| = Petrișor, da | Cornel Ștefan Ghica [24.Dec.07 12:56] |
| Este un subiect bine-ales, într-o actualitate și realitate etern-românescă. mi-o plăcut această poezie gravitând (matriarhal) în jurul lu’ „Mama Nuța”, acest spațiu descris realistic într-un sat care „va pieri înecat în aburii băuturii”, precum și acești mioritici „tăindu-și degetele de parcă ar fi avut altele de schimb”. Interesant și acest / acel „Eu” care „atunci” nu știe, căutând istorii de care să se poată lega, într-o neplăcută dez-orientare, lipsit de repere într-un loc (deja) reperat „unde ne strângem seară de seară și povestim / câte-n lună și-n stele vor putrezi”. Finalul (pare) să găsească eternul-românesc răspuns: „eu atunci nu știu că în corola ochilor tăi calzi și blânzi / viermele alb se va răsuci hămesit. // Căci dacă aș fi știut, am fi plecat în America!” O poezie care exprimă (în opinia mea) o dinamică pur românească ( în percepții, concepții și stil de exprimare / desfășurare). Frumos. cu stimă, Cornel Ștefan Ghica | |