revenim la altceva
Cred că dă bine ca poet (sau mă rog, scriitor de versuri) să te dai nițel dus cu scufița. Dacă te-a luat pe bune fandaxia și ai trecut nițel și pe la Bălăceanca, ai viitorul asigurat. În sensul că poți să scrii cîte chiftele vrei, să înjuri pe cine ai chef, oricum ești un geniu neînțeles, deci te-ai scos. Eu n-am fost la Bălăceanca, am fost doar la Balaci (care tot spital de glumeți este) să iau un pacient (unchiul unei colege) care dăduse colțul. L-am pus în mașină cu sicriu cu tot, adică în spate, că venisem cu un papuc. sicriul stătea așezat oblic, rezemat pe capota mașinii, cu partea de sus. Capac nu avea, că-l furaseră unii ca să-l pună pe foc, așa că decedatul era învelit doar în pînzeturi și privea indiferent înapoi spre șosea. Fapt pentru care, toți care veneau în urma noastră și vedeau fluturînd pînzeturile, făceau un șoc psihic, adică dădeau în fandaxie, cum se spune pe la noi, popular. Vreo doi au intrat în șanț, bine că au tăiat pomii de pe marginea șoselei Roșiori-Pitești.

Cam atît, v-am plictisit destul pentru azi.

 =  mielu
serban georgescu?
[26.Mar.09 11:34]
Poporul român... blând și gingaș ca un miel? Așa o fi, dar atuncea poate c-ar merita să vină cineva să-l ia la trântă cum se cuvine.

 =  gînd 54 - de la începuturi
Liviu Nanu
[06.Apr.09 22:47]
Azi am făcut un exercițiu. Am vrut să văd și eu paginile autorilor agonici, începînd cu numărul 2 (numărul 1 fiind Radu Herinean, desigur). Observ că unii nu au mai scris din 2002, prin urmare sunt doar la număr, fără activitate.
Voi face asta mai des, cîte 10 pe zi, chiar sînt curios să văd ce se mai scria pe atunci. Sînt convins că voi găsi și poezii de calitate.

 =  gînd 55
Liviu Nanu
[07.Apr.09 09:17]
Pentru cine scriem? sau de ce? iată două întrebări pe care și le-au pus foarte mulți, deci nu vin cu o noutate. Ce nevoi lăuntrice, supărări, dureri metafizice, bucurii sau angoase ne mînă pe noi să așternem cuvinte pe hîrtie sau monitor? Poate fi nevoia de comunicate, aflarea sufletului/sufletelor pereche, exprimarea unor gînduri, defulări? Sau pur și simplu umplerea timpului, alungarea plictiselii (pe principiul foaie verde fir de băț/dacă n-ai de lucru, fă-ț'?). Sau ca autoflagelare, așteptînd și stîrnind emoții negative și reacții adverse.
Nu cred că există răspunsuri clare. Pe mine mă atrage proza, de exemplu, însă, leneș cum sînt, nu pot să depășesc texte scurte, povestiri, nuvele. Pentru că un prozator adevărat trebuie să aibă oase tari, să stea mult timp pe scaun, să rumege să așeze și să rearanjeze idei, cuvinte, fraze, personaje. Poezia însă, este la îndemîna oricui, important să-ți fulgere o idee și (mai ales) s-o reții. Din nefericire, ideile sînt limitate ca număr, e imposibil să nu mai existe prin lumea largă cineva care s-o fi avut înaintea ta. Și atunci nu rămîne decît să rearanjezi cuvintele, să găsești relații personale (și, dacă e posibil inedite) între ele, pentru a genera în mintea cititorului o emoție, cît de mică. Cum spunea și Croce în Estetica lui. Sau Nicolai Hartmann "Poetului nu îi este îngăduit să facă sî vorbească Ideea sa - cu deosebire, morala sa - decît prin evenimentele care au loc: el trebuie să le facă să vorbească, așa cum și viața le face să vorbească, sugerate în destinele oamenilor, dar totdeauna avînd încă nevoie de o interpretare."

