| = ibric de aur | Tamara Zub [13.Jul.07 11:25] |
| Rărișul de la marginea drumului, ce deschidere amețitoare spre poem. Miriștea, grâul, aurul în fierbere, textul e ca un tunel luminos spre vremuri care au trecut și au rămas eterne. Deosebit de interesant pasajul "se aude toaca e duminică tata se trezește devreme se rade în ciobul de oglindă aninat într-o creangă de măr e atât de frumos cu pieptul gol ars de soare iar mama îi toarnă apă cu ibricul pe spate". Poate că "vânător de stafii" e stereotip, dar în nasamblu textul a produs o stare de bine. tama | |
| = evocare | Ioana Geacăr [14.Jul.07 13:36] |
| Evocarea ta m-a prins, iar imaginea e metafizică. Ai reușit să reproduci un film de demult cu o lume care își redescoperă gesturile uitate, rădăcinile. Ai putea renunța la ultimele două strofe, sau separa. Pentru că efectul dinainte, evocator, blând, discret, misterios se pierde aici . Un titlu cu două metafore e supraîncărcat! Asta pentru că ai lipsit prea mult pe agonia: ești prea generoasă! | |
| = răspunsuri | Elena Overhamm [14.Jul.07 15:00] |
| Tamara, mă bucur că ai găsit aici o clipă de respiro, dispersie și recompunere ale unui moment dat din traiectoria vieții (cu rezonanță colectivă, de cele mai multe ori). Magia, incantația și tot spectrul de senzații trăite când m-am aflat în locul acela (am petrecut ceva timp cu aparatul foto în acțiune) sunt irepetabile, memorii prețioase pentru mine. Ioana, te salut cu plăcere! Cum de ai ghicit tu că sunt o persoană prea generoasă? Ca și tine, de altfel! Mă voi gândi la un alt titlu, asta după ce îmi va trece starea de summer joy... mai alerg un pic pe spinarea cailor de aer, mai visez că voi rămâne veșnic tânără să-i strunesc doar cu biciul de mătase! Vă mulțumesc pentru opinii și prezența onorantă! | |