| = :| | Enache Ionut Laurentiu [03.Apr.06 01:03] |
| rămâi credincios ultimei amintiri din pământ acolo crește frica ta de cuvinte te aprob zambind amar. multumesc, atat pot spune. | |
| = ...virgula mintii tale. | ciurtin octavian sergiu [03.Apr.06 04:52] |
| ...da-le naibii de iluzii poete scrie asa cum simti... ...(cuvintele mele`s de prisos)...acolo creste frica de cuvinte. (pt. mine adevar graita`i) Raman credincios... Octavian,veanu Sergiu, blajan Permite-ti decolare? Eu vreau sa simt vibratia... | |
| = răspunsuri | Ela Victoria Luca [03.Apr.06 09:31] |
| Ionuț, însămânțate în pământiu, temerile (și nu doar) noastre pot creșete până la înălțimea cedrilor uneori, alteori se fac vrej (ca în povești) și ating cerul. Așa se trăiește uneori și prin viață, și prin poezie. Octavian, da, scriind cum simți, elaborând prin gând secund, derulând imagini exterioare, interioare, ascultând o muzică a cuvintelor. Iluzile își au rostul, doar să nu acapareze realul, realitatea. :) Mulțam Ela | |
| = o viziune asupra limbajului | Ioana Petcu [03.Apr.06 09:51] |
| nu cred ca ela vrea sa dea definitii, nici cum trebuie scris, nici nu face un retetar de cum se produce poezia. e optica sa asupra limbajului, o suprafata de semne in care tensiunea intre traditie si inovatie da nastere artisticului. privind in micro-text, intorsatura figurilor de stil incarca de putin "barochism", in sensul bun al termenului. te citesc cu placere, ioana | |
| = Ioana | Ela Victoria Luca [03.Apr.06 10:57] |
| Ochiul tău căutător de arte vede stilul arhitectural din această construcție în versuri. E barocul, cumva. Am încă înclinații spre el, nu doar în literatură. Mulțumesc. Ela | |
| = "consoana aceea frigidă e de vină" | Erika Eugenia Keller [03.Apr.06 12:56] |
| MOARE CATE PUTIN... ...cel ce se transforma in sclavul obisnuintei, cel ce nu calatoreste, cel ce nu citeste, cel ce nu stie sa asculte muzica; ...cel ce evita pasiunea, cel ce isi distruge dragostea, cel ce nu se lasa ajutat, cel ce evita emotiile ce invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si sufletul sa vibreze; ...cel ce nu risca certitudinea pentru incertitudine pentru a-si implini un vis... ( Pablo Neruda )si toate acestea le putem avea daca stim sa iubim cuvantul in frica de credintei pe pamantul amintirilor. "poete inventează și alte litere fii tu creatorul secundei în care se vor iubi ajută-le să nască în locul meu ca și cum ar fi femei de verbe femei de adjective încă ascunse în ochiul bărbatului" cu mult drag, o femeie de verb erika | |
| = Ela... | Gelu Bogdan Marin [03.Apr.06 14:16] |
| ...chinurile facerii într-un alt plan.O consoană frigidă poate fi oricînd împreunată cu o vocală dornică de a o scoate din drojdia lucrurilor.Poetul este cel ce alege,cel ce explică,cel care nu părtinește.O consecință a abilității mimetice într-o existență magmatică...Poate așa se materializează întîmplarea perisabilității omului. Ne mai citim. | |
| = Ela, | carmen mihaela visalon [03.Apr.06 21:08] |
| Daca vb despre litere, poeti, vocale si consoane, in vresuri ca cele de mai jos, nu pot sa nu zic: mai, mai, mai, ce stofa marfa :) dă-le naibii de iluzii poete scrie așa cum simți consoana virgula minții tale întortocheată până la neputință Placut. | |
| = nu cred in poezia care urmeaza realului | cornel stefan ghica [03.Apr.06 22:28] |
