| = la Constanta, intr-un Moll | Dănilă Florentina-Loredana [18.Sep.07 19:13] |
| Norica, poza o fi ea stearsa, dar tie iti sade bine cu trei:) Va multumesc tuturor, tie, Simonei si Eliei (v-am numit in ordinea aparitiei voastre in fata ochilor mei in ziua de sambata), pentru a fi facut posibila aceasta intalnire. Mi-ati dat ocazia sa spun cu mana pe inima : "Constantenii sunt oameni pe cinste". As scrie mai mult, dar mi-au disparut diacriticele si asta ma enerveaza. Ca, de altfel, si faptul de a scrie direct pe calculator:) Eu am nevoie de hartie, ca sa ma pot exprima in scris, cum bine ai retinut. Multumesc de aducere aminte, Florinel | |
| = Trei, Doamne, și toate trei | Dan Norea [18.Sep.07 19:43] |
| Florinel, Trebuie să mărturisesc cu mâna pe inimă un lucru pe care nu l-am scris în text: m-am simțit toată seara un răsfățat al soartei pentru norocul de a sta la masă cu niște doamne atât de frumoase. Și îmi pare rău că poza nu e destul de bună pentru a demonstra acest lucru. :) | |
| = Dan | Elena Malec [18.Sep.07 19:43] |
| Multumim pentru povestire. Mi-ar fi placut sa ma aflu si eu printre voi, chiar daca nu fac poezie nipona. Cred ca as fi avut de invatat cate ceva.Mi-a placut si poza asa stearsa cum e tradeaza multa caldura, amicitie, atmosfera poetica.Mai tine-ne la curent cu evenimente literare de acest gen. | |
| = În tainele poeziei nipone... | Maria Gold [18.Sep.07 20:07] |
| Acum toți epigramiștii Se așteaptă să-i înveți. -Cum bărbosul de Norică A prins așa frumuseți? Foarte frumos consemnată întîlnirea și mi-ați deschis “apetitul” de a gusta mai mult din genul acesta. Cu drag, | |
| = Elena, Maria | Dan Norea [18.Sep.07 20:53] |
| Elena, never say never. dacă ajungi în Constanța dă un țignal și ne adunăm. Nu neapărat să discutăm despre poezia niponă. Maria, hai ku tine la haiku :) Acum toți epigramiștii Se așteaptă să-i înveți. -Cum bărbosul de Norică A prins așa frumuseți? Asta-i meserie grea Și n-o dau la nimenea. Le mai spun, ca să ia act: Eu sunt autodidact. :) | |
| = . | Dan Cârlea [18.Sep.07 21:12] |
| iată senry-ul numai ce l-ai început și s-a și gătit ( nu am reușit ceva mai amuzant la ora asta, dar am încercat și eu. felicitări pt noua direcție abordată ! ) | |
| = Dan | Dan Norea [18.Sep.07 21:48] |
| mulțumesc, eu nu mă pricep la senryu asa ca tine, dar sunt tenace, sper să învăț și eu cât de curând :) | |
| = interesant | Maria Tirenescu [18.Sep.07 21:52] |
| Interesant tot ce am citit aici. Sper să mai putem discuta despre aceleași subiecte, când voi fi și eu mai liberă. Acum, prefer să las doar o urmă a faptului că vă citesc. E drept, de cele mai multe ori, în fugă. Cu prietenie, Maria | |
| = Maria | Dan Norea [18.Sep.07 22:40] |
| Cu o persoană competentă în domeniu, ca tine, o discuție e totdeauna interesantă. Mulțumesc pentru vizită și semn. | |
| = . | Dan Cârlea [19.Sep.07 07:38] |
| sper că nu s-a înțeles nu știu ce neplăcut din "senry-ul" meu. Am intenționat doar o mică glumă pe seama lungimii acestui gen. Acum vorbind serios, părerea mea despre hayku-uri e că trebuie scrise de genii ca să fie cu adevărat de valoare. Am citit până acum destule care erau așa niște chestii de început de poezie acceptabilă, pe când rostul hayku-ul îl înțeleg alfel : să te împingă spre esențialinzare, să îți dea energia potențială a săgeții în arc înainte de lansare, să producă implozii și scurt-circuite mentale, ca premize ale unor rezolvări intuitive ale unor dileme cu miză existențială, prin analogii microcosmos-macrocosmos ( prin apelul la teme cosmice - anotimpuri, cicluri, lună, elemente - apa, pământul, focul, aerul ); prin hayku se încearcă repunerea omului în armonie cu totul, omul ca spațiu în care locuiește lumea, omul-univers