| = semn | Carmen-Manuela Macelaru [13.Oct.07 17:58] |
| mi-a placut mai ales: cand luam din sacul meu de voiaj doua pietre, dupa lovire miroseau a tarm, intalnirea cu strigatul pescarusului,bucati din mine se adunau pe panza,am vrut sa vad daca ploile ajung si la far. mcm | |
| = Între A-mare și a-mic | Erika Eugenia Keller [13.Oct.07 21:57] |
| e o lume de cuvinte bine ticluite , o multumire ce ne spune ca a intelege ceea ce ne da Dumnezeu, este mai bun decit ceea ce ne dorim noi. | |
| = semn cu palaria | Maria Gheorghe [14.Oct.07 10:02] |
| simt ca aici, la piticul de pe scara se ascunde o alta taina. ca acolo la manechin, unde, pe umarul stang, breteluta rochiei de mireasa se destramase un pic, ca o ciupise Remy... Cu prietenie neconditionata, salvamaria iti face semn cu palaria in care tine scoicile plajei de langa Tarmul Inalt................. | |
| = . | Gheorghe Pașa [14.Oct.07 11:12] |
| Deși toate secvențele au miezul lor, am ales acest fragment, mai aproape de propriile mele gânduri: "Apoi, când credea că nu o mai aud, îmi zicea câte ceva din cutia de tinichea, din bilete de papagal, cu absențe, inocență sau cu refuz: da, Alexis, poți ține un vis cu urme de paradis. Dintre anotimpuri, Anna-și aduce aminte că a existat ceva atunci când îi dădusem să aleagă dintre manuscrise. Semn că nu te-a cunoscut, și-a ales rolul tău, uitând că ea nu poate să joace rolul de pe plajă..........." | |
| = semn de pe sitna... | Petruț Pârvescu [14.Oct.07 14:22] |
| Mircea, am cetit si eu acest intertext. interesant si bun de lectura... de acord cu prietenii nostrii: retin:De pe umărul manechinului din lemn de gutui... te las să văd dacă știi............... Între A-mare și a-mic, aleargă pe scară, șontâc, șontâc, un pitic.... cu prietenie, | |
| = pe umarul manechinului | Ioan-Mircea Popovici [14.Oct.07 21:59] |
| Asa cum haosul prinde forme inteligibile cand constantele fractalice sunt tinute intr-un interval, si sentimentele risipite prind formele prieteniei cand isi gasesc constantele iubirii. Pasadia si Maria, aveti cheile prieteniei mele de la casa de pe plaja. Carmen, Erika si Petrut, multumiri si fericiri ca ati fost aproape de urma mea foșnită... Între A-mare și a-mic este vorba de locuri amare si amicitii intre care se petrece povestea dintre anotimpuri. Ramane doar sa gasesc semnele de carte cautand intre manuscrise. Tuturor, multumiri si prietenia mea. Din sacul de voiaj, de marinar, am luat două pietre, o pipa si un saculet cu tutun. Pe umarul manechinului din lemn de gutui..... | |
| = Manuscrise | Simona-Alexandra Popescu [15.Oct.07 10:58] |
| Intre manuscrise eu am vazut cuvinte din atingerile bilei rostogolite pe scara unde eu m-am intalnit cu Da si Nu si am ales Adevarul care m-a condus la Lumina. | |
| = piticul... | ioana matei [15.Oct.07 11:09] |
| si meandrele drumului...citind am avut senzatia acuta a unei desfasurari "multiple", "suprapuse", "simultane" in "diferite" sfere de spatiu si de timp...si parca aceleasi personaje "sunt capabile sa se proiecteze" in "forme" diferite...de exemplu in orice clipa Pierre ar putea sa "devina" "umărul manechinului din lemn de gutui" iar piticul A mare, de ce nu?...si toate se petrec influentate de "universul" creat al celui ce scrie... | |
| = din culise | Ioan-Mircea Popovici [15.Oct.07 15:33] |
| Ioanna, as zice ca scrierea se atinge de modelul functiei multiforme despre care vorbesc undeva in Voiajul si unde indicele care schimba scenele este piticul care macina nimicul... Un Univers in care baza algebrica tine de treptele scarii duble si-n functie de dimensiunea spatiului apar si atancimile, si distantele si actiunile si interpretarile. Unul din persoanjele preferate este Pictorul (Orbul)... caruia ii este redata vederea de cel(cea) care nu ii va lasa loc de indoiala. Evident ca el acorda acest credit celor care-i intra in atelier. Pana intr-o zi cand in cantecul marii aude un latrat de caine. Isi aduce aminte de o catea care-si apara si-i dadea sa suga puiului ei mort de trei zile... Cat despre manechinul din lemn de gutui, cat si despre papagalul Remy care desirase breteaua de pe umarul stang al rochiei de mireasa, de pe manechin, pastram inca taina... | |