| = . | Matei Octavian [17.Sep.07 13:08] |
| Unul din cele mai bune texte pe care le-am citit azi.Desi evit sa judec dupa titlu o scriere, initial am crezut ca e vorba despre un om ce iubeste neconditionat ,fara propriile clevetiri, orgolii, asteptari etc.Citind poezia am descoperit insa numeroasele valente, ale omului, ale semenilor sai pe care le-ai creionat intr-un mod placut.Succese si fericire. | |
| = Ela, | Ligia Pârvulescu [17.Sep.07 20:59] |
| îmi place "o neputință din care ieșim ca dintr-o balenă ucisă e doar o iubire întoarsă cu ochii spre liniște" "totul se ridică în noi se înalță un turn de oameni îl simțim pe fiecare după închiderea ochilor" Ultima strofă mi-am citit-o ca pe-o rotire. | |
| = "după această plecare prin oameni" | silviu viorel păcală [17.Sep.07 21:46] |
| frumoasă risipire în așteptarea refluxului. | |
| = cateva mici observatii | Corina Gavrilă [17.Sep.07 22:37] |
| Aș renunta la "ucisă", apoi aș zice "maluri" și nu mâluri. Dar asta aș face cu ochii pe ultima strofă, pe rotunjimea unui poem adânc ca un confesional. Și dacă aș avea o stea, aș arunca-o în acest pământ. | |
| = răspunsuri | Ela Victoria Luca [17.Sep.07 22:44] |
| Octavian, așa cum ai înțeles citind agale, nu despre iubire necondiționată este vorba aici, ci despre tot ceea ce îngrădește apele-de-suflet, nelăsându-le libera curgere. Numai în final se lasă cercului ce este al lui. Ligia, mă bucur că ți-or plăcut acele fragmente, în ele aș mai sădi câteva zile, să mai răsare dragoste. Silviu, ce ar fi așteptarea fără re-fluxul ei? Corina, nu pot elimina ucisă, tocmai asta este "cheia" din acele 2 versuri. Și, da, am ales maluri, deși mâlurile acelea erau ale neputinței. însă în prima versiune a poeziei, în vers 2 strofa 1 am avut "cu ochii întorși spre țărm" (în loc de liniște), așa că redau țărmului locul său în poezia aceasta. Mulțam vouă, Ela | |
| = inchiderea ochilor | Paul Gorban [18.Sep.07 02:21] |
| Ela mi-a placut si retin "îl simțim pe fiecare după închiderea ochilor", caci adevarat graiesti tu aici. cu stima P.G | |
| = Paul | Ela Victoria Luca [18.Sep.07 08:49] |
| Mulțumesc, după închiderea ochilor și deschiderea inimii. Și mai sunt. Ela | |
| = comentariu | bargan ecaterina [19.Sep.07 19:49] |
| comparatia și metafora ("o neputință din care ieșim ca dintr-o balenă ucisă e doar o iubire întoarsă cu ochii spre liniște") mă duce cu gîndul la reflexia sufletului în limitele lumii, imposibilitatea de a urca mai sus de alții atunci cînd te îmbracă o iubire ce conține în propria substanță un alt suflet/ -ete. în urmare totul se întregește, existența umanității, construirea ei într-un turn prin care putem vedea destinul cu riscul de a destrăma întregul, corelația dintre umanitate și propriul eu. - (strofa 2) ("nu știu ce din tine se surpă nu știu ce îmi vei lăsa după această plecare prin oameni")- nesiguranță, temere, ipoteză... de parcă n-ar avea nici un rost acea trecere prin oameni. și finalul în care aduni iubirea care străbate continuu oamenii croindu-ți limita în ea. respirația, pulsul, ritmul, cadența și tempoul contribuie la închegarea fragmentelor ca structură și sens. frumoasă scriere. | |
| = Ecaterina | Ela Victoria Luca [20.Sep.07 09:01] |
| Deslușirea ta este impresionantă. Ceae ce apreciez la comentariile tale este că reușesc să scoată la suprafață liniile esențiale din/în compoziție. Ești un bu căutător de sensuri interioare într-un text. Mulțumesc, Ela | |