| = o carte | Stefan Doru Dancus [01.Sep.07 22:22] |
| Aferim, domnita! Reusita deplina cu astfel de texte! Dar unde Doamne mai e iubirea de femeie aici, in filmele porno? Orice om normal pleaca din preajma unei nasteri - numai cretinii de occidentali vor sa asiste la nasterea fatului. Unde s-a mai mai pomenit o atat de cumplita uitare a simtului rusinii? Cum te mai poti culca cu femeia ta dupa ce ai vazut-o in chinurile nasterii? Am impresia ca ceide pe-acolo se inmultesc prin diviziune, nu prin iubire de femeie, cum scriam intr-o carte. Dar apreciez sciitura ta fara cusur, domnita. Mai scrie. Astept o carte, o voi citi pe nerasuflate. Sa ai pace, dancus | |
| = În cunoștință de cauză | Maria Gold [01.Sep.07 23:59] |
| Aferim, domnule! Ca să nu părăsesc tonul scriiturii, Ștefan, nu vorbești din experiență,. Bărbații NU se uită pe unde nasc femeile, un dram de mister tot mai trebuie să rămînă. Altul e secretul. Eu bag de seamă că unele legi nescrise ale occidentului sunt făcute de femei. Stai să vezi. Cu burta la gură fiind, ne ducem să facem analize. Doctorul zice, trebuie să facem o biopsie, ceva neplăcîndu-i lui la analizele precedente. Îmi împlîntă un tub în burtă prin care intră un ac și prin care extrase niște ceva din placentă, ca apoi să numere cromozomii. Totul se face sub ecograf așa încît văd pe un ecran cum acul ăla intră, iese, nu atinge fătul. Dureros fiind, nu-mi pot ascunde un geamăt ușor. Bărbatul meu nu leșină, deși e pe aproape, nu vrea să se uite la ecranul pe care eu urmăresc tot ce-mi face doctorul. Cum durerile încep să mă ia imediat ce ieșim din cabinet, bărbatul meu mă ia de mînă și zice: “cu asta te-am iertat de toate greșelile trecutului!” ... “și de cele viitoare”. Nu mă pot abține și printre dureri îl mai pun să repete încă o dată. Iată de ce îmi plac mie legile astea occidentale. Nu numai că misterul rămîne, dar bărbatul simte și el durerile și apreciază în cunoștință de cauză, ba mai cedează și ultimul dram de putere pe care-l mai putea folosi. Mulțumesc că citești cu semn de apreciere. | |
| = mărimea contează?! | Vasile Ilin [02.Sep.07 09:33] |
| Mărimea e, desigur, decisivă, Așa-mi spunea discret o divă, Dar cică-n ultimă instanță Ea ar dori doar performanță. | |
| = în ce măsură ... | Zaharia Ramona [02.Sep.07 16:13] |
| "E mică dar e a noastră" - este un slogan ieftin, de resemnare, dintr-o reclamă la credite pentru locuințe, care a ajuns și pe lenjeria intimă ... Mărimea contează, e important însă și în ce măsură ... În "vremurile în care doar sufletul conta" pun pariu că o întrebare frecventă era: Cât porți la suflet? | |
| = un text foarte bun | Fluerașu Petre [02.Sep.07 19:39] |
| Maria, un text reconfortant, un text scris intr-un stil foarte interesant. te felicit pentru exprimarea lejera, pentru fluiditate si mai ales pentru umorul select. mi-a placut textul petre | |
| = Vasile Ilin, Ramona Zaharia, Petre Fluerașu | Maria Gold [04.Sep.07 19:36] |
Așa este Ilie, după cum foarte frumos a concluzionat Ramona, întrebarea este și trebuie să ne rămînă: Oare eu cît port la suflet? Petre, textele mele personale umoristice sunt un exercițiu pe care îmi place să-l fac mereu, pentru că dacă nu scriu nimic vreme îndelungată, simt cum îmi pierd “mîna”. Vă mulțumesc, vouă! | |
| = interesanta abordare | cornel marginean [11.Sep.07 10:21] |
| Quasimodo avea suflet la marimea necesara dar succesul sau ramane doar in lumea literara un text scris bine, poate la inceput relatia direct si presupus, mai putin clara | |
| = :) | cornel marginean [11.Sep.07 10:23] |
| am uitat sa spun ca am zambit la citire :) | |
| = . | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| evident ! :) | |