| = "între 10 poeți Tu..." | Nicollé Pierre [31.Mar.06 20:41] |
| "Ne hrănim ca să fim hrană, mâncăm ca să putem fi mâncați, da atunci când pupila lucidă, a soarelui, se întoarce să vadă alte vederi strig: Axios, Axios! Trupul îi e de mâncare, mirosul de mirosit" Axios, Nichita Stănescu dacă piatra sufletului ar cânta în fiecare așa... cu drag, Nicolle | |
| = * A muri în zbor* Nichita Stănescu | Nicollé Pierre [31.Mar.06 20:46] |
| A muri în zbor de Nichita Stănescu "Brusc, pasărea a murit în zbor; ca o pupilă piezișă taie un nor. Șterge cu aripa flască steaua verde gata să nască. Suna murdar și greoi prin aripa ei, aerul a noroi. Cade din ce în ce mai încet spre secret. Din interiorul cel mare spre interior fără trepte și neagră, clătinându-se pentru nimeni sporind cu greață singurătatea... Lovește frunza, fructa; urmează un sunet de picior de animal în fugă atingând pământul inundat de lacrimi independente de ochi, de umezeală independentă de frig, de tăcere independentă, migratoare. " | |
| = despre Nichita, Spiritul și treptele sale | Ela Victoria Luca [31.Mar.06 20:46] |
| Noica a relevat 27 de trepte ale spiritului. Brâncuși "vedea" infinitudinea lui. Nichita, cred că îl trăia în Poezie. Deplin. Și puțin aceia care vor putea trăi poetic, la înălțimea lui. Așa cum scriam ieri într-o poezie, suntem "imperfecți la infinit". A fost o dedicație implicită Poeților, cei ce sunt și după ce nu mai sunt pământeni. Mulțumesc, Ted, pentru acest 73=10=1... Unul. Ela | |
| = Istoria de ieri - rușinea de mâine... | Emilian Mitrovici [01.Apr.06 03:17] |
| E cea mai jalnică poezie, cel mai trist avânt "alias nichita", ținând cont că literatura este ucisă și poezia moare odată cu nașterea lui Stănescu. Trist Vasile. | |
| = Nicolle, Ela, dar mai ales Emilian | Vasile Munteanu [10.Dec.18 14:27] |
| Simțind că vinele-i se rup, un țap zări în față-i lup. De zăpăcit și de buimac așa-l picni la coadă bîțu, c-abia mai scoase-un "cuțu, cuțu", proptindu-se de un copac. Și svîc, pe-alături, ochii-i plânșii! Dar lupu, cutră și putoare, întinse mutra-i zâmbitoare ajungătoare, lunguiață, și i se proțăpi în față lăsînd cărare între dînșii, de-o zvîrlitură de vătrai; Zbîrlind pe șiră coama-i creață, se bucură din strungăreață: - Zi... "cuțu, cuțu", hai? ("Țapul", N. stănescu) | |
| + de la 3 la 10! | carmen mihaela visalon [01.Apr.06 09:00] |
| piatra din vârful sufletului, care astazi implineste 73 de ani si inca o zi, "la sfarsitul veacului, Nichita Stanescu imagineaza nu o poetica, ci o problematica, nu o realitate ci o constinta a potmodernitatii: tuturor postmodernilor/sporindu-le însuflețirea,/I>. Ultima realitate a lumii: CUVANTUL ORIGINAR, face referinta la civilizatia "after word". La Nichita Stanescu nu exista ruptura intre modernism si post-modernism, ci o accentuata constiinta a rupturii. Constiinta post-moderna e mai puternica decat realitatea postmodena a operei." Citatul de mai sus nu-mi apartine. Este o adptare dupa Aureliu Goci, Geneza si Structura Poeziei Romanesti in secolul XX. L-am preluat usor modificat pentru ca sintetizeaza succint spiritul POETULUI, elucidand si poezia lui Ta. Felicitari Vasile ca te-ai lasat insanesciat, si ai prins in buzunarul de la piept cele 10 grame, despre care unii cercetatori spun ca sunt trei. Urmeaza o lunga teorie despre sephirot...pe care, va incepe sa o silabiseasca, fiecare cititor interesat de vesnicie, pornind reconstructia arborelui in el insusi. 73=7+3, între 10 poeți Tu ești Unu, 10 grame:) | |
| = punct italicelor | carmen mihaela visalon [01.Apr.06 09:08] |
înstănesciază-mă, Nichita, se pare ca te-a auzit. Si acum , daca tot m-am intors sa inchid italicele, las si niste versuri din Elegia întâi”: “Totul este inversul totului / Spune Nu doar acela / Care îl știe pe Da / Însă el care știe totul / La Nu și la Da are foile rupte” Am ales aceste versuri si nu altele ca sa nu zica cineva ca trimiterea la sephirot di commul meu nu are legatura cu NICHITA. Sa-i fie sufletul de loc de lumina. Si spiritul lui luminos sa ne instanescieze mereu. | |
| = erata lunga, | carmen mihaela visalon [01.Apr.06 09:11] |
| Am ales aceste versuri si nu altele, ca sa nu zica cineva ca, trimiterea la sephirot, din commul meu naterior, nu are legatura cu poezia lui NICHITA. Sa-i fie sufletul IN LOC CU VERDEATA. Si, spiritul lui luminos, sa ne instanescieze mereu. Iertare. Si emotiile si graba... | |
| = Carmen | Vasile Munteanu [01.Apr.06 09:38] |
| 10 grame - în plus! 3 comentarii - le aștept pe următoarele 7 - :). mulțumesc. | |
| + Un Heruvim înalt și blond | mircea florin sandru [01.Apr.06 11:13] |
| Un text foarte concentrat, ca o piatră pretioasă perfect polisată. Ați reușit să spuneți în 13 rânduri mai mult decât ar fi spus altcineva într-o sută de versuri. Cred că acolo sus, în Paradisul Poeziei, Nichita citeste acest poem și se bucură cu toată ființa lui de Heruvim înalt și blond. | |
| = Mircea Florin Șandru | Vasile Munteanu [01.Apr.06 12:14] |
| 31/13 și un modest gând pentru acela care, anticipându-și sfârșitul, se autodenumea "cuvântul/mormântul" nostru; mulțumesc pentru apreciere. Cu respect, | |
| = Inchinaciune catre cele 73 de ceruri | Sebastian Racean [01.Apr.06 12:41] |
| Ma bucur nespus pentru deosebitul monument ridicat in cinstea marelui poet. e, cu siguranta, o piatra pretioasa inchinata la implinirea celor 73 de primaveri.El a fost piatra cea mai stralucitoare a post-modernismului nostru sclipind insa si astazi prin orice poezie pe care ne-o reda sufletul.Inca traieste prin toti "discipolii" lui. La multi ani, Nichita! | |
| = Sebastian | Vasile Munteanu [01.Apr.06 18:23] |
| să nu exagerăm: nu este un "monument"; nu este nici măcar o piatră funerară, ci, în acord cu Poetul, o piatră, o simplă piatră; cât despre "discipolat", nu mă pot lăuda (sincer aș fi vrut) că sunt unul dintre stănescieni, însă nici nu mă pot preface suferind de "orbul valorilor"; mulțumesc pentru prezență. | |