| = genunchii | Darjan Tanta [17.Sep.07 11:23] |
| Buna dimineata.Imaginea genunchilor ce se adanceau, e deosebit de sculpturala si poetica totodata.Poezia - o picatura de liniste in dimineata.succes pe mai departe. | |
| = atât | adriana barceanu [17.Sep.07 08:32] |
| O mamă, o lacrimă și o icoană, toate par atât de bine împreună, și tare mult aș vrea clopotul să nu mai bată duios pentru nimeni. | |
| + . | Dan Cârlea [17.Sep.07 08:48] |
| nu știu cum poți să pretinzi că nu poezia este punctul tău forte... Ai reușit să scrii sensibil, fără să dai senzația de artificial, de căutat, de ostentativ. Nu dulcegării și exclamații siropoase. Imagini deosebite, limbaj neperimat, desigur, nu cred că e pe gustul celor care încă mai scriu de flegme, muci și alte cele. Ai ce spune și știi să spui. Prin "stropul acela mic de fericire" ai dezvăluit și puțin din natura pe care o intuim la Fecioara Maria, care nu plânge ca oamenii, ba de ciudă, ba de supărare pură, nu plânge maniheist ci cumva suprafiresc, cu o tristețe plină de iubire și de acea bucurie duhovnicească a sfinților. În final, acea ștanțare a iubirii îngenuncheate pe vibrația chamării divine se răsfiră în cititori. felicitări ! | |
| = . | Dan Cârlea [17.Sep.07 08:51] |
| desigur, am presupus că analogia dintre mama ta și Fecioară este evidentă și nu am mai explicat-o. | |
| = ca o rugăciune șoptită.. | Maria Marinela Circiumaru [17.Sep.07 09:35] |
| poemul tău curat și simplu ca o rugăciune!...stropul acela mic de fericire limpezește încă toate drumurile lumii...și uneori, chiar și mințile rătăcite ale celor care calcă aceste drumuri... | |
| = despre cuvintele privirii dinafară... | ioana matei [17.Sep.07 11:23] |
| o poezie minunantă despre credință, iubire și plecare/neplecare...poetul rămâne privind... | |
| = va multumesc | mircea lacatus [17.Sep.07 12:26] |
| DARJAN TANTA ADRIANA BERCEANU DAN CARLEA *** MARIA MARINELA CARCIUMARU IOANA MATEI emir | |
| = Mircea, | Ligia Pârvulescu [17.Sep.07 21:07] |
| plăcut mult "doar genunchii ei se adânceau tot mai mult în bronzul clopotului de la mitropolie făcându-l să cânte tot mai duios tot mai departe" Scriind ce ai scris tu azi, știi ce simte sufletul de la est...:) | |
| = pios și limpezit | silviu viorel păcală [17.Sep.07 21:13] |
| gând | |
| = prieteni | mircea lacatus [17.Sep.07 21:59] |
| ligia silviu de la vest la est pentru voi un gand... emir | |
| = Acestei poezii | Jianu Liviu-Florian [18.Sep.07 10:17] |
| Aduc acestei poezii omagiul meu lipsit de epitete. | |
| = emir | Ramona Ungureanu [18.Sep.07 11:56] |
| Ce de lume! Prima parte nu prea este corecta, Emir, pentru ca Isus a spus ca nu v-a mai lua cina pana nu va veni Imparatia lui Dumnezeu. 15 El le-a zis: "Am dorit mult să mănânc Paștele acestea cu voi înainte de patima Mea; 16 căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăția lui Dumnezeu." 17 Și a luat un pahar, a mulțumit lui Dumnezeu, și a zis: "Luați paharul acesta, și împărțiți-l între voi; 18 pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viței, până când va veni Împărăția lui Dumnezeu." 19 Apoi a luat pâine; și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o, și le-a dat-o zicând: "Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea." Luca 22 Ultimile strofe sunt intr-adevar frumoase. Cu cat esti mai departe, cu atat se aud mai frumos clopotele. | |
| = liviu*ramona | mircea lacatus [18.Sep.07 14:48] |
| liviu nici ca puteai rosti mai multe epitete:) iti multumesc ramona iarta ma dar tu nu ai intelec CUVANTUL iisus ia cina in fiecare zi in fiecare din noi pana la sfarsitul veacurilor asa cum se si rastigneste pentru noi in fiecare zi si la urma urmei ramona aici nu e decat o poezie a unui pacatoas iarta si tu :) mersi de de trecere si osteneala emir | |