Comentariile membrilor:

 =  trecere
ionut caragea
[24.Jul.07 16:45]
felicitari poetei Adina Ungur pentru carte si lui Petre Fluerasu pentru constanta si seriozitatea de care da dovada, prezentandu-ne sub forma deja obisnuitelor recenzii, creatii ale poetilor contemporani.

 =  ...
Fluerașu Petre
[25.Jul.07 01:29]
Ionut, multumesc pentru trecere si pentru cuvintele frumoase. Ma bucur sa stiu ca iti plac aceste recenzii.

te mai astept

petre

 =  nuanțe naturale de crem și maro
Adina Ungur
[05.Aug.07 23:42]
Petre, îți mulțumesc pentru interesul pe care l-ai avut pentru lectura și analiza volumului meu! Orice părere sau opinie mă bucură, așa că apreciez efortul și îți mulțumesc!

Ai surprins în unele locuri bine, însă trebuie să fac câteva precizări. Sper să nu te superi. O iau sistematic.

1. În primul rând, coperta volumului "Calvaria", realizată de mine, nu este gri, fumurie sau neagră! Este un crem deschis, cu nuanțele naturale ale lemnului, trecând până la o tentă de maro închis. Însă dominanta fondului este un crem deschis. Pentru a oferi o imagine mai apropiată de realitate:
Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket
Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket

2. Recenzia volumului m-a trimis, unde crezi? La volum! Mi-am zis, domnule, hai să vedem cam care ar fi dominanta poeziilor "dureroase", cum spui tu, fiindcă eu știam că există un singur ciclu de poezii, din trei, pe post de "pansament", iată, simbolic, de hârtie, precum spune și titlul care le reunește. Și am găsit, exact 13 din 16, în prima parte a volumului. Și încă două, în celelalte părți. În total, 18, din 33. Cam jumate din poezii vorbesc într-adevăr cu și despre durere. Dar poeziile care propun finalului discursiv, exact ceea ce spui tu că ar lipsi din volum, adică "speranța" ca și soluție, te vor contrazice, într-un anume pasaj al tău. Iată-le:

"poarta la orizont" - care are grafia unei porți, întoarse, iar simbolistica porții cred ca e clară
"aici îngrop amintirile" - transcendere
"între trei și trei" - idem
"răvaș de la Adia" - speranța reîntoarcerii
"fișa de zbor sau poem de întins în palmă celui ales" - cele mai pline de speranță chiar "teribil de roz"
"fișa de zbor - variantă" - idem.

"Lipsa de perspective caracterizează volumul." Iată că, nu! Foarte pline de speranță aceste poezii, așa îmi și închei discursurile. În continuare, când spui că eu creez "o lume în care variantele nu există", te vor contrazice și poeziile scrise cu umorul de care nu mă dezic, nu neapărat în acest volum, ci chiar și în general:

"printre punți de oase"
"omulețul tren care mă iubește și coada mea de pește"


3. "Scrisul nu este pentru poetă o salvare, ci o încercare de deslușire." - Total eronat! Nu încerc să deslușesc nimic! Știu exact ce scriu, chiar dacă tehnicile de redactare sunt diferite și personajele mele trec prin diferite stări ori sunt animate uneori, cu fel de fel de dispoziții. Scrisul pentru mine este absolut o salvare, un mod de a-mi spovedi interiorul, un mod artistic de a decanta tot ceea ce se petrece în interior. Ba mai mult, interiorul este de o suta de ori mai încărcat decât ceea ce iese pe hârtie. Așadar, cathasis, decantare, ardere completă, până la renașterea din pulberea încinsă. Asta, dacă vorbim despre durere. Nu avem parte cu toții doar de fericire. Din păcate, am avut parte de foarte multe nenorociri, peste care multă lume se întreabă cum am trecut. Poate, cu scrisul. Poate asta m-a salvat, ca să nu spun mai mult.

4. "volumul merge până la capăt, sanctificând suferința, idolatrizând-o." Doamne ferește să idolatrizez suferința, nu sunt masochistă, declar aici în mod clar și deschis :) Ea mi s-a dat, suferința, am luat-o ca atare, am consemnat, fiindcă în fața morții, cale de întoarcere nu există, la fel și în cazul morții simbolice a iubirii, dar până la a sanctifica suferința, Doamne, e cale lungă și nici nu îmi doresc așa ceva, în nici un caz!

5. "Acum, când soluțiile sunt aproape infinite, a accepta înfrângerea este de cele mai multe ori inacceptabil". Nu este vorba de a accepta înfrângerea, ci de a consemna inefabilul.

6. "tristețea care transcende întregul volum. " Nu întregul, ci jumătate, respectiv unul dintre cicluri, a cărui trimitere simbolică din titlu, chiar dă cheia de lectură a volumului. V. mai sus.


Dincolo de aceste precizări, celelalte observații sunt bune, la obiect. Bine spus, NU voi scrie niciodată la modul comercial, NU voi folosi happy-enduri, doar ca să produc plăceri false cititorului. Mă voi scrie în continuare pe mine, după rețete proprii, voi merge până la identificarea cărții cu autorul. Bună și pertinentă observația cu puzzle-ul din versuri, exact așa este! Toate, împreună, mă recompun. Nu mă dezic nici de suferinta despre care spui, însă, atenție la structura volumului, în general, mai multă atenție!

Eu am înțeles din analiza ta, faptul că durerea este atât de profundă ca sentiment și încărcătură emoțională, încât te cuprinde din primele pagini și gustul ei te conduce până la capăt de volum. E o părere pe care o respect, e ceea ce mi-a spus analiza ta. Am făcut însă, aceste precizări oneste, fiindcă am simțit că ai mers puțin prea mult într-o singură direcție, fără să observi detalii importante. Însă, starea te-a prins și nu te-a mai lăsat, din câte observ. Este chestiune de receptare. Eu zic că există totuși mai multe nuanțe, poezia mea e chiar din nuanțe naturale de crem și maro, nu doar gri sau fumurie.

Mulțumesc mult și sper să nu te supere aceste precizări! Pe mine mă ajută absolut orice părere despre poezia mea. Îmi face bine să știu cum e receptată. Îmi respect cititorii și mai ales referenții la volum! Am să-ți citesc în continuare cronicile și poate voi și comenta din când în când, în măsura timpului disponibil. Deocamdată mă bucur și îți multumesc!

Cu stimă și prietenie,
Adina Ungur







Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !