| = frigider? nu n-are cum | Popa Cosmin [03.Dec.07 17:52] |
| eu de ce simt asta intr-un frigider fara pereti? ma plec de asemenea in fata unei fotografii alese si multumesc si pentru trecerea peste! | |
| = încercănare! | Adrian Firica [03.Dec.07 18:58] |
| mi-a plăcut, mi-a plăcut, mi-a plăcut! am zis de trei ori? ...am! am cearcăne desigur sunt programate prin ADN așa cum spune copilul ce mare e cerul nesfârșit de mare e punându-și mâinile a apăsare sub ochi pe cearcăne la fel e de mare și de frumos are să fie cum e cerul cearcănele meu întreabă el ... în treabă? la fel fi-va va fi un rotund incalculabil invizibil lentilelor | |
| = părere | Ecaterina Bargan [03.Dec.07 20:41] |
| un stop cadru străbătut de stări, ziduri invizibile luate drept niște hotare între nimicuri și dragoste, prinderea momentelor esențiale, revelații de sinteză, o anume raportare între dinamismpu trăirii clipei și percepțiile obsesive avînd ca suport mecanismul psihic al disperării. un îndemn de a fi tu însuți, doar tu și zîmbetul interior. doar tu și imaginea sinelui dezgolit, ca la începuturi. o privire adîncă, pînă în adîncul sufletului. o privire insistentă care simte toate culorile trăirilor, ca un renghen peste stratul rece de gheață care ar ascunde adevărata identitate. o anume forță a femeiei de a iubi. un repaos nesfîrșit într-o fotografie plină de mișcare. | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [06.Dec.07 14:09] |
| Cosmin, îs reci pereții, reci balustradele, absente zidurile vechi. Uneori o fotografie te face să percepi cu adevărat realitatea. Mai ales din tine. Adrianule, în_treabă să fie răspunsul, fiindcă am, da am cearcănul și realități teribile în_cerc să cuprind așa încât să nu se spargă rotundul. Ecaterina, percepția spațiilor, a limitelor dintre nimciuri și dragoste, a cadrelor care decupează realități, dialoguri între obiecte (ființa, lucruri) interne/externe, completează o imagine din care mereu, dar mereu cineva e absent. Mulțumesc vouă, Ela | |