în care se oglindesc mai mult sau mai puțin deformat toate. Consider că țelul fiecărui hayku este topirea lui în cititor în satori. Un bun exemplu mi se pare "în spirit de hayku" al lui Nichita : întunecând întunericul iată porțile luminii În legătură cu senryu, poate merge, când e vorba de umor presupun că se pot găsi niște formulări scurte și de efect- o adevărată provocare pentru orice umorist de clasă. Mai sus s-a punctat foarte bine o chestiune, cum că nu avem noi datele culturale constitutive pentru a "cădea în fund" la temele fundamentale pt hayku. Hayku-ul e pretențios, concentrează în el esențele unei culturi milenare, cred că un cititor român se poate apropia de un hayku scris tot de un român cu același succes cu care un japonez ar citi balade gen Miorița scrise de un japonez. Acum îmi aduc aminte de fabuloasa ceremonie a ceaiului și îl văd pe Nea Caisă cu nevastă-sa încercând să acceadă la pacea și înțelesurile superioare generate de punerea în scenă a ceremoniei sus-amintite. "Hai fă mai repede, io am timp să stau toată ziua până pui tu în cești și bați cu bețișorul în ceașcă ? Poate te iau de ciuf acuma !" | |
| = . | Dan Cârlea [19.Sep.07 07:52] |
| erata : rostul hayku-ului bați cu bețișorul în ele ( scuze de repetiția ceașcă-cești ) și scuze pt încă niște stângăcii de stil în comentariul anterior, deh, graba de dimineață | |
| = erată | Dănilă Florentina-Loredana [19.Sep.07 08:08] |
| Mall, desigur. Defecțiunine de chimist, deh! Mol de substanță, molecule, numărul lui Avogadro și alte alea...) | |
| = * | Dana Banu [19.Sep.07 08:57] |
| frumoasă povestirea, Dane, mai că îmi vine să mă apuc de scris senryu, nu de altceva dar poate apuc și eu să fac poze împreună cu voi numai bine la toți, oameni frumoși ce sunteți, :) | |
| = Dan- Dana (ia uite ce-a ieșit !) | Dan Norea [19.Sep.07 14:58] |
| Dan, nu știu dacă numai un geniu poate scrie haiku-uri, dar știu sigur că eu nu sunt făcut pentru așa ceva. Întâmplarea imaginată de tine cu nea Caisă la ora de ceai m-a făcut să izbucnesc în râs. Dana, ai dreptate, zic și eu ca șoricelul pe lângă elefant: ce frumoși suntem noi patru ! :) Iar la senryu ești binevenită, evident ! | |
| = Între senryu și haiku | Magdalena Dale [20.Sep.07 15:05] |
| Foarte frumoasă și binevenită inițiativa voastră. Totuși un senryu nu se reduce la 17 silabe umoristice. Ca să nu greșesc am să citez două definiții date de cei ce sunt cu autoritate în acest domeniu: Cristi Mocanu în dicționarul japonez dă următoarea definiție: Senryu = tristih de forma unui haiku care poate fi:1. umoristic, ironic, jucăuș sau 2.”rupt de natură”, putând trata despre aspecte psihologice, antropologice, culturale. Kigo-ul nu este obligatoriu în senryu; kireji, da. În cartea „Poezia lirică japoneză – valori estetice” domnul Florin Vasiliu dă următoarea definiție: Senryu: „Karal Senryu (1718-1790) a publicat în anul 1765, o primă culegere de kyoku, intitulată „Haifu yanagidaru”, „O cupă de sake din lemn alb de salcie cu haikai”. Karai Senryu este autor a 24 de colecții cuprinzând peste două milioane de micropoeme kyoku, scrise de haijini niponi din toate straturile sociale și secțiunile profesionale ale vremii. Poemele vor lua numele de senrzu, după numele autorului, termenul rămânând consacrat pentru această specie. Poemul senryu se deosebește de haiku prin spiritul comic, prin lipsa kigo-ului subiectul micropoemului înlocuind tema naturii din haiku cu faptul divers, ce-și găsește sursa pe o plajă largă de motive, începând cu flash-ul unei scene din „cronica străzii ținută de la geam”, cu calamburul, cu decupările de discuții ce conferă o secundă de haz, ironii de toate nuanțele, gesturi și mișcări încărcate de grotesc și