| = semn | Amalia Cretu [15.Sep.07 13:15] |
| constructia interna a poeziei si ordonarea ideilor fac posibila intelegere sentimentului de apropiere intre posibil si real; "respir aerul dens cu cireșe Îmi ating obrazul gândului De pieptul iubitei" creeaza impresia unui gest devenit suficent doar prin sugerare; reflectarea ideii de continuitate este sugerata printr-o excelenta verbalizare: "Nu înseamnă că povestea noastră de dragoste S-a sfârșit, din contră, suntem la început Trebuie doar să știm cum să ne îmbrățișăm" ceea ce tinde catre recunoasterea mesajului poetic aprecieri si salutari din bucuresti, amalia | |
| = Amalia | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| De data aceasta după cum vezi am un text mai puțin metaforic.Îți mulțumesc că te-ai aplecat asupra lui. Salutări din Napoca Clujului,Cum zicea *odiosul*, Victor | |
| = parere | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| pana aici "Întunericul veninos se lipește de geam Și eu respir aerul dens cu cireșe Îmi ating obrazul gândului De pieptul iubitei. Ea mă mângâie Ca și cum mi-ar spune: " mi-a placut. adica sunt niste versuri mature, frumoase, reusite, si care tind sa se incadreze in niste tipare putin mai contemporane si nici nu plictisesc. insa cand ai inceput cu firele albe l-ai stricat. lamentarile de genul ar trebui evitate sau nu stiu exprimate prin niste cuvinte mult mai mici care sa iti dea senzatii si ganduri. nu zici fire albe cand vrei sa zici fire albe in poezie. ca nu merge, nu e loc de interpretare, prea o arzi pe fata. asta e parerea mea desigur. | |
| = Claudiu | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Îți dau dreptate cu firele albe.Noi aștia mai bătrânii suntem mai sensibiloși,și ne cam dor reumatismele. Cu prietenie Victor | |
| = un gand | MARA CHIRIAC [01.Nov.07 23:18] |
| M-a surprins sa vad in final, parcul...la inceput parea totul viu... Numai obrajii de piatra nu se despart de locul unde se odihnesc. Zguduitoare idee. Ma bucura sa aflu ca unele scrieri ma pot infiora intr-adevar. Minunata... | |