| + "dunga zării" | George Pașa [18.Dec.07 23:00] |
| Ce pot să spun, încă de la început, este că această personală a lui I. M. Popovici, ca și altele, de altfel, transgresează granițele dntre speciile literare, fiind greu încadrabilă într-o orientare literară, deși are și metatext, și onirism, și înclinații spre suprarealism etc. Există și indici textuali univoci, dar și deschideri prin plurivalența formelor ce sunt bine așezate pe tabla de șah a lumii. textul, organizat în trepte, își rostogolește bila printre faliile de timp, de la "începutul începuturilor, direct prin zid, în lumea cu scară dublă" până la "loc(ul) pentru sfârșit" din "nwglijenșa orei". din vârful piramidei, dimensiunile lumii se între-zăresc prin "poarta memoriei". impresionantă e relașia dintre întâmplări tragice, reale și altele ce vin dintr-o altă dimensiune, dar în semnele căreia se citește (mai precis, se scrijelește) un destin. Sunt multe de spus, dar n-aș vrea să dezvălui mai mult, lăsând cititorului plăcerea de a umbla (ne)stingherit prin labirintul textului. Însă, pentru Timișoara cu "urme roșii pe albul zăpezii", pentru puterea de a ne reîntoarce mereu la izvorul Cuvântului, consider că textul merită recomandat. E umila mea opinie. | |
| = trei povesti | Maria Gheorghe [21.Dec.07 14:57] |
| intre file albe, un semn de frageda poveste... o camasa rosie ca fond pentru imp:resie de tarm de mare... am luat de la Pictor intrebarea, ca sa schimb vorba..."Poți să-mi faci un desen pentru realitatea asta?"....m-as dedubla intr-o stea si, in loc de desen, as lasa-o pe ea pe umarul sevaletului pentru noptile boreale ale Pictorului orb. restul a zis Pasadia: "Sunt multe de spus, dar n-aș vrea să dezvălui mai mult, lăsând cititorului plăcerea de a umbla (ne)stingherit prin labirintul textului. Însă, pentru Timișoara cu "urme roșii pe albul zăpezii", pentru puterea de a ne reîntoarce mereu la izvorul Cuvântului, consider că textul merită recomandat. E umila mea opinie". maria | |
| = micsorand drumul | Ioan-Mircea Popovici [24.Dec.07 07:57] |
| In seara tuturor tainelor, intre colinde si podoabele bradului, in butuc, e loc de-o taina. Si-n taina asta am aflat ca Pictorul va reusi portretele gemenelor. De aici, prin taina asta si in chei de portativ, am simtit ca e lumina si ca marele stativ e altar in care Tympul este mare slujitor pe un Tarm dintr-o samanta de pe plaja rodador. O peninsula in care e si mare e si dor si e vis de-ngemanare dintr-un (Y) si-un covor. Se deschide-aici o poarta care duce in Levant, daca mergi pe scara dubla micsorand drumul savant. Daca treci acum cu zarul si refaci gandul de ieri, vezi ca dorul este tarmul cu o toamna si cinci veri. Parca zic doar intr-o doara si-n tacere-ar fi nimicul, cand de punctul de albastru treceau soapta si piticul. Duc in sacul lor povestea pentru bradul de Craciun si lui Remy-i duc o casa pentru anul cel mai bun. (prietenii stiu de ce) | |
| = Ioan- Mircea Popovici | Mahmoud Djamal [27.Dec.07 17:10] |
| din mijlocul drumului te salut si iti urez sarbatori fericite, un an nou plin de bucurii si de inspiratie. la multi ani si la multe iluzii cu stima si prietenie Djamal | |
| = din vuietul vremii | Maria Gheorghe [21.Sep.08 23:56] |
| «iau din "Voiajul" acela, la piramide, un punct de dunga albastra»... le matin du 18, papa nous a dit de rester à la maison, parce qu'à Timisoara la révolution avait commencé. Je croyais que c'est une métaphore , parce que la nuit du 17 au 18 on entendait gronder le tonnerre et il y avait des éclairs comme si nous étions en été… et il nous a dit que la gare était surveillée et que personne ne pouvait entrer dans la cité... je me suis dit que nous étions pour y aller et si ceux de là-bas n'ont pas appelé ça veut dire que les signes sont bons… Ici, entre la douleur et l'impression... entre le silence, la pensée et l'Infini, c'est le lieu étroit et un souffle léger du vent… et dans la négligence de l'heure, il y a de la place pour la fin... | |
| = fotografia din carte (viespea si zarul) | Ioan-Mircea Popovici [22.Sep.08 08:48] |
| interatiile astea, ca niste sectiuni prin cercul mare al sferei, nu fac decat sa dovedeasca ca orice sfarsit este un nou inceput. As pune semn de carte franjul acesta de realitate: Poetu-și lăsă întâmplarea în pana îngerului căzută pe-un zar. O viespe-și bâzâie intenția de a-i pătrunde-n punctele singulare... La începutul începuturilor, direct prin zid, în lumea cu scară dublă, ai zis că-mi scrii o scrisoare... iată că ai reușit perfecta amânare... ce mult mi-ar fi plăcut ca tăcerile tale să fie mai vii... Te las să vezi din vârful piramidei... povești cu vis și viață, de pe drum... apoi as incepe sa vad care din poze disparuse din album... zilele astea, intr-o carte luata la anticariat gasisem o fotografie... o banuiala ma face sa cred ca dadusem de-un fir al carui capat duce spre spargerea din casa cu iedera... | |