| = imi place | medeea iancu [12.Sep.07 13:06] |
| yiceam ca inceputul mi se pare cam diluat, nu stiu din ce cauya, dar imi place strofa cu multimile, pana la final, pentru ca e concentrata si e de o altfel de sinceritate si naivitate, decat incewputul poemului. | |
| = De dublă folosință | Nicolae Popa [12.Sep.07 15:09] |
| Un poem de zile mari, cum se zice, cu secvențe superbe: "am schimbat multe case le-am pus perdele să le feresc de ochi curioși le-am vopsit în culori potrivite le-am mânjit pereții cu viață..." dar și cu anumite prăbușiri: "lumea iubește la mine o față poate sunt falsă până la urmă" Oricum, felicitări. Cu siguranță, voi mai citi încă odată acest poem care nu-i de-o singură folosință. | |
| = toc stilet bine înfipt în mulțime | Dana Banu [12.Sep.07 15:23] |
| subtitlul e cam lung, părere mea, dincolo de asta ai câteva fragmente care dau valoare textului, îl susțin și nu îl lasă să se dilate inutil c.-ul acela nu prea se potrivește în context, strofa finală pare oarecum în plus dar repet, textul își păstrează echilibrul și pune pe gânduri doar atât cât trebuie | |
| = re | Mâncu Gabriela [12.Sep.07 16:06] |
| medeea, nu e naivitate... nu e naivitate chiar deloc... sar'na de citire, ma bucura ca ti'a placut nicolae, "un poem de zile mari" ce pot sa mai zic deat merci mult de apreciere :) dana, poema este dedicata unei prietene bune care pleaca din tara cu o bursa... c. este... acolo trebuie sa fie, ei ii vorbesc... ma bucura ca ai observat imaginile de valoare care sustin textul, pe langa discursul intre doua prietene :) oameni buni merci de citire si va mai astept :) | |
| = nu sunt singură | Vătafu Gabriela Teodora [12.Sep.07 17:39] |
| "mă joc de prea mult timp / de-a femeia/ nu sunt decât un gabi/ mic" mi-a placut :) si nu doar pentru ca purtam acelasi prenume :)) este un poem echilibrat, simpatic. Gabi | |
| = . | medeea iancu [12.Sep.07 18:07] |
| naivitate in sensul de sensibilitate, in sens creator. | |
| = * | Mâncu Gabriela [12.Sep.07 18:19] |
| medeea, dibuit la ce te'ai referit inseamna... so... sorry :) si ma bucur in continuare ca ti'a placut :) gabi, este un poem ca mine :)) not!hai simpatica poate, echilibrata ....?1 nu mai sunt asa sigura :)) merci de citire, te mai astept | |
| = erata | Mâncu Gabriela [12.Sep.07 18:19] |
| nu am dibuit.... | |
| = . | Tara Mircea Marcel [12.Sep.07 21:32] |
| "oamenii murdăresc, c." versul acesta cred ca este apogeul intregii poezii, ce urmeaza dupa doar confera contur esentei. oamenii murdaresc: isi murdaresc sufletele, trupurile, si ii murdaresc si pe ceilalti oameni. ne manjim unii pe altii. imi place poezia si pentru ca inceputul nu sti unde te duce. | |
| = ... | ștefan ciobanu [12.Sep.07 22:11] |
| eu nu văd nimic aici 'stau ca un magnet într-o croitorie ' poate ar trebui revalorificat părere doar... ștefan | |
| = re | Mâncu Gabriela [12.Sep.07 23:28] |
| mircea, merci de semnul de lectura stefan, fiecare cu parerea lui... eu am vazut ceva acolo care a meritat valorificat intr'un vers doua... merci ptr semnul de citire si tie :) | |
| = echilibrat | sebastian a. corn [14.Sep.07 13:38] |
| ohooo... suficient de misterios, suficient de dureros, explicit atat cat trebuie, poate un pic prea direct (in sensul de clar) pe alocuri MISHTO! | |
| = merci | Mâncu Gabriela [14.Sep.07 21:23] |
| sebastian.... asta am incercat sa fac aici:) prea direct... hmmm ... asa scriu de obicei te mai astept :) | |
| = singuri în fața destinului | Tudor Negoescu [15.Sep.07 10:01] |
| un text bun, care mizează pe o sinceritate nudă, netrucată, cu toate că, de multe ori, cei care teoretizează literatura resping acest tip de sinceritate. dacă nu e posibil să schimbi inițiala numelui confidentei tale (c), încearcă să mai umbli la construcție, ca să eviți acele supărătore (pentru unii, mai pretențioși) cacofonii: oamenii murdăresc, c, mi-e frică, c. e posibil ca eventualele modificări să scadă din tensiunea discursului, dar va fi alegerea ta. p.s. referitor la final, aș face un comentariu un pic pesimist, un pic patetic, dar bazat pe multe experiențe (de viață): chiar dacă ne facem fel și fel de iluzii, tot singuri sîntem în fața destinului... oricum, pentru psihicul nostru sînt bune și aceste iluzii. | |
| = re | Mâncu Gabriela [16.Sep.07 03:08] |
| va spun sincer ca acele cacofofii nu le'am observat pana nu mi'ati atras atentia asupra lor... poate si pentru ca am postat la cald... foarte repede si nu am citit poemul out loud... asa probabil ca le'as fi sesizat... cat despre sinceritatea de care vorbiti... parca nu pot scrie altfel... am impresia ca in genul asta de jurnal ciudat, putin altfel, ma regasesc cel mai bine chiar daca asta imi aduce multe suturi in fund de la multi :) va multumesc pentru atentia minutioasa acordata textului cu stima, gabisa | |
| = erata si un ps | Mâncu Gabriela [16.Sep.07 03:15] |
| "cacofonii" - desigur :) ps - avetidreptate... in fata destinului suntem singuri... am vrut sa spun acolo (pe langa ilizua pe care am subliniat'o si ati prins'o tare bine) ceva de genul... ca nu'mi gasesc locul dar exista totusi unii oameni care insista sa'mi fac loc langa ei.... | |