| = Domnule Plopeanu, | Alexandru Grigore Dudescu [22.Dec.07 20:22] |
| Mare dreptate aveți! Asta ce se face astăzi nu este poezie. Este o mizerie incalificabilă. O porcărie abisală. Unde mai găsim noi, în ziua de azi, un fundament cultural solid? Unde mai găsim noi, în ziua de azi, rime galeșe, unduiri ale viersului străbun, chipul mamei oglindit în versuri, neantul,nemurirea, vălmășag, reverii, mirări, universul, sufletul, neatârnarea, chipurile marilor înaintași, Burebista, Traian, Decebal, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare și Sfânt? Unde domnule Plopeanu? La dumneavoastră, domnule. La dumneavoastră în pagină. Dau câteva exemple: “Nomazi prin veșnicii suntem, tătarii cruzi ai sorții,” “vrăjmași călcăm pe nemuriri, și-i ducem dincolo de ere, un vălmășag de colb de suflet, ne scuturăm peste oblânc,” “De-atât efort și zbucium, trezit din reverii, căzu pe loc din pat și ușurat oftă, din ghearele mătăsii era pe veci scăpat.” Asta este adevărata poezie. Să vă binecuvinteze bunul Dumnezeu existența! Ce ne-am face fără dumneavoastră? Fără actele de cultură, fundamentele culturale solide, pe care le faceți cu ocazia fiecărui vers scris. Domnule Plopeanu, Viața mea este tristă, fără poezia dumneavoastră. Viața mea este odioasă, fără viersul dulce emanat de poezia dumneavoastră. Vă rog, domnule Plopeanu, să luați atitudine! La gunoi cu acest modernism, posmodernism, cum se numește el! Huo! De trei ori huo – acestor poeți desfrânați. Trăiască Poezia Adevărată! Și lupta pentru pacea lumii! Cu stimă și deosebită considerație, Grig | |
| = eu cred | sebastian brei [22.Dec.07 16:13] |
| că aceasta este o poezie f valoroasă, ptr că este de fapt o artă poetică, niște gânduri ce străbat timpul pentru a se împreuna cerebral și tonic cu tezele argheziene (de la mucegaiuri și noroi se ajunge rapid la !despre baterea covoarelor și despre deratizare!), cu arta poetică a lui amin.escu (ne amintim cu toții de !ce din coadă au să sune, nu!), cimitirul marin al lui valery, mai mult, cu pensees ale lui pascal sau chiar cu monadale leibniziene. tăietura versului cred că aduce, de asemenea, elemente de noutate și propune, totodată, o nouă dimensiune poetică ce vine în prelungirea patriarhilor poeziei românești, începând de la poemele lui deceneu si comohicus, până la poemele lui nichita stănescu sau dimitrie crudu (care este un patriarh mai mic deoarece nu a murit încă). o poezie care ar rebui să pună serios pe gânduri orice poet care dorește să rămână în istoria literaturii române (cu putin noroc poate chiar în cea a lui alex stefanescu). | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [22.Dec.07 16:37] |
| e un text pt categoria texte filosofice, sau eseu, ai ales sa il afisezi in format de poem tocmai pt ca vorbeai de poezie. frumos, chiar frumos, exercitiu de varuire,batere a covoarelor,deratizarea incaperilor insalubre etc mcm | |
| = act de cultură | Nicolae Popa [22.Dec.07 17:06] |
| Petrache, Deși mesajul acestui TEXT vine oarecum în contradicție cu accentul pe care îl pui pe POEZIE ca act cultural (deci, și poetic, nu?) sunt total de acord cu tine și admir formula pe care ai găsit-o pentru a exprima o idee atît de clară: "poezia este act de cultură nu exercițiu de văruire de batere a covoarelor de deratizare a încăperilor insalubre de tehnici de vânzare a băuturilor țigărilor drogurilor și sexului" Ai toată susținerea și admirația mea întru susținerea acestui demers! Sărbători cît mai optimiste! | |
| = Prietenia, creația și Crăciunul | Plopeanu Petrache [22.Dec.07 18:25] |
| Dragii mei, Sebastian, Carmen, Nicolae, lăsați-mi bucuria de a vă ura, ca unor prieteni buni, cum vă simt, la mulți ani peste acest Crăciun și peste celelalte și gânduri firești la tot ce înseamnă actul de cultură despre care împreună am scris și la a cărui conturare am contribuit serios toți. Cu multă prietenie pentru toți PP | |
| = am recitit textul | sebastian brei [22.Dec.07 18:52] |
| e o adevarata mina de aur, iar la recitire se deschid noi orizonturi ale interpretarii pe linia structuralismul dar si a futurismului unui hlebnicov sau marinov sau hermeneuticii inoxerabile a eternului artistic, asa cum apare ea la ion barbu. as lega o posibila interpretare chiar de versurile lui comohicus in celebrele diatribe (de o violenta si o gestualitate impetuase) adresate cotropitorilor unui spatiu natal, unui spatiu al esteticului pur. si de aici s ajunge la un fel de mit invers al solarului, ca in pestera lui platon. f frumos. | |
