| + Când cuvintele își au sensuri în ochii privitorului. | Ela Victoria Luca [31.Mar.06 06:59] |
| Amadriada, descopăr - încă o dată, aș ăutea spune, dar în nuanțe mult mai clare - în tine un narator, un portretist al sufletelor, un iubitor de poezie, un fin observator al întâmplărilor, un om care asimilează, păstrează și dăruiește ceea ce simte, trăiește, gândește, cu o limpezime și o finețe aparte. Suflul personal al cronicii îi oferă un spațiu dincolo de metaforic, un concret și un real, care aduce pe scena noastră - a celor ce am fost prezenți, re-amintirea unor zile deosebite. Așa cum afirmam și în seara de 7 martie, eleganța poeților, rafinamentul și chiar modestia discrusului lor m-a impresionat deosebit, mai mult decât în orice altă întâmplare/eveniment www.poezie.ro de până acum, la care am fost prezentă. de atunci, din acea seara, privirea mea se îndreaptă altfel, mai luminoasă, spre scena interioară și poezia din fiecare. În final nu desprind din Goethe, ci doar câteva cuvinte ale tale, din primul paragraf, pentru a nu uita: "poezia este un angajament de a te îndrepta unul către celălalt, poezia nu e altceva decât sănătatea acestui pământ și ea nu trebuie să piară..." Cu fragilitatea aparentă și puterea de dincolo de ea, puterea de a fi într-o lume fragilă, azi, Ela | |
| = er | Ela Victoria Luca [31.Mar.06 07:55] |
| aș putea, discursului | |
| = Primavara noastra | Alexandra Mihalcea [31.Mar.06 10:23] |
| Ama, ma bucur mult ca te-ai hotarat in sfarsit sa postezi acest articol, pe care stii bine ca il asteptam cu sufletul la gura. Frumos scris! Foarte frumos(micile reprosuri... in particular, sa-ti pot da si "suturile" de rigoare). In rest... nu pot decat sa-ti multumesc petru acest articol si cred ca nu numai eu ar trebui sa fac asta, ci toti cei pe care i-ai pomenit aici. cu drag Lex | |
| = ... | silvia caloianu [31.Mar.06 10:39] |
| am citit cu interes, abia respirand, multumesc de relatare: "v-am vazut", "v-am auzit"... mai cu seama, ti-am vazut - foarte clar - emotiile tale, Ama :) | |
| = citat arab | adrian grauenfels [31.Mar.06 11:39] |
| din cartea lui ibnRameau : vai de cel care isi uita parintii si prietenii. Vai de acela care ajunge in oaza, flamind si setos de dragoste dar gaseste doar caini infometati care ii rup vesmintele. Sarman e cel care nu poate scoate sunete din ud, din gitlej sau din inima. Linistea ti-o vei gasi acolo unde poti pune capul in poala cuiva care cu o mina usoara sa-ti goneasca din ginduri spiritele rele care iti strica casa si numele... | |
| = Poeții | Verona Mihai [31.Mar.06 17:05] |
| Am avut ocazia să îi cunosc pe Daniel Vorona și Mihai Gălățanu într-o perioadă în care ei erau deja poeți mai mult decât ziariști, iar eu nici ziaristă nici poetă. De fapt, nici acum nu-s poetă, iar cu jurnalistica nu știu ce sa zic :). Oameni deschiși, uneori ușor timizi, oameni cu suflet pe care pe vremea aia copilul care eram nu știa să îi citească. Dar pe care se bucură că i-a cunoscut. Adriana, prin ceea ce ai scris, cu sensibilitate și expresivitate, mi-ai adus mai aproape și o parte din sufletul tău, și o parte din Poezia care locuiește în noi și lângă noi dar și o parte din mine de care aproape că uitasem. Mulțumesc. | |
| = ca florile în grădina Amadriadei, oamenii! | adriana marilena simionescu [06.Apr.06 09:25] |
| Spinoza spunea că cele mai multe certuri provin din faptul că oamenii nu-și exprimă bine propriile gânduri și le interpretează greșit pe ale altora. Ela Printre vietăți doar nouă ne-au fost date cuvântul și cugetul pentru a pătrunde taina lumii iar omului nimic nu-i este mai folositor decât omul, mulțumesc de trecere și aprecieri. Alexandra Dacă ceea ce am scris a ajuns la sufletul oamenilor aducându-le un strop de lumină, mulțumirea este de partea mea, mă bucur că ai citit. Silvia Onorată de respirarea și popasul prin grădina mea în care cea mai frumoasă dintre flori este și va fi omul. Adrian Mulțumesc pentru reântâlnire, ai multă dreptate, atâta vreme cât nu ne uităm rădăcinile și prietenii suntem scutiți să repetăm greșelile trecutului. Verona Poezia și sensibilitatea merg cel mai adesea mânâ în mână, îți simt căldura și finețea rostirii, eu îți mulțumesc ție și de fapt tuturor acestor oameni pentru că dacă ei n-ar exista, eu cum aș mai scrie... Ama | |