| + "am s-o închin de vânt vărsat..." | Romulus Campan Maramuresanu [05.Jan.08 12:01] |
| Vaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaai ce bine c-am citit până la tine, Vasile. Există o frumusețe atât de aparte a simpltății complexe prin melodia rimei. Metafora clasică devine aminoacidul proteinei care dă putere gândului. Superb poem, nu reușesc să scot în evidență nimic, pentru că totul e mult prea întreg, închegat în frumusețea tristă a cenușiului zăpezilor prăfuite. Mă rezum la a te felicita, adăugând un pic mai mult... Cu drag. | |
| = Vasile Munteanu | Teodor Dume [05.Jan.08 13:34] |
| emoționant de simplu și bine conturat acest poem,;fotografii/ cu morți atârnă de pereți/ de ce-ați plecat"(...)"vă mai aștept o iarnă doar/ zăpada strânsă în pahar/ am s-o închin de vânt vărsat/ o piele goală peste pat", și un final frumos, "când ninge în fotografii" De la un capăt la altul, frumos și iar frumos! Cu sinceritate, Teodor Dume, | |