caraghioslâc desprinse de pe pelicula amintirilor vizuale, maliții fine, acrimonii, anamorfoze ale firescului, vorbe de duh, maxime, mici trivialități” și „obscenități”, așa cum le cultivă literatura și arta, în specificul ei. „ Așa cum spunea și Dan Cârlea un haiku se scrie foarte greu și reprezintă mai mult prin ceea ce nu spune decât prin ceea ce spune. Pe de altă parte, nu sunt de acord că există o discrepanță atât de mare între spiritul românesc și cel japonez. La urma urmei sunt valori universale și în spijinul acestui lucru vine chiar exemplu lui Nichita pe care îl citează Dan Cârlea. Păi, dacă este să aruncăm totul în derizoriu, pot foarte bine să afirm că nea Caisă manifestă același comportament și în fața versurilor lui Eminescu. Și totuși... Vorba lui Nichita: „Eu sunt o pată de sânge care vorbește”. Un poem într-un vers care îmi place în mod deosebit. Sau poate câteva haiku-uri de același autor: când te-am văzut / m-a luat un frig suav / de stea căzătoare; timpul gâlgâie / împroșcându-mă scap / securea din mână; stejar tăiat / pe buturuga lui / se odihnește vântul. Sunt multe de spus... Vă așteptăm cu drag alături de noi. | |
| = Magdalena, | Dan Norea [20.Sep.07 16:10] |
| Cu încă două comentarii din astea ajung doctor în teorie. După aia nu mai trebuie decât puțin - hai ku praktika. Bucuros vin alături de voi. Ne vedem pe 12 octombrie ? | |
| = Constanța, mon amour | Magdalena Dale [21.Sep.07 16:55] |
| Din păcate nu sunt stăpână pe programul meu. Deci nu știu dacă pot să vin la Constanța. Dar, până acum nu am lipsit la nicio întrunire. Cu atât mai mult cu cât iubesc marea. Dintre genurile liricii nipone senryul este singurul pe care nu l-am încercat și nici nu cred că o voi face. Nu am firea pentru așa ceva. Admir pe toți cei care o pot face, dar eu simt că nu sunt în stare. Îmi pare foarte rău... Cu toate că postez rar pe agonia, nu am întrerupt nicio clipă „practica”. Se poate verifica foarte ușor cât am „practicat” căutându-mă cu google. . Aș putea să spun chiar dimpotrivă. Între timp am scris două cărți bilingve, una de tanka și una de renga. Am apărut în câteva reviste străine și românești, în câteva antologii, etc. Nu vreau să par infatuată și îmi cer scuze, dacă totuși așa pare. Dar, pe de altă parte nu vreau să se creadă că mă preocupă doar teoria. Dimpotrivă! Am învățat foarte mult în toată această perioadă, prin contactele strânse cu colegii haijini mai experimentați decât mine și care au avut bunăvoința să-mi împărtășească din experiența lor și să mă îndrume. Dacă am sesizat o ușoară nuanță malițioasă acolo unde ea nu există, îmi cer scuze! Îmi doresc din tot sufletul să ajung totuși la Constanța. Lăsând gluma la o parte, trebuie să spun că este greu de scris în spiritul liricii de inspirație niponă. Cere multă muncă, dar mai ales perseverență, pentru că uneori rămâi descumpănit când constați cât de dificil. Dar și satisfacția este pe măsură! Cel puțin pentru mine. Mă bucur foarte mult când alți colegi se "încumetă" să ni se alăture. | |
| = Of, Magdalena | Dan Norea [21.Sep.07 23:00] |
| ...esti prea suspicioasă. Când vorbeama despre teorie și practică mă refeream strict la mine. Cum puteam să fiu malițios și să vorbesc despre tine, crezi că știu așa de multe despre activitatea ta ? Te citesc sporadic pe ici- pe colo, în afară de agonia și europeea nu prea am timp de altceva. Bănuiam că ai o activitate bogată și, cum am de gând să abordez serios domeniul liricii de inspirație niponă, probabil că voi apela și la tine. Știu că e greu și la început voi depune eforturi. Dar cum nu sunt adeptul perseverenței cu orice preț, dacă îmi voi da seama că nu sunt potrivit pentru așa ceva, mă retrag. Pînă atunci însă HAI KU SENRYU ! :) | |