| = Spațiul poeziei | Plopeanu Petrache [22.Dec.07 19:14] |
| Sebastian, nu pot decât să-ți dau dreptate. Arta poetică trebuie să rămână la ușă, înăuntru, unde este cald și bine, unde sunt așezate mesele cu bucate alese, unde este lumină și veselie, trebuie să intre non-poezia optimistă. Afară din curte, dincolo de gard, în ulița plină de noroi, gheață frământată cu resturi de lemn, zgomotul asurzitor al lumii, trebuie să rămână non-poezia sumbră. Poezia adevărată are un spațiu delimitat de gard și ușă, spațiu organizat gospodărește în care fiecare lucru și ființă este la locul potrivit, dar chiar în această hotărnicire se regăsește adevărata ei infinitate. Aproprierea haosului, fie el haos de zi cu zi, fie el de natură sentimentală, fie el mistic, nu înseamnă poezie ci glosolalie absurdă. Mulțumesc foarte mult pentru toto ceea ce ai relevat în textul meu și promit să mă pun mult mai intens la curent cu trimiterile pe care le-ai făcut. | |
| = asa este | sebastian brei [22.Dec.07 19:34] |
| intuitile dumneavoastra poetice nu inceteaza sa ma marcheze profund. inclusiv in acest raspuns, poezia este trasata intr-un spatiu atat de curat, de cald, de familiar. analogia aceasta, si dihotomia implicita, intre poezia de_pana_la_usa si poezia de_dupa_usa poate, intre non-poezia optimista si non-poezia sumbra (daca mergem pe niste principii filozofice putem deriva inca doua clase de poezii poezia non-sumbra si poezia non-optimista) fi argumentata teoretic de tractusul lui wittgenstein, in partea secunda daca se face coroborarea cu concluziile studiilor lingvistice ale j.ei kristeva. dar eu abia acum mi-am dat seama, de exemplu, si nici macar ibn hasan in studiile sale dedicate postmodernismului de tip grunge si underground zimbabweian nu reuseste sa dea o explicatie atat de clara si de frumoasa. mi-ar placea sa va fi avut ca profesor.:D | |
| = critica critice critice | Valeriu Sofronie [22.Dec.07 20:26] |
| Cine are ochi de vazut si urechi de auzit, sa vada si sa auda. Desi dl Plopeanu a intentionat generarea unui text de atitudine critica fata de toate platitudinile vanturate sub titulatura "poezie", text pe care din prea mult bun simt l-a si plasat la "personale", i-a iesit totusi o poezie de zile mari. Iata cum se "razbuna " poezia pe cei care o iubesc prea mult. Ajung sa o scrie si atunci cand, smeriti in fata ei, si asta din existentiala grija de a nu rani, par doar a vorbi despre ea. Textul vorbeste despre profesiunea de credinta a poetului,despre imensa raspundere culturala pe care o au sau mai degraba ar trebui sa o aiba toti aceia care, cu cuvantul sau cu gandul, cu stiinta sau cu nestiinta, o ating. Care o dezvirgineaza numai deschizand gura...uitand ca poeziei ii place sa ramana virgina... Pana la urma poemul si prin el insusi poetul ne intreaba pe toti - "Dar ce este ea, poezia" ? Caci, dupa cum se vede,o scriem si nu stim totusi despre ce vorbim. Scriem poezie si nu stim daca deschidem sau inchidem izvoare. Iesim in spatiul public cu carti voluminoase si iar nu suntem siguri daca este mai mult sau mai putin cu obiectivarile noastre decat cu tacerile... Aceasta ne intreaba poemul...si noi ii raspundem scriind despre "exercițiul de văruire de batere a covoarelor de deratizare a încăperilor insalubre de tehnici de vânzare a băuturilor țigărilor drogurilor și sexului...". Prietene intru carne, sange si cuvant, ma bucur nu numai pentru faptul ca s-a scris prin tine asta ci mai ales ca tu ai scris asta. Ai facut ca toata spusa sa capete carate de credibilitate. Eu, daca as fi un Sf Agon, ceea ce nu cred ca se va intampla vreodata, dat fiind faptul ca si aici "indulgentele" sunt la mare cautare, repet, daca as fi un sfant as pune poemul tau ca motto pentru toti aceia care n-au avut altceva mai bun de facut decat sa se atinga de purele, inocentele cuvinte....reasezandu-le in lumea poeziei. Multumesc pentru mesajul subliminal. Am inteles. Cu cea mai mare prietenie,vali. | |
| = Să te fi avut elev | Plopeanu Petrache [22.Dec.07 19:51] |
| Sebastian, mi-ar fi plăcut să te fi avut elev Cu prietenie PP | |
| = intrebare | sebastian brei [22.Dec.07 20:00] |
