| = scuze | asoka [17.Apr.02 05:37] |
| iertati inadecventa din titlu dar oricat am incercat sa o remediez nu se poate... | |
| = reclama mascata:) | Bea3x [17.Apr.02 05:42] |
| Cred ca,asemeni iubirii,inspiratia este unul dintre cele mai dureroase simtaminte,as indrazni chiar sa spun ca e un Adevar. Probabil ca prea putini oameni au ajuns sa o simta,pentru a-i recunoaste valoarea.Probabil ca,asemeni Nirvanei si a Samsarei,e o taina inchisa cu lacat de suflet si,daca Muza binevoieste a deschide acel lacat,omul poate deveni,chiar si pentru o clipa(cea mai vesnica dintre clipe) Creator. Cand creez,lumea mi se deschide,mi se inchide,mi se transforma si ma transforma in ea,si ajung sa "simt ca daca zic sa ninga,/ninge". Lumea devine a mea,devine eu,eu devin ea;sufletul mi se intoarce la exterior si "carnea" nu mai exista. Cand scriu,nu mai sunt carne,nu mai sunt eu,nu mai e mana mea cea care scrie,ci sufletul meu,un suflet pe care nu il cunosc decat in poezie,pe care il "torn" in poezie.A lua cuvintele dintr-o palarie?Poate. Dar care e satisfactia poetului? Ca a nimerit "cuvintele potrivite"? Nu as putea sa spun cum sunt cand scriu.Trista?Fericita? Mai degraba fericita in ne-fericirea mea.Atunci e Poezia. Apoi... "simt cand zic sa ninga ca nu ninge." | |
| = etete la noi | degeaba [17.Apr.02 09:02] |
| exista nenumarate definitii ale artistului, asa ca acest editorial mi se pare apa batuta in piua sau cel mult o tentativa de a ne exhibitiona eruditia. acum cinci minute am ispravit un articol despre cubism - "nu exista Adevar, iar sarcina artistului este sa-i convinga pe ceilalti de veridicitatea minciunilor lui." imi scapa acum numele autorilor. | |