 =  gînd 56 - iarba verde de acasă
Liviu Nanu
[30.May.09 12:34]
De cîte ori găsesc în cutia poștală pliante cu reclame, îmi propun să evit magazinul sau serviciile firmei cu pricina. La fel și cu partidele, nu voi vota cu partidul care-mi bagă pliante în cutia poștală sau mă agresează în moduri asemănătoare, trimițîndu-mi la ușă reprezentanți. Am primit oferte de la pesediști, liberali și, acum 10 minute, de la democrați. Cum n-a mai rămas decît udemereul, voi vota cu ei, probabil, dacă nu cumva îmi vor trimite și ei un semn pe hîrtie. Atît doar că nu au filială la noi. Mai am o săptămînă și sînt foarte nehotărît. Dar dacă E_BAl, bal să fie! Că,uite, îmbătrînesc și n-am avut ocazia să fumez și eu o iarbă.

 =  alternativa
emilian valeriu pal
[30.May.09 12:41]
Liviu, ca sa-ti aduc o linare in existanta noastra macinata de intrebari, tartru, criza si de inutilitatea programului Casa Verde, m-am gindit sa-ti ofer o alternativa.
Voteaza Ping.
Il gasesti pe pagina mea la Lansare oficiala(in cazul in care nu l-ai gasit pina acu) :)

 =  ping și ciliwili colegi de partid
Liviu Nanu
[30.May.09 12:50]
Emilian, mă bucură faptul că avem aceleași orientări estetico-politice. Am și eu un preferat, rudă cu ping al tău, dar îl cheamă ciliwili și stă ascuns în păpușoi, așa cum și declară sireacul într-un text mai deocheat.
http://www.poezie.ro/index.php/author/4551/index.html

 =  valeu
emilian valeriu pal
[30.May.09 13:07]
S-a cutremurat Sfintul Scaun de ris, Liviule. Nu-l stiam defel pe ciliwili. ce vremuri, ce europarlamentari. Am fi avut de unde alege.

 =  un ciob pe scranciob
Doru Emanuel Iconar
[30.May.09 13:08]
Ȋn aceasta sâmbătă de ploi, m-am distrat citind acest mini maxi jurnal.
Ați pus de-un roman. Ce dacă sunt coautori? Vor fi onorați să apară sub semnătura dumneavoastră.

Doru Emanuel

 =  Doru Emanuel
Liviu Nanu
[30.May.09 18:48]
Doru Emanuel - cine știe? poate cînd s-o edita "istoria literaturii agonice" sau "adevărata istorie a agoniei, necenzurată") să prind și eu un loc la "și altele". Dar pînă atunci preconizez că se va strînge de un capitol, poate chiar de un volum.

 =  gînd 57 - fără cacofonii
Liviu Nanu
[01.Jun.09 07:38]
La jurnalul de dimineață de pe Antena 1, am avut plăcerea să citesc "cercetătorii brazilieni au demonstrat căci cofeina..." pentru a evita cacofonia, firește. Eu apreciez fiindcă căci e acolo unul atent, o minte limpede care are grijă de limba română.

 =  Cașicofonie
George Pașa
[01.Jun.09 09:39]
Ce părere ai, Liviu, despre tendința ridicolă de a se evita cacofonia prin intercalarea lui "și"? Eu am poreclit acest fenomen "cașicofonie".

 =  George Pașa
Liviu Nanu
[01.Jun.09 17:46]
Am aceeași părere ca și tine, George. Și dacă aș fi invidios, te-aș invidia pentru găselnița ta. Am s-o folosesc și eu cînd va fi cazul, sper că nu te deranjează.