| noi nu gandim, traim! traim simplu, sriem simplu, ca si cum am devora poezie in ritm de manele. nu sunt de acord sa raman "credincios ultimei / amintiri din pamant / acolo (unde) creste frica (noastra?) / de cuvinte". mi-e teama (doar) de cuvintele rostite fara mine, de imaginile cu Veta cocotata pe garduri sau de realitatea lu' Vasile care sta cu furculita-n fereastra, atacand tramvaie. de manele poetice sunt satul (as putea scrie mii), dar de iluziile mele poetice, niciodat'. sa scriu asa cum simt "consoana, virgula mintii mele / intortocheata pana la neputinta", e ca si cum as darama literele, punand in locul lor pietre... si as vorbi scuipand nisip in desert. sunt de acord (insa) sa fiu "creatorul secundei" (atat timp cat ea ramane vesnica reluare de clepsidre vii). NU CRED IN POEZIA CARE URMEAZA REALULUI ( CEL MAI APROPIAT SI CEL NEADEVARAT ).lumea e o secunda pentru care treb' sa traim vesnic. poezia e o vesnicie pe care o scriem secunda cu secunda, eliberati de aceste realitati neinsemnate. | |
| = poieticul sadic / poieticul maso | Iulian Poetrycă [04.Apr.06 03:32] |
| eu cred în poezia care urmează realului ca un câine furișându-i-se pe la spate și înfigându-și caninii în bucile acestuia, măi cornele ștefan ghica iar ție, ela, ți-e o țâră frică de frica ta și de-a altuia :P că ai fost cumințică aici | |
| = răspunsuri târzii | Ela Victoria Luca [04.Apr.06 06:41] |
| Erika, Neruda sau orice alt iubitor al esenței cuvintelor, are drepate atunci când spune că moare câte puțin cel care...Cineva ar răspunde cu cinism: ei, și ce? oricum murim câte puțin. Și eu, la cinismul acesta aș răspunde: pentru mine contează și cum trăiesc, și cum mor. Mulțumesc. Gelu, nu știu dacă poetul explică. Un poet care se lasă în explicativ, teoretizează, descrie, justifică. Poezia este dincolo de ele. Și știu că aici ar fi multe de scris. :) Mulțam, existența magmatică... bună idee, o continui? MiCa, cum să nu îți placă tocmai ție libertatea interioară, tentația de a sta de vorbă sincer cu tine însuți și de a te scutura de colb și balast? Mulțam, ai ales strofa potrivită. Iulian, io-te cum te plasași mătălică pe un registru agresiv din stadiul anal de evoluție psihică a individului și îți spun că nu e chiar greșit, fiindcă despre asta a scris mult cineva care a decedat acum câteva zile: Janine Chasseguet-Smirgel. Și nu doar ea. :) Mulțam, chiar dacă acel registru trebuie depășit, pentru autentica trăire în poesis. :) Ela Ștefan, eu cred în poezia realului câtă vreme realul conține poezie. Și dacă în acel real există îndeajuns de mult frumos cât să mă poată hrăni sau dacă acel real efrumos există și în lumea mea lăuntrică, atunci secundele creatoare ne sunt date. Noi doar le urmăm. | |
| = Creația ca plăcere sau necesitate | CEZAR HAIURA [04.Apr.06 11:11] |
| "consoana aceea frigidă e de vină poete nu vrea să simtă vibrația plăcerii de a striga O până la capăt și să boteze peste douăsprezece luni fiul din familia cuvintelor cu mamă și tată în loc de prefix" Născută, nu făcută, poezia îmbracă abstractul numit Idee în haina cu care se va alătura la simfonia lui ESTE.dacă acest drum reprezintă o plăcere sau o instinctuală nevoie de regăsire a echilibrului, e o altă, tainică poveste. | |
| = Cezar | Ela Victoria Luca [04.Apr.06 17:32] |
| Ascult din cuvinte simfonia, așa cum tu scriai, acstui A Fi. Acel ESTE care ne amintește să redescoperim cuvântul, poezia. Mulțumesc. Ela | |