| = spatiul curbiliniu-univers poetic | Amalia Cretu [17.Oct.07 09:58] |
| deosebita, imaginea femeii-muza "pentru tine nu tace poetul" si indemn al revelatiei creatoare; doar o prezenta gandita, ireala ea alunga "răbdarea zeilor spre prăpăstii/albastre" dand sens cautarilor si conferind stabilitate fiintarii eului liric; aprecieri, pentru metaforizare si imagine stilistica; retin: "tu scrii despre Nichita și el tace,/îndoaie puțin doar spațiul din jurul/gleznelor tale", un spatiu curbiliniu, doar univers poetic masurat in "lumi de cuvinte"; amalia | |
| = spațiul de la glezne | Tamara Zub [17.Oct.07 12:06] |
| Cele mai tari îmi par versurile: Mi-ar plăcea să aflu lungimea unghiilor tale, măsura de la pantof, culoarea eșarfei pe care o porți în toamnă. Prezența zeilor și a spumei este mai puțin convingătoare. Tu vei fi o pedeapsă - idee solidă, captivează. Mai citim, tama | |
| = Despre spații | Călin Sămărghițan [17.Oct.07 15:05] |
| Există și anumite filosofii ale spațiului, da. Adică gândirea cuiva poate fi influențată de spațiul în care trăiește. Americanii cu spațiile lor vaste, ori rușii cu Siberia lor gândesc expansiv. Japonia cea verticală gândește invers. Grecii sub soarele mediteran sunt speculativi, recii scandinavi pragmatici. Insularii englezi sunt unici în tot ceea ce fac. Amalgamul german e în toate felurile. Etc. Dar am mers deja prea departe. Amalia și Tamara, amândouă ați vorbit tot de spații aici, fiecare ați surprins câte o lamură. Mă bucură că ați venit și că ați mai și lăsat semne. V-ați oprit asupra spațiului "curbiliniu" din apropierea ființei umane, speculativ și puternic metaforizat, dar și metamorfizat (ce ajunge în ultimă instanță chiar la modificarea structurii interne), ceea ce spune ceva și despre tipul receptării interioare și a tipului de creație a Amaliei Crețu. Ori v-ați oprit chiar asupra acelor "detalii nesemnificative", cum ar fi măsura de la pantof etc., ce denotă o duioasă atenție asupra "accesoriilor ființei", care însă o caracterizează, o definesc, dar o și disting de altceva, ceea ce exprimă mare parte din stilul poetic al Tamarei Zub. Interesant că le-ați spus, vorbind despre poezia mea, cea ce mă bucură o dată în plus. Ce vreau să spun? Tipul de comentar e consonant cu ceea ce creați. Normal, ar spune cineva. Voi o și demonstrați. Nu oricine o face. | |
| = spatiul mioritic | Amalia Cretu [17.Oct.07 21:30] |
| nu a fost in intentia mea, a-l ignora; dimpotriva...dar in poezia ta am gasit noi intelesuri, pornind de la versurile 4-8; astfel, ideea depasirii tridimensionalitatii spatio-temporale este evidenta si confera poeziei o simbolica aparte ce opune traditiei un stil transmodernist, bine ilustrat prin insusi efortul de metaforizare si abstractizare a expresivitatii lingvistice, sustinut prin elemente lexicale adecvate; Calin, nu obisnuiesc a "reveni" pe pagina de comm, insa Blaga ar fi cerut "intelesuri si mai mari" iar eu apreciez nu doar detaliile, cat mai ales esenta ideilor poetice; aprecieri, amalia | |