 =  gînd 58 - despre lene
Liviu Nanu
[14.Jun.09 10:59]
M-am gîndit să scriu ceva despre lene. Cîteva gînduri, firește, nu un eseu. Ar trebui să dezvolt prea mult, să caut în bibliotecă surse de informații, să mă documentez serios. N-am să fac așa ceva, sînt prea comod, într-un cuvînt, mi-e lene.
Dar oare lenea asta o fi specifică românilor? e o meteahnă, un defect, sau o calitate? Depinde din ce unghi privești lucrurile.
Pornind de la aforismul „mi-e dragă orice activitate pînă nu degenerează în muncă” (care-mi aparține, pentru că l-am auzit personal de la un amic) părerea mea este că a fi leneș nu este un defect.
Românii (deși n-ar trebui să generalizez) au avut dintotdeauna aplecare spre lene. Adică mai ales de cînd cu influența turcă, că tot am stat sub ei cîteva secole.
Ne caracterizează nepăsarea și fatalismul, spune Drăghicescu în lucrarea sa „Din psihologia poporului român”, filozofia practică a țăranului român fiind aceea a destinului și a norocului. Că de aici, urarea „Hai noroc!” cu varianta sa de cîrciumă „hai dracu' noroc!”
Din aceeași lucrare, autorul îl citează pe un tip, Moltke, care spune „țăranul prferă să rămîie în starea în care și-a trecut copilăria (...) Din tată în fiu el moștenește obiceiul de a nu cultiva niciodată mai mult pămînt decît este strict trebuincios pentru trai”. Aici, biserica ortodoxă română are rolul ei actic, atît prin mesaj, dar mai ales prin exemple. Nu voi dezvolta însă această temă aici și acum.
Calitate sau defect, lenea (așa cum am încercat s-o definesc mai sus) a prins și în societățile occidentale, existînd deja teorii care susțin detașarea individului, separarea de societate și traiul modest dar independent. Un fel de anarhism, nu-i așa? L-aș cita aici pe Tom Hodgkinson, care dezvoltă pe larg această teorie atît în cărțile sale „Ghidul leneșului” și „Cum am ales libertatea” cît și în revista pe care a fondat-o „Idler” prin care aduce atacuri argumentate împotriva culturii muncii din lumea occidentală. „Leneșii nu produc obiecte inutile și nici nu consumă produsele inutile ale muncii. Ei nu pot fi monitorizați. Scapă de sub control. Nu vor să trăiască la fel ca liderii lor. Nu vor să fie ajutați”, spune Tom Hodgkinson în „Ghidul leneșului”.
Acum, unii se vor întreba ce-mi veni să scriu gîndurile acestea în loc să stau în fotoliu, cu un pahar de Martini în față, ascultînd Mozart, sau mă rog, U2.
Păi, m-a îndemnat un așa zis critic literar pentru care lenea este probabil cel mai mare defect al unui individ, adică un scriitor leneș ar trebui pus la index și cărțile lui arse în agora.

 =  M-ai lovit unde mă doare...
Dan Norea
[14.Jun.09 12:46]
... deși e numai o vorbă: de fapt nu mă doare nicăieri. Recunosc, sunt un leneș. Cu toate consecințele ce decurg de aici.

Nu fac decât lucruri la care mă pricep, pentru care știu că am înclinații naturale. Consecința imediată: lucrez cu plăcere, iar în final satisfacția vine de la sine.

Nu mă apuc de o activitate decât dacă am șanse maxime de reușită. Prin reușită nu înțeleg numai terminarea ei, ci și utilizarea ei. Referindu-mă la literatură, nu suport ideea de lucare în sertar. Dacă mă uit în urmă, am puține proiecte realizate. Dar mă mândresc cu fiecare dintre ele.

Abordez orice proiect ca pe o operă de artă. Întâi o perioadă lungă de gestație; apoi planul general; realizarea elementelor componente și îmbinarea lor; finisarea până la perfecțiune; punerea în lumină.

Nu las nicio lucrare neterminată. Mă îngrozește ideea că am muncit degeaba.

Când fac un lucru, îl fac bine de la început, chiar dacă îmi ia ceva mai mult timp. Știu sigur că scutesc eforturi viitoare.

