| = just wanted you to know | Mihai Tița [23.Oct.07 00:50] |
| ela, primul vers este un fel de introducere, e ok. dar ultimul este cam acelasi lucru si nu poti avea o introducere la final. e ca si cum as fi citit poezia degeaba, eu asa simt. o poezie, de altfel, frumoasa si sincera mă strângeau tot mai rău hainele semănam cu fetița de la doi acoperită de vânătăi nu mai puteam privi nu mai suportam melcii striviți | |
| = let it be | Ela Victoria Luca [23.Oct.07 00:53] |
| Mihai, ultimul vers e o întoarcere la început, nu o introducere. Ca și cum după el ar putea fi un "to be continued", dar în același timp și un "replay". Ai relua același "film" sau ai continua cu alt "serial". Cam asta a fost intenția. Pesemne nu a ieșit. Ela | |
| = inca ceva | Mihai Tița [23.Oct.07 00:54] |
| apropo de ce a zis andoo (de ce esti bre la offtopic? zau ca nu-mi place cand te vad acolo), mi s-a mai parut misto ideea (ironia, de fapt) ca poezia, desi scrisa in constanta, nici urma de apa.. :) | |
| = p.s. Mihai | Ela Victoria Luca [23.Oct.07 00:55] |
| ba e apă. altfel. ia citește mai pe alt registru. și-apoi, melcii? | |
| = ela | Mihai Tița [23.Oct.07 01:06] |
| ma refeream mai mult la prima strofa, abia apoi mi-am dat seama ca am spus o bazaconie pe jumatate, pt ca e vorba si de balti sau melci sau ploaie. revenind la prima strofa, vroiam sa spun de fapt ca este o imagine foarte misto a orasului si ai surprins bine un fel de apocaliptic, daca nu spun cam mult. sau ma rog, un fel de delir, este greu de explicat, ideea e ca te-am vazut cum mergeai grabita, ascunsa in tine pe strazile baltoase din constanta si cum luai la rand urmele voastre | |
| = indeed | Ela Victoria Luca [23.Oct.07 01:09] |
| da, se pare că areușit "vizualizarea", era o ploaie și un vânt, și atâția melci striviți. și nu prea oameni, prea frig, și prea multe ferestre. iar eu pe urmele celea. care mai erau. că doar colo am crescut, cu suflet cu tot. cam așe. mulțumesc pentru asemenea popas, cred, simt cum ți-o plăcut ici. Ela | |
| = Melc | Octav Călin [23.Oct.07 01:15] |
| A fost o lectura placuta, nu pot sa nu las un semn, oricat de scurt si irelevant, in special intr-o zi ploioasa cum e posibil sa fi fost si ziua aceea din Constanta (dar poate ma insel). "perete lângă perete/ se așeza singurătatea/ om lângă om" mi-a placut mult, dar si "calc prin balti ca prin pedeapsa". Transpare un fel de vinovatie, un regret de a nu fi stiut "cum să îți spun", dar mai mult decat atat, de a nu fi stiut cum sa faci pe acel cineva sa simta, sa traiasca ceea ce trebuia trait pentru a fi inteles. Si regretul striveste melcii, ce vina au avut ei, veniti doar sa danseze in ploaie, cand paseai prin balti pedepsindu-te, tocind pavaje intr-o "calatorie" cu tine insati printre pereti si oameni, in singuratate. Si poate are vreo legatura cu aprilie. Cu prietenie, Octav | |
| = . | nica mădălina [23.Oct.07 01:20] |
| fane ale bălților ce se află tălpile mele, chiar dacă protejate de ceea ce denumim încălțări, voiau să spună că le place rotirea de aici, titirezul care înaintează cumva temător, cumva decis, cumva trist, dar mereu cu simțul gravității în buzunar. pe care de astă dată îl clătește de metaforă, îl umple de mișcare. tălpilor mele le place mult succesiunea de verbe și faptul că s-au așezat în text doar două, dacă nu mă înșel, adjective. | |
| = melcul din mine | Rugescu Ioana Adina [23.Oct.07 01:39] |
| Taraire de melc pe asfaltul oraselor pline de balti. Anotip mohorat si vinetiu, lipsit de viata...culoarea vanata a cerului si durerea noastra intocmai cu durerea vanatailor de copil abuzat. Traim cu suflete pangarite aglomerati om langa om si totusi singuri precum peretii unul langa altul... ne ducem traiul de zi cu zi prin baltile orasului, pe stazile pline de melcii striviti... cu amicitie si adanca consideratie eu si cu mine melcul | |
| = * | Dana Banu [23.Oct.07 07:54] |
| un text direct, parcă ai schimbat oarecum registrul în ultima vreme, linii ferme și dezinvolte, un text viu, palpabil și dens, o anume expresivitate ce nu derutează da, o poezie frumoasă și deloc dar deloc delicată dai dovadă de forță aici iar asta mă aduce în subsolul poeziei cu un semn de lectură apreciativ | |
| = . | bargan ecaterina [23.Oct.07 15:33] |
| repetiția din primul și ultimul vers duce la o structură circulară a textului. cel mai mult îmi place senzația de permanentă mișcare din sextină, dar nu numai aici, persistă în întreaga operă. un aer grav, imagini succesive asemenea unei secvențe de film. faină și asocierea bălților cu pedeapsa. și apoi starea interioară/ exterioară o raportezi la fetița cu vînătăi. o paralelă ar fi melcii striviți în propria lor casă. | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [23.Oct.07 21:36] |
| Octav, orașul poate fi oricare, ca și ziua, ca și ploaia, fiindcă esențială este călătoria, urma lucrurilor în tine, sensul strivirilor și al pierderilor. Ar putea avea legătură cu orice lună, fiindcă nu e lună în care să nu simt aprilie. Mădălina, verbul cesta ca viața și ritmul-vânt, decojirea stărilor și lucrurilor de adjective, trăitul ca trăit, jocul tălpilor prin lumea vie a ploii, ei, da, cum să nu te facă să simți învârtirea ceea de titrez-spirit? Adina, fain ai făcut asocierea cer vânăt - copil acoperit de urmele loviturilor - suflet pângărit. Uneori realul asaltează, imaginile vin de unde nu te aștepți, iar legătura dintre ele pare întâmplătoare; doar sub epiderma cuvintelor se văd sensurile. Dana, viu, da, deloc delicat, și o anume libertate, cred că atât de a fost simțit și tot e bine. Mă bucură că ai perceput forța. Ecaterina, bună percepere a mișcărilor ai, și a derulării acțiunilor din spatele "cadrelor". Da, e vorba de melcii striviți în propria casă, așa cum pot fi oamenii striviți în propriul suflet. Ela | |