| = sacrum facere | Ela Victoria Luca [17.Dec.07 14:51] |
| senzația că se jupoaie cuvintele, unul după altul, într-o pădure clarobscură, unde "jivinele"-simțuri își așteaptă, supuse, mentalizarea, sacrificiul îmtru verbalizare, pt ca atunci când zăpezile-sensuri albe se descompun în imagini, să ne regăsim lectori încântați dar și încrâncenați în inima poeziei. mi s-au impregnat versurile: "Trăgeam de zăpadă cu ambele mîini ca de o blană a nimănui." "Vîntul sufla și sufla, și mîna troienele-n suluri de seuri spre marginile pădurii" aș fi scris "tot mai mult spațiu" în loc de "cât". și aș fi renunțat la acel "promițător" sau l-aș fi înlocuit cu ceva sinonim. sunt mici disonanțe, care nu fac însă rău "cărnii" poetice. Ela | |
| = er | Ela Victoria Luca [17.Dec.07 14:58] |
| întru (nu îmtru) | |
| = N.Popa | Radun Gabor [17.Dec.07 16:11] |
| Domnule Popa,intr-un comentariu de-al dvs,mai demult,ati afirmat ca parintii va lua la vanatoare,dar in aceea ipostaza de haitas.Acum,ce sa cred,vad ca mosteniti pasiunea de vanator.Dar, un vanator de cuvinte ...Poezia dvs, transmite extraordinar de bine acest lucru. mcm. | |
| = Ela | Nicolae Popa [17.Dec.07 16:13] |
| Uneori se scrie foarte greu (am mărturisit-o și într-un text separat aici). Uneori se scrie prin jupuire de sine. Ei, dar cu atît mai mare bucuria să descoperi că e cineva care încearcă să te înțeleagă! Am rămas plăcut surprins de felul tău de a-mi vedea scriitura! În sensul că, dacă îmi dai voie, acest comentariu este aplicabil în mare măsură și în cazul altor texte ale mele! Sărbători alpine! | |
| = părere | Ecaterina Bargan [17.Dec.07 16:35] |
| o amintire generalizată, ornamentată frumos, decorată prin albul zăpezii. acțiunea la mijloc - exfoliere violentă însă redată așa simplu și frumos. mai e și efectul vîntului invaziv, contopire cu ambient. devorarea cuvintelor, eradicarea simțirilor, somarea verbelor, molestarea troienelor. toate combinate în recipientul amintirilor cu o asperitate plină de satisfacție. reminescențe doar. cred și eu că ar fi mai bine cu "tot mai mult spațiu" fiindcă ar curge de la sine, s-ar extinde treptat. altfel sau în forma prezentă, parcă ar tinde spre ceva, ar fi un scop definit acolo, efort. per ansamblu - un text bine făcut. | |
| = o altă vânătoare în Carpați | silviu viorel păcală [17.Dec.07 20:00] |
| stilistic diferită, substanțial identică cu viziunea lui Labiș | |
| = Avem carne! | Nicolae Popa [18.Dec.07 12:30] |
| Radun, Mai rar pe aici trimiteri la comentariile anterioare. Mă bucur că ai reținut ceea ce am spus mai înainte. Adevărat, cînd am zis "ai mei", nu aveam în vedere părinții, ci "ai mei" - rude și vecini. În fine, vînătoarea de cuvinte, vorba ta, continuă... Mulțam! Ecaterina, Îți mulțumesc pentru răbdarea ochiului tău de artist plastic de a se scufunda în albul omătului sub care mustește carnea proaspătă, aproape sîngerîndă! silviu viorel, Trebuie să recunosc: atunci cînd am citit pentru prima dată "Moartea căprioarei" (aveam 21 de ani și deputasem deja într-o antologie), rămăsesem absolut siderat că cineva putuse să scrie ceea ce parcă mi se întîmplase mie în pădurea din fața satului. Ba chiar mă cruceam cum de nu-mi venise mie să scriu așa ceva. Așadar, acest text s-ar putea să fie o reminiscență a regretelor "de creație" de atunci. Oricum, vorba tizului meu: Avem carne! | |