Decât de unul singur, prefer să lucrez într-un colectiv cu oameni de calitate. Așa poți realiza proiecte mult mai mari, rezultatul e mai vizibil, aprecierea mai pregnantă, lumina reflectorului mai strălucitoare. Cu aceeași muncă, obții mai mult. Faptul că obține și vecinul nu mă deranjează, chiar mă bucură.


Liviu, îți comentez un pic spusele. Mi-a plăcut enorm aforismul tău: „mi-e dragă orice activitate pînă nu degenerează în muncă”. Prin muncă înțelegând o activitate cu caracter obligatoriu, de cele mai multe ori abrutizantă.
Dar nu cred că lenea (cel puțin nu lenea mea) are drept explicație influența balcanică. Dovadă lucrările occidentale pe care le citezi.
Suficiența e ceva relativ. Poți avea scopuri modeste (traiul de zi cu zi) sau mai puțin (un concediu în străinătate). Ideea este să obții venituri pentru aceste scopuri, și nu pentru unele care nu te interesează (avion, casă de vacanță în California). Tot ce depășește este muncă inutilă.

Îți urez o viață plină de lene, în continuare. Satisfacțiile sunt garantate.
Dan Norea

 =  Dan Norea
Liviu Nanu
[14.Jun.09 13:50]
erată
prferă = preferă
actic = activ
și niște virgule

Dan, se poate vorbi mult pe subiectul acesta. Ce spui tu e adevărat. Importantă este motivația. Putem da exemple de „leneși” celebri, mulți dintre ei artiști sau inventatori, indivizi care, în ciuda acestei peceți, au lăsat urme adînci în cultură și civilizație.

 =  gînd 59
Liviu Nanu
[10.Jul.09 14:08]
Ciudat, am avut un vis în care se făcea că mergeam pe lîngă o mlaștină și aruncam cu castane. Din mijlocul mlaștinii apare un porc și îmi spune: "nu ți-e bă, rușine? dacă nu ești laș, vino să ne batem ca bărbații" Porcul agita un steag pe care scria "MORALÃ" și mînca niște resturi, nu mi-am dat seama ce anume. Am ales să fiu laș, tocmai încălțasem pantofi noi.
N-ar fi nimic ciudat în visul acesta, în fond fiecare poate visa orice că nu avem în spatele nostru cîte un Freud mititel care să ne tragă de urechi. Ciudat este că nu intenționam să-mi pun gîndul aici dacă n-aș fi citit o poezie scrisă de Daniela Luca în care vorbea despre o mlaștină și niște crini.

 =  Mlaștină și nuferi
George Pașa
[10.Jul.09 14:41]
Ciudat, m-a aumzat, dar m-a și întristat visul tău. Nu sunt psihanalist, dar, cred că știi, visele reflectă uneori anumite trăiri puternice, pozitive sau negative, din timpul zilei/ zilelor precedente. Știu ce-ar putea fi, însă nu voi spune. Cred, totuși, că bănuiești. Apropo de mlaștină și nuferi, e fantastic faptul că mai multe persoane, în decursul unei zile, au avut aceeași imagine a mlaștinii și nuferilor. Eu, când scriam ultimul text, tot o mlaștină vizualizam, chiar dacă m-am referit la "împachetarea cu nămol". Apoi Daniela cu poezia sa și tu cu visul straniu. Uite, fac eu erata la gândul tău: "nuferi", nu "crini".

 =  dupa gind 59
Anni- Lorei Mainka
[10.Jul.09 14:54]
voi reveni draga dl Nanu
- dar va las semn: f. buna si notabila intentia
- unde e Peia?

 =  George, Anni- Lorei Mainka
Liviu Nanu
[10.Jul.09 15:51]
Nuferi am vrut să spun, mulțumesc pentru atenționare, George.
Anni- Lorei Mainka - Oricît m-aș strădui, nu pot face nicio legătură între Peia și visul meu. Dacă ar mai fi trăit Freud...

