| = centrul bilei (rostul zarului) | Ioan-Mircea Popovici [26.Oct.07 09:49] |
| Aflasem de Igitur in lovitura de zaruri a Poetului. Tu ai auzit ca eu dadusem Yames de sase si-ai vrut sa afli cum arata un om care are norocul asta. Si-ai dat peste pictorul orb si peste lumea lui luandu-te dupa cantecul si latratul de caine de pe Stradela Vantului. Prin Bucuresti exista un pictor (Spiru Vergulescu) care are o sotie oarba si pe care o plimba pe la toate vernisajele. El ii povesteste despre culori si despre compozitie si ea zambeste si este fericita. Asa-i povestesti si tu orbului care-si propusese sa-i picteze lui Alexis flasneta si perusul lui albastru. Jocului secund intre sah si hazard i-ai gasit locul intre clipele celor sapte fuse orare. In ce zici, se simte intamplarea aceea cu "algos" a lui Kundera. Pe undeva poeticul a facut un pas inapoi si-ai matematizat, ciobind un pic bila care se rostogoleste pe scara. Aici este un enunt prea matematic: Îți dau ca exemplu ziua de ieri, când nu te-am găsit pe nicăieri, și-am adormit cu gândul unei depărtări fără sfârșit. Defectul inceputului: "iti dau exemplu" ar merge inlocuit cu "Daca ar fi sa-mi aduc aminte doar ziua de ieri as zice ca"... si aici te-ai lega de micile nepotriviri intre "cantecul valului" si "notele care le-a lasat Yvves pe portativ". Cu punctele acestor intervale se fac acoperirile unor analize convexe si poetice in care poeticul si poieticul se proptesc in unitatea imagianra "i", acel radical din minus unu care-i centrul bilei albastre... in "Acum plec mai bogată cu o bucurie. Încep să întrezăresc..." e fosnet frumos si e precum in topologiile local pline ale spatiilor cu ordinea poetica bine gasita... | |
| = asteptarea | Maria Gheorghe [01.Nov.07 14:04] |
| multumesc pentru " slefuirea " ce mi-o propui, pietrele si scoicile se lasa timpului spre rotunjire si netezire...cand vor fi gata, sper sa mai vii, fereastra e deschisa si Andante mai si zboara, de cantat, mereu canta...tu, cel cu versul plamadit din clipa ce face Infinitul,...din scoica face marea,...din floare, Paradisul, iar din carare,...visul,...perusul Remy inca mai asteapta sa-l caute Alexis,...l-am vazut, l-am recunoscut dupa pieptul lui albastru,…...era ascuns intre Scarile gemene, l-am simtit cand s-a auzit.......in viitor se vor tese mai multe, deocamdata atat... peste tot exista un copac, un cantec si-un latrat de caine... chiar si la Pompiliu era cainele sub un stejar... ai sa vezi cand iti voi povesti despre zar... | |