| = ceașca japoneză | George Pașa [05.Jan.08 21:59] |
| Mă gândeam care ar putea fi stimulul ce a provocat acea secusă (contracție musculară). Dragostea "hârtie mototolită pe care ai scris fără sens"? Aș apune, parafrazând un celebru dicton că nimic nu e zadarnic, nici măcar zădărnicia însăși. E normal să scadă acea dorință a confesării în condițiile duplicității umane. Știam că urmează și paradoxul. În ciuda tuturor mărturisirilor anterioare, fără celălalt am putea ajunge la încremenirea simțurilor. Și așa ajungi la mărtiria aceleiași iubiri ce străbate în tot ceea ce scrii. Nu știu dacă pot spune că îmi place mai mult această confesiune lirică directă.Dar neîndoielnic e autentică. Remarc în special versurile: în fond sunt datoare mereu cu o ceașcă japoneză/ din care să bem privindu-ne descompunerea" (iubesc aceste versuri, Ela). Pașa | |
| = Pașa | Ela Victoria Luca [05.Jan.08 22:08] |
| apăi, paradoxuri există în toate. iar, paradoxal, aici nu e confesiune, e mai mult ascunziș. fiindcă pesemne secusa a făcut să curgă cuvintele direct în pământ. o, da, mereu sunt datoare cu o ceașcă japoneză, fiecărui om ce se adăpostește ici, în inima, printre secuse. iubește versurile celea, Pașa, fiindcă nu e liniște mai intensă ca cea de dincolo/dincoace de simțuri. Ela | |
| = dragostea - hîrtie mototolită | Ecaterina Bargan [05.Jan.08 22:19] |
| Ela, eu știu, tu ești anume poeta simțirii. în final, se vede clar, am văzut și eu, prin celălalt. și, important cred că-i anume a percepe, mai mult decît a vedea. îmi ziceam azi, așa, mai mult în gînd, mai mult pentru mine, că, valoarea vieții nu se ascunde într-un singur succes sau eșec, într-o sigură iubire, scriere, dăruire... e un lanț care trebuie trăit. cu toții avem o hîrtie mototolită sau mai multe și, da, scriem dintr-un impuls. recitind însă, vedem rămășița trecutului într-o altă culoare, cînd emoția confesiunii se mai stinge sau... sau apare luciditatea primei raze desprinse din dimineață. culmea-i că e mai fraier cel care se bucură de eșecul altuia decît cel ce și-a arătat prostia înșirînd-o pe hîrtie. de fapt, despre dragoste se zice și deci se admite orice. nu pot să remarc aici decît simplețea scrierii, sinceritatea și ideea de a simți prin celălalt. nu zic că am plîns citind, că m-am descompus treptat, cu fiecare rînd, că... nici nu mai știu ce. pur și simplu te ține prezent pînă la capăt, îndeamnă la recitire, la rezonare, la întoarcerea în sine. și mai ales, trezește mustrări de conștiință fiindcă, citind aici, simți cum te strînge hîrtia mototolită în buznarul stîng de la piept, în dreptul inimii. text de calitate, ca de obicei, scris matur. deosebit finalul primei srofe. | |
| = zambet si aer curat... | ioana matei [05.Jan.08 23:50] |
| incurabila tentatia unei proiectii bolnavicioase in celalalt...mai viu ca niciodata...un text iubire/neiubire ce pleaca dintr-un loc fara oxigen... | |
| = Oboseala | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Cât adevăr!La maturitate *Oboseala este mai bună decât mâhnirea*. O hrănim dimineața cu lapte proaspăt și rece pemtru a fi apți pentru alți oameni, alte pierderi, mereu cu dorința de a ne regăsi în celălalt.Plăcut mult. | |
| = Ela Victoria Luca, o rezonanță plăcută... | Teodor Dume [06.Jan.08 18:37] |
| acest poem matur izvorât dintr-o gândire matură relevantă care îndeamnă la meditație și nu la o meditație oarecare. Poemul este un popas, un loc de aducere aminte de noi, o firimitură micuță din ființă, scăpată într-un moment obositor din viață și adunată, strânsă cu grijă în pumni, ca pe o comoară și în momentele dificile, vrând să scapi, să renunți, nu poți. Te oprești, nu ești mâhnit ci doar obosit, "Oboseala(...) o hrănesc dimineața cu lapte rece proaspăt/așa pot să mă pregătesc pentru alți oameni alte pierderi" ,iată motivația. Teama este doar un impuls trecător, un rezid de care trebuie să te debarasezi și antidotul vine cu vindecare în simțurile celorlalți. Plăcut text, te cheamă făcându-ți cu ochiul. Cu sinceritate, Teodor Dume, | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [07.Jan.08 11:47] |
| Ecaterina, valoarea vieții se regăsește și în hârtiile mototolite, și în cele netede ca orizontul, contează mai ales cum este trăită și dacă e o falsă-autentică valoare. Iar când trăiești prin simțurile ceuilalt, e necesară o dublă forță, una prin care să înduri golirea ta simțuri, alta care să te facă în stare să înduri simțurile celuilalt, oricum ar fi ele și orice ar produce în tine. Victor, vine o vreme când mâhnirile își calmează apele, rămâne doar o oboseală firească, cumva chiar vie, totul este să știi să odihnești în tine. Teodor, să poposim, dară, cuvintele pot deveni locusuri de răgaz, în care, odată așezați, să contemplăm firea lucrurilor și sensul trecerilor. mulțumesc vouă, Ela | |
| = "totul este să știi să odihnești în tine" | MA Ioan [07.Jan.08 14:12] |
| De remarcat structura subtila a textului, trecerea de la acel "nu mai am simțuri" la efectul produs "...mă legăn într-un scaun zi-și-noapte..." se face parca fizic in cititor, precum si atingerea pragului de echilibru(intre pierderea si regasirea simturilor in celelalt) "...oboseala e mai bună decât mâhnirea...". Un echilibru hranit "cu lapte rece proaspăt". "nu nu mai am aceeași forță a confesiunii aceeași încredere", structura ce marcheaza iesire din acel echilibru, sugerand nesigurantza inceputului de regasire in celalalt, asa cum "mă legăn într-un scaun zi-și-noapte" sugereaza nesiguranta primului pas. Dupa primul pas, nimic din ce urmeaza nu e sigur, finalul "și să ne regăsim simțurile în celălal" sugereaza doar speranta, credinta in regasire, dar nu si certitudinea, tocmai prin ruperea de context, de acel "să bem privindu-ne descompunerea". Cu toata incertitudinea regasirii, foamea de celalalt "ne hrănim zilnic" ne da curaj sa pornim la drum. Cam atat pot spune prin acest simplu popas. (imi cer scuze pt lipsa dia... ) Un a nou! Noroc bun! MA | |
| = Ioan | Ela Victoria Luca [09.Jan.08 16:59] |
| Mulțumesc în primul rând pentru că ai ales drept titlu un fragment din comentariul anterior, și nu oricare. În al doilea rând, că ai observat jocul de echilibru-nonechilibru-disrupții de echilibru pe care este construită nonaparent poezia. Ela | |
| = suntem gemene. :)) | ana maria [02.Feb.08 00:29] |
| ela ma sochezi. poeziile tale ma socheaza. ma cutremura. sunt eu insumi in poezia asta. :))dar ce trist.........brrrrrrr nu vreau nu mai vreau sa-mi regasesc simturile in celalalt pentru ca nu mai vreau sa le pierd. | |