| = . | bargan ecaterina [23.Sep.07 20:46] |
| cpoilul e o parte din mamă și aceasta frică ombilicală e verosimil să fie frica de a pierde pruncul sau legătura mamă-copil. se desprnd mai multe idei legate una de alta ferestre deschise - respirația simplă - descătușarea toamnei - răscolirea trecutului - credința. și totuși motivul cheie e frica. în ziua de azi nu se mai practică descîntecele și atunci cînd vrei să aperi, să lecuiești pe cineva, e suficient să spui tatăl nostru și să te rogi. foarte bine surprins și acest moment. finalul, nu despărțit de întreaga poezie îmi amintește un caz. o mamă venise de la serviciu foarte obosită și s-a așezat pe un scaun în cameră cu sora ei care avuse grijă de copil. brusc copilul începe a plînge. în aceeași clipă o forță a ridicat mama de pe scaun și alergînd s-a îndreptat în camera copilului deși putea sora să se ducă să liniștească copilul. fără a aprinde lumina pipăind pătucul ca să-l ia în brațe găsește acolo un ac. privește prin geam și vede semnul crucii din 2 frunze de tei. de aici și din multe alte cazuri vedem că nu mama protejează copilul, ci unul Dumnezeu. în poezia asta sunt combinate mai multe idei care se intersectează în dragostea maternă, de aici și frica. | |
| = poezia ca alinare | heghedus camelia [24.Sep.07 09:33] |
| între acel impuls interior care e forma embrionară a gestului și gestul în sine, e poezia. cred că încărcătura aparte a scrierilor tale, Ela, este dată de metafora, care, departe de a fi doar o figură de stil menită să accenteze sugestivitatea, se concretizează în gest, se transpune in viață. mai cred că finalul presupune curaj. | |
| = cuvinte, sentimente, inimi | Fluerașu Petre [24.Sep.07 12:54] |
| Daniela, un text puternic, un text impresionant, care pleaca de la unul dintre cele mai frumoase versuri pe care le-am citit pana acum. Eu cand ma tem aprind televizorul. :) felicitari pentru complexitate, felicitari pentru imaginile intense, care transmit o filosofie a inimii rafinata, in care fiecare dintre noi se poate regasi. felicitari pentru aceste cuvinte izvorate din inima petre | |
| = Ecaterina, Camelia, Petre | Ela Victoria Luca [26.Sep.07 12:59] |
| Ecaterina, frumos fragmentul tău ilustrat aici. Credința din fiecare este cea care poate deveni protecție și veghe. Fie că suntem sau nu conștienți de asta, fie că suntem atei sau agnostici sau... Dar să lăsăm fiecăruia libertatea de a alege ceea ce este. Frica, precum și alte trăiri/afecte, se moștenește și ea, se transmite. Aproape "ombilical". Mulțumesc pentru simțirea poeziilor. Camelia, tare mult mi-a plăcut cum ai redat "forma embrionară a gestului", respectiv nonacțiunea latentă din acțiune. Mi-ai amintit de Naum. Mi-ar plăcea să văd perspectiva ta critică asupra mai multor texte semnate de mine, atunci când va fi posibil și vei avea plăcere, timp și răgaz pt acest lucru. Mulțumesc mult. Petre, mulțumesc pentru aprecieri, forța din acest poem, atât cât este ea, pesemne că este dată de intensitatea afectelor moștenite de noi, de la ai noștri, că știm ori nu știm asta. Ela | |
| = Ela, | heghedus camelia [26.Sep.07 16:08] |
| Văd că surprizele se țin lanț și, bineînțeles, mă bucur. Plăcere aș avea, deși mă apropii de textele tale cu teamă, ca de cuvântul ce poartă o încărcătură sfântă, aceea a trecerii prin prea-adâncul trăirii care doar unora, puțini, le-a fost dată. Timpul e zgârcit cu mine și mai ales răgazul acela de a ședea și a gusta în tihnă o lectură. Sunt foarte nemulțumită de ce-a ieșit din articolul despre Anni. Îl doream mai profund, mai puțin general. Dar tot viteza e de vină. Ce poate ieși dintr-o scriere rezultată prin alăturarea a 5-6 fraze la ora 5 dimineața? O să încerc să las un semn al respectului (ce oficial și rece sună) ce-l port poeziei tale, dar încet, în timp, când pot profita de acele puține momente de liniște. Ela, îți mulțumesc. | |