| + recunosc | Adrian Suciu [18.Dec.07 12:51] |
| Cosmar in tusa expresionista, un adevarat tur de forta, un poem in care violenta izbucneste si se etaleaza fara nici un strop de vulgaritate. Violenta privirii dar si violenta subtextului. Nu-mi place sintagma "carne proaspata", ma duce mai degraba inspre macelarie si galantar decit inspre sensurile poemului, dar e o pura perceptie subiectiva. Recunosc cu placere forta si frumusetea acestui text. | |
| = piscuri albe ale poeziei | Radmila Popovici [18.Dec.07 15:21] |
| Exact, Adrian Suciu, fără "carne proaspătă" se percepe ca un poem de o violență nobilă a cuvântului. Nicolae, de câte ori "te plângi de nescriere", faci să-ți fie devorată scriitura și vreau să recunosc că e tot mai dificil a nu te lăcomi la ceva semnat de tine. Alpine, carpatine și de ce nu? - himalaiene!!! | |
| = părere | Liviu Nanu [18.Dec.07 16:34] |
| Un poem frumos, imaginile mi-au rămas în minte și după lectură. O singură obiecție "creîndu-ne cît mai mult spațiu pentru jupuire" mi se pare o formulare greoaie. citit, plăcut cu scuze pentru deranj, anton | |
| = carne | ioana hutuleac [18.Dec.07 17:41] |
| =da,interesant poem,cosmarul unei nopti innourate..si reusit,intipareste pe cadranul mintilor noastre un tablou statornic bogat in culoare si miros...amar as spune si indeajuns pentru a fi citit o singura data... | |
| + albe jupuiri | Adina Ungur [19.Dec.07 19:07] |
| Ahaha, quelle image! Expresiv, vizualualul-olfactiv al albului jupuit în pădure! Eu am văzut o balenă, deși carnea înotătoarelor nu are seu, dar poate fi albă. De om, în nici un caz, seul este galben și arată oribil. Oricum, e o ființă-gigant, destul de pură, din punct de vedere al obiceiurilor alimentare. Poate fi o reprezentare mitologică, deși nu aș vrea asta. În nici un caz nu aș vrea să fie un înger! Mai degrabă un animal eșuat sau ucis pe ascuns sub primul strat împădurit al unui petec de pământ. Eu zic să duci mai departe imaginea aceasta, dacă aș fi fost în locul tău, nu o lăsam, până nu o trăgeam de cuvinte și o făceam o mică povestire în proză. Are stofă! Și e absolut simbolistă. De aceea, nu mă împac nu știu cât de bine cu finalul, deși îmi place, dar știu cât de bine ar merge să duci un pic mai departe poemul de mai sus, pentru care, sincer, te felicit! | |
| = pofta mare | Ramona Mariana Cojocaru [20.Dec.07 12:48] |
| din toata poezia, imi ramane imaginea brutei umane, lacome in fata carnii. Mi se pare ca fiecare vanatoare ar fi marturia unui obicei adanc incrustat in subconstientul nostru, care se manifesta din cand in cand. Jupuirea imi sugereaza o miscare foarte foarte rapida, nerabdatoare...ma gandesc la pofta de a gasi sau la pofta...de mancare. Mi se pare ca aceste doua posibilitati pun fata in fata omul inteligent, care e uimit de descoperire si omul primar, care e nerabdator sa foloseasca descoperirea. | |
| = nicolae | Mihai Tița [21.Dec.07 01:00] |
| nu mi se pare destul de particulara poezia dar mi-a placut | |
| = Adrian, Radmila, Liviu, ioana, Adina, Ramona Mariana, Mihai, | Nicolae Popa [25.Dec.07 13:21] |
| Crăciun fericit tuturor. Vă mulțumesc pentru aprecieri și comentarii. Sigur, voi schimba cîte ceva pentru o eventuală versiune finală. Stelele m-au ajutat să-mi dau seama că E ceva aici! Multă inspirație! | |