| = Dan | Monica Manolachi [25.Aug.07 21:22] |
| Mi se pare un poem destul de bine construit. La prima strofa doar poate as mai lucra un pic. De fapt, ma deruteaza prepozitia „pe” din versul al doilea. In rest, textul are un ritm bun, iar intreruperile la final de vers accentueaza contururile imaginilor. Ma mai deruteaza timpurile verbale diferite din ultimul vers, strofa a patra. Retin „dispare chinul protector”, „orgoliul e un om uscat lângă pielea mea”. | |
| + hunting every piece of your soul | Ela Victoria Luca [26.Aug.07 10:35] |
| scriitura aceasta "suferă" de prea multă forță. impactul asupra cititorului nu este din direcția "psihozei", ci din cea a "detestării", care sparge logosul în piese-de-sine, vânate de autor. senzația că e propriul vânător și propria pradă. că niciun cuvânt nu scapă de "suliță", de "săgeata" autocriticii. primitivul este lăsat în libertatea "savanei", rațiunea își ascute armele. totul poate fi plaat pe registrul "hunting". plasarea "fotografiilor îngălbenite" în acest "peisaj" pare contrastantă. dar e o inserție a unei alte realități; la fel ca și cea care, domesticind primitivul, își duce existența în liniște ("tu calci hainele, le împăturești...") - și o a treia inserție a "copiilor psihotici", singurii ce pot "înghiți" o lume pisată, sfărâmată. finalul parcă explicitează primul vers, prin completare. mă gândeam cum ar fi fost să fi lăsat lucrurile în suspensie. față de ultimele poezii, care păreau a introduce o simplitate "neobișnuită" autorului, aici îl regăsesc pe deplin. se joacă, în maniera lui originală, cu orice realitate posibilă sau greu accesibilă, "vânând" în cititor orice tresărire. keep writing, Ela | |
| = comentariu | bargan ecaterina [26.Aug.07 16:54] |
| Poezie bine construită în jurul motivului cheie, eșec, care dezvoltă tematica chiar de la început și anume regretul eșecului în calea aspirației spre absolut. Personajul principal are un caracter, să zicem, liniar nicidecum nu contradictoriu "îmi ocup locul fără proteste" , temperament mobil, brutal "te vânez. sunt mulțumit de alergare", concepție de viață - realistă "mă antrenez dimineața când nicio obsesie nu s-a trezit, când tu calci hainele, le împăturești", iar din punct de vedere etico-moral e sincer față de sine "am un desiș de remușcări". Forța cuvîtului se amplifică datorită efectului de mișcare permanentă, zbuciumului lăuntric și manifestările exterioare, oglindirea în versuri a psihologiei trăirilor și simetriile din strofe prin motive similare la început și în final. Personajul trece într-o altă dimensiune existențială, aer sălbatic, dorință nebună de a-și captura prada succesului ceea ce înseamnă că sie însuși vînător este. Conceptul literar-artistic al autorului pendulează între realist și modernist. În definitiv este un text puternic și complex pentru că nu se rostesc cuvinte pompoase, sunt doar tainice mărturisiri, dureri nepotolite. | |
| = Atestat | Alexandru Uiuiu [29.Aug.07 18:05] |
| "Doar o forta care ma face sa ma atest" Forta aceea te atesta chiar daca spui ca o detesti (oare de ce ar fi asa?!) Eu unul te atest ca poet. | |
| = un poem "fortos" | Fluerașu Petre [02.Sep.07 19:15] |
| Dane, ca de obicei, vad aici imagini foarte puternice, construite cu migala. Imi place nuanta, imi plac toate aceste culori amestecate, imi place exprimarea directa, pe alocuri chiar violenta. Felicitari si pentru inceputul poemului, care reuseste sa-i atraga cititorului atentia, sa-l faca atent in continuare. Mi-a placut acest poem felicitari petre | |
| = o forta ce ma face | Anni- Lorei Mainka [03.Sep.07 19:22] |
| ...sa ma detest.... fiecare vers mi-a mers la inima.....s-ar putea face un tablou cu aceasta harta a neajunsului ajuns in viata lui EU..... un poem ca un arbore batrin | |
| = nimic tulburător | dan mihuț [23.Sep.07 11:07] |
| monica, am schimbat pe la prepozițiile alea, aveai dreptate. timpul verbal n-ar trebui să te deruteze, sau poate să nu-l iei prea "verbal". ela, am râs, dar da, este chiar un text de vânătoare. m-ai surprins prin felul cum ai văzut "lucrurile". deci, dacă simplificasem și acum revin la manieră... o fi ceva greșit?! mulțumesc pentru semn! ecaterina, instrumentele tale de lucru sunt cam amuzante, zău că nu am nimic cu absolutul. probabil ar trebui să devii mai puțin serioasă în a privi lucrurile. alexandru, merci, dar ești foarte generos! petre, tu ai mereu cuvinte frumoase. te aștept și cu vreuna critică. anni, ai fost bună spunând neajunsuri. mă bucură trecerea ta. vă mulțumesc frumos! | |
| = în stern | Elena Marcu [27.Sep.07 12:06] |
| Las și eu un semn la acest text, știu, cumva la spartul târgului, dar o fac tocmai pentru faptul că m-am reîntors la el după prima lectură, de acum o lună. Mi-a plăcut mult și am pus degetul pe aproape fiecare cuvânt rostit prin el. Sau poate invers... el pe mine?!:) Spun aproape pentru ca, personal, nu agreez precizările explicative gen „dispare chinul protector” (remarcat ca plus, de altfel, de alți cititori, observ), de fapt, te citesc sporadic și nu mă simt nici îndreptățită să emit judecăți sau sugestii de nuanță. Finalul e dramatic, într-adevăr, la prima citire pur și simplu mi-a aricit pielea, la a doua deja m-am gândit câtă vanitate de a afirma și a le afirma ne dau aceste eșecuri... dulce îngăduință... parcă e mai simplu să ne detestăm decât să ne iertăm. | |
| = rere | dan mihuț [28.Oct.07 10:47] |
| elena, sunt bune semnele chiar și după spartul târgului. mai ales când spun multe. mulțumesc frumos. | |