| trebuie sa scriu o carte ptr editura polirom pe poetica reveriei la bachelard, in fine, o interpretare semiologica si intempestiva, de la care vreau sa ajung si la versurile lui comohicus (intr-o traducere de origine sarmata aproximativa, un dialect pastuni am senzatia). am nevoie acolo de niste teorii si niste referinte critice romanesti solide care sa fie cat mai credibile si sa imi permita totodata sa blamez o parte din poezia actuala care mizeaza pe futilitate si grotesc de tip gotic empiric sau pe sexualitatea expandata si, totodata extrapolata la nivel psihic. iar analogia dumneavoastra este una care m-ar putea ajuta. ati fi de acord sa o imprumut si eu, desigur urmand sa va citez ca atare. plus ca urmeaza sa prezint si la radio anumite teme din lucrare (la radio romania cultural, am primit deja acordul domnului patapievici, care ma sustine in acest demers) si ma gandeam ca nu o sa gasesc un exemplu mai concret si mai clar. mi-ati permite sa va citez? cu multumirile de rigoare .... | |
| = Da | Plopeanu Petrache [22.Dec.07 21:53] |
| Cu foarte multă deschidere și plăcere, sebastian PP | |
| = pentru numele lui Zamolxe! | Gelu Diaconu [22.Dec.07 22:35] |
| și al lui COMOSICUS, căci probabil nu avea odăjdii, ci purta (zic și eu) celebrele (de acum) brățări dacice deci zic: preotul a murit, trăiască poetul! | |
| = poetica | Cristi Marble [23.Dec.07 08:43] |
| text filosofic, bun pe alocuri. daca nu ar fi poezia, oamenii ar fi murit de mult si acum am fi fost mult mai putini. :) | |
| = Ceva sub coajă | Plopeanu Petrache [26.Dec.07 14:50] |
| Domnule Dudescu, îmi cer scuze că răspund atât de târziu, dar zilele acestea nu prea mi-a mai lăsat loc "de întors"... Mulțumesc foarte mult pentru frumoasele cuvinte pe care mi le-ați adresat și deasemenea pentru aprecierile deosebite la dresa a ceea ce scriu. Ca și dumneavoastră sunt preocupat de sensurile și semnificațiile poeziei actuale și nu găsesc întotdeauna ceva dincolo de coaja ei strălucitoare, pentru că poetul ca oricare om, trebuie să-și prezinte creația celorlalți, este legat de opinia celorlalți, de atitudinea lor estetică. Așa cum se întâmplă cu cercetările din fizica cuantică, orice coborâre în adâncul particulelor elementare și subelementare îl lasă pe cercetător perplex: de la un moment dat materia dispare. Asta înseamnă că ea nu mai există? Nu, ea continuă să existe dar sub forma acelor forțe tari și slabe care ținând laolaltă acele particule elementare, dau tărie materiei.La fel și poezia, coborând dincolo de coaja ei, putem găsi ceva sublim, dacă putem să percepem acele relații sublime care iau naștere din inefabilul cuvintelor, iar alteori, de cele mai multe ori, oricât am coborâ nu reușim să deăm decât de măsura oboselii autorilor, a spaimelor lor etc. Încerc cu puterile pe care le am, fizice, intelectuale și dincolo de ele să așez ceva sub coajă. Cu deosebită stimă PP | |
| = Să nu ucidem niciodată poetul | Plopeanu Petrache [26.Dec.07 14:52] |
| Gelu, mulțumesc pentru atenția acordată textului meu, și pot spune împreună cu tine că există momente în care ucidem preotul din noi și momente în care îl înviem pentru a sta alături de poet. Ar fi dezastruos dacă am ucide, chiar și pentru o clipă, poetul. Cu deosebită stimă PP | |
| = Poezia de dincolo de noi | Plopeanu Petrache [26.Dec.07 14:56] |
| Cristi, un mare adevăr ai spus: "daca nu ar fi poezia, oamenii ar fi murit de mult". Întradevăr, poezia este instrumentul prin care oamenii efemeri pot să treacă pentru o clipă dincolo de ceea ce există, într-un plan transcendent și cunoscând frumusețea aceea de neînțeles să se întoarcă în această lume și să continue să scrie poezie, o nouă încercare de a da glas lumii aceleia. La mulți ani și sărbătorile să ne facă și ele pentru câteva clipe mai apropiați de poezie și unii de alții Cu prietenie PP | |
| = Dincolo ... | Plopeanu Petrache [26.Dec.07 15:04] |
| Prietene Vali, cunoașterea ta asupra a ceea ce înseamnă efortul meu de a prinde anumite esențe ale lumii reale, ale lumii de dincolo de aici și acum, ale cuvântului, este o veșnică întrebare pentru mine. Cum reușești întotdeauna să pătrunzi atât de adânc în mecanismele atât de încâlcite uneori ale textelor mele și să faci lumină, uneori chiar și pentru mine? Și acum ai surprins întreaga dimensiune pe cele două planuri, ale cuvântului către ... și ale expresiei poetice. "Cine are urechi de auzit să audă"... Rolul nostru, al meu, al tău și al tuturor celor care trudim în Cuvînt, este să trecem dincolo de toate lucrurile efemere. Cu deosebită și multă prietenie PP | |