 =  gînd 60 - întrebare nevinovată
Liviu Nanu
[23.Jan.10 06:35]
Dacă ar fi trăit Labiș în vremurile noastre (interesante), oare ar fi scris: "Cei ce nu ar dezlănțuit ca noi/în flăcări violete se destramă?" Cre' că da.

 =  gînd 61 - plugușorul democrat
Liviu Nanu
[15.Dec.10 13:34]
Un amic mi-a sugerat să scriu un Plugușor dedicat partidului unic și conducător, adică un plugușor democrat, cum ar veni. După prima strofă, cînd am dat de nuanțe portocalii, mi-a venit brusc o greață, că am abandonat. Începusem așa:

Aho! aho! copii și frați
Stați puțin și nu mînați
Lîngă boi v-alăturați
Boii noștri, democrați
Să pornim pe înserat
Plugușorul democrat

Aici m-am oprit, m-a luat durerea de cap și greața și mi-am pierdut inspirația.
Las așadar altora, mai tari decît mine, posibilitatea de a continua demersul meu.
Am și un premiu pentru cea mai inspirată variantă: o portocală, desigur.



 =  gînd 62 - ședința de îndată
Liviu Nanu
[30.Dec.10 11:47]
Citeam în ziarul local (sau, mă rog, publicația locală, care apare cam la două luni, pe banii consiliului local): "Ședința de îndată a Consiliului Local...".
- Cum adică, "de îdată" îl întreb eu pe redactorul șef. De ce nu, "de plăcere" sau "de nevoie"? Sau mai bine zis, "degeaba"?
- Păi, asta e, că nu e degeaba. E pe bani, că și consilierii sînt și ei tot oameni, au nevoie de bani acum, de sărbători. Și ședința asta "de îndată" se plătește bine. Ca alea extraordinare, poate mai bine.
- Aha! zic eu. O s-o dau lui Bicuță, e un subiect frumos.
- Treaba ta, îmi spune redactorul șef. Dar ai grijă în cine dai, că nu știi cine țipă.

 =  gînd 63 - Mociriță cu trifoi
Liviu Nanu
[23.Feb.11 09:43]
Mocirita cu trifoi
Interpretare exhaustivă
Este vorba de atît de cunoscutul cîntec popular
O domnișoară din Ardealul de nord este într-o situație dilematică. Ea este curtată „pețită” de doi tineri și nu știe căruia dintre ei să-i acorde favorurile. Domnișoara în cauză, la vîrsta adolescenței, se pare, nu are experiență în dragoste, fiind, după cum ne lasă să înțelegem la prima. Sau, mă rog, la primele, fiind vorba de doi flăcăi. Nu același lucru i s-ar fi întîmpălat unei domnișoare din/de Dorobanți, care ar fi depășit fără efort această problemă, îmbinînd cu talent frumosul cu utilul, după cum ne lămurește și folclorul local promovat de tabloide și barurile din zonă. Să revenim însă la oile noastre, în peisajul mirif ardelenesc, la problema de existență a tinerei fete. Ea nu este însă chiar o naivă, apelează la ajutor. Nu cere sfatul mamei sau altei prietene, ea are nevoie de confirmare din surse mai puțin obișnuite. Apelează deci, așa cum îi stă bine românului la natură, la lora și fauna (în cazul de față fauna) din jurul casei. Nu e o practică nouă, chiar și Eminescu ne spunea că „rîul, ramul mi-e prieten numai mie” și folclorul din toate zonele țării abundă în astfel de exemple („spune spune pui de corb/peste Argeș e vreun pod...”, „du-te cuce, nu mai sta...”, „toamna cînd pleacă cocorii, hai Dunărea mea”). Și pentru că veni vorba de păsăreturi, cele mai apelate sînt cele trăitoare în natură, cele sălbatice, dintre care cucul are locul lui în top. Nu am auzit încă dialoguri cu rațele, gîștele, curcile sau găinile din bătătură și nici cărțile de etnologie și folclor nu ne lămuresc în sensul acesta. Prin urmare, domnișoara noastră din Ardeal se adresează unui pui de cuc, dialogul și comunicarea între generații realizîndu-se mai bine. Dar ce sfat poate să-i dea un pui de cuc? Ce experiență personală poate avea acesta, proaspăt ieșit din ou? Nimeni nu poate ști, doar bănuim, desigur. Puiul de cuc poate fi un spion, în zborurile sale sau pur și simplu din cuibul lui de la înălțime, el poate observa activitățile domestice și drumurile parcurse de oameni, în speță de cei doi candidați, poate observa preocupările lor din timpul liber, le poate chiar citi sentimentele din comportament (dacă fluieră a veselie sau doinește de jale de exemplu). Pe de altă parte, fata probabil nici nu are nevoie de un sfat înțelept, doar mimează interesul, variantă mai plauzibilă decît prima. Astfel, ea descrie sumar calitățile celui pe care îl vizează „are gurița dulce” și „e frumos”, calități pe care oricine le va pierde cu vîrsta, dar domnișoara nu merge atît de departe, și ar fi chiar ciudat să fie altfel, la vîrsta ei toți vedeam la fel, trebuie să recunoaștem. Domnul Dan Norea (un cunoscut și apreciat epigramist român) recunoștea că alegerea domniei sale a fost făcută în final după dimensiune nurilor. Dar exemplele sînt nenumărate și nu are rost să ne pierdem în amănunte. Tineri fiind, ne interesează mai mult calitățile fizice și (eventual) potențialul financiar decît profilul moral și intelectual al viitorului partener, dar asta ține de mediu și educație. Însă nici puiul cucul, așa cum era de așteptat, n-o lămurește pe tînără, răspunsul lui fiind în coadă de pește „du-te după cine oi vre!”
Și cu asta, sper că am lămurit definitiv un subiect care mă urmărea de cîțiva ani încoace.

 =  gînduri 64 - două cărți și o întîmplare
Liviu Nanu
[06.Apr.11 13:20]
Azi am avut parte de o surpriză plăcută. Am găsit în cutia poștală două cărți. Cartea de versuri a scriitorului Liviu Ofileanu "Insticte canibalice" (ed. A.T.U. Sibiu) și (surpriză!) cartea domnului Tudor Cristea "Arta derivei" (ed. Bibliotheca, Târgoviște), interviuri și publicistică. Acum am ce citi pînă la vacanță.
Ieri am văzut un spectacol de rîsu-plînsu pe care, probabil, îl voi pune într-o poveste, deși i-ar sta mult mai bine într-un film. Pe stradă trecea un convoi funerar, adică dricul cu cai mascați urmat de un convoi de suflete întristate. La un moment dat, de prin boscheți au aparut cîțiva maidanezi care s-au repezit la picioarele cailor. Mîrîieli, lătrături, nechezături... Caii se sperie și o iau la goană (sau galop), mă rog, atît cît le permitea statutul de mîrțoagă. Oamenii intervin, unii înjură și aruncă cu pietre în maidanezi. În final, lucrurile se liniștesc, cîinii își schimbă ținta și aleargă după un biciclist, toată lumea e mulțumită. Atît cît poate fi omul de mulțumit la o înmormîntare. Urmează pomana, unde, după primele pahare de țuică, limbile se dezleagă, se vor povesti întîmplări amuzante din viața răposatului, apoi se va trece la bancuri, chef și voie bună, așa cum îi stă bine creștinului ortodox. R.I.P!

 =  gînduri 65
Liviu Nanu
[01.Jun.11 21:30]
În ședința de consiliu, pe motiv că au restanțe la plata utilităților, un consilier local pdl a propus desființarea Casei de Cultură, a Muzeului local și a Bibliotecii municipale. Gurile rele (și invidioase, desigur) spun că respectivul n-a pus niciodată piciorul în aceste instituții.
Nu mă mai miră nimic.

 =  Doamne păzește!
George Pașa
[01.Jun.11 22:08]
Cel care se gândește la desființare nu știe că instituțiile acelea înseamnă chiar des_ființare.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !