| = Breathing | Magdalena Dale [13.Jul.07 19:37] |
| Te rog frumos să nu te superi! În haiku-ul ăsta mi se par prea multe verbe. Un haiku evită verbele. Căzând – aştept – mă-ntâmpine. Primul vers este format de fapt din două verbe!! Al doilea vers îmi place foarte mult. Imaginea este frumoasă şi sunt sigură că puţin revăzut va fi un haiku foarte frumos. Eu cred că nu trebuie schimbat decât primul vers. Presupun că nu vrei să renunţi la cădere, pentru că i-ai dat şi titlul acesta. Totuşi un haiku propiu-zis nu are titlu, el surprinde respiraţia clipei, acel moment „aha” din viaţa noastră. Clipa pe care nu o putem opri, dar ne surprinde prin frumuseţea ei şi mai ales prin semnificaţia ascunsă ce o poartă şi aşteaptă discret să fie „descoperită”. | |
| = Corectat | Marian C Ghilea [13.Jul.07 23:03] |
| Am schimbat primul vers, în versiunea japoneză nu mă încadram la nr. de silabe în primul vers, trebuia modificat oricum. Verbele au ieșit așa multe doar în versiunea română, dar acum sper că totul arată mai bine. Mulțumesc mult pentru critică. | |
| = In token of haiku friendship | Magdalena Dale [14.Jul.07 11:11] |
| În primul rând eu vă mulțumesc pentru înțelegere! Contează mult să putem schimba păreri, fără să ne supărăm. Colaborarea este binevenită și ne îmbogățește pe fiecare în parte... Categoric este mult mai bine. Totuși am o mică observație de făcut. De data asta este vorba de varianta în limba engleză. Nu vreau să fiu infatuată, vreau doar să împărtășesc din experiența mea în privința asta. Acum un an un poem tanka mi-a fost selecționat pentru o antologie care a apărut în America - Fire Pearls. Ca urmare acestui fapt, m-au înscris automat pe un grup google în care se postează numai poeme tanka. Este un fel de cenaclu literar online, doar că nu este nevoie să accesezi site-ul. Toate postările și comentariile vin direct prin e-mail. Este moderat de reputatul columnist Robert Wilson. Cel care este managerul reviste Simply Haiku, cu o binemeritată reputație internațională. Îmi cer scuze că m-am lungit atât de mult cu această introducere, dar am vrut să vă arăt contextul în care s-a desfășurat experiența mea. Evident am postat poeme în cadrul grupului google - "Tankafields". Am învățat de la ei că engleza pe care o folosesc când scriu poezie este puțin diferită față de cea colocvială. În cazul de față pentru varianta în limba engleză este vorba doar de versul doi The kissing of the dead leaves pe care l-aș fi scris „dead leaves kissing”. Nu este obsolut deloc greșit felul în care l-ați formulat dumneavoastră, dar ei încearcă să eludeze pe cât posibil genitivul prepozițional, inversând ordinea cuvintelor. De asemenea aș fi renunțat la articol care de altfel nu se regăsește în limba română. În ceea ce privește ultimul vers este de preferat gerunziul – waiting - așteptând. Și am mai observat că ei folosesc în poeme forma await. Chiar dacă în final nu corespunde perfect variantei în română... Oricum a-ți introdus acolo și hidden. Propunerea mea: Inside the fall down – 5 awaiting secretly – 6 dead leaves kissing – 4 Sunt doar 15 silabe, dar să știți că noua tendință promovată de străini este de a se scrie cu parcimonie de cuvinte. În această variantă ar trebui introdusă și kireji (pauza de sens) Inside the fall down, awaiting secretly dead leaves kissing Orice traducere este de fapt o adaptare... | |
| = eu aș lăsa chiar | Corneliu Traian Atanasiu [14.Jul.07 11:20] |
| inside the fall asta pentru echivocul căderii cu toamna. | |
| = Patul procustian al metricii haikurilor | Marian C Ghilea [14.Jul.07 14:36] |
| Aveți amandoi dreptate în legătură cu versiunea engleză. Problema versiunilor mele nu e din cauză că nu aș putea folosi o engleză mai naturală, ci din cauza dorinței mele de a încadra haikurile în metrica procustiană de 5-7-5 silabe. Și atunci e nevoie de formulări mai puțin naturale pentru a lungi frazele... Părarea mea personală este că limba engleză modernă nu prea este construită pentru poezie. De aproape opt ani de zile o folosesc zilnic, vreau, nu vreau, mai peste tot (locuind în Rochester, statul New York). Cu cât o folosesc mai mult, cu atât a ajuns să îmi placă mai puțin. Mi se pare o limbă cam primitivă și grosolană care limitează mult posibilitățile de exprimare. Prin comparașie, Esperanto, franceza sau spaniola ori rusa (alte limbi în care mă descurc fluent) ori japoneza (în care încet-încet încep să mă descurc) mi se par net superioare. E doar o părere personală, oricine mă poate contrazice aici. Variantele Dv. sună, evident, mai natural decât ce am pus eu, însă nu respectă regula numărului de silabe. Aș putea să scriu haikuri libere, fără această regulă, m-ar scuti de multă bătaie de cap, dar, după părerea mea, nu mai au farmecul haikurilor clasice. Trebuie doar să vă spun că prima mea versiune arăta similar cu acestea... Așa că n-am gasit o soluțit mai bună decât să adaug "down" la "fall" și să pun genitivul prepozițional la al doilea vers. Japoneza rămâne singura limbă în care haikurile mele sună mai decent, pentru că e limba în care m-am străduit să le compun (de aici și plăcerea de a încerca să le compun, dacă nu era studiul zilnic al limbii japoneze, nu cred că mă apucam de scris haikuri). Restul versiunilor au ieșit și ele cum au putut, fiind doar traduceri... Dacă îmi vin idei mai bune la versiunea engleză, o voi schimba. Dar rămân în continuare agățat de ideea de a încerca să pun și această variantă în 5-7-5 silabe. Chiar aș fi recunoscător pentru ajutor aici. Mulțumesc mult pentru critică. | |
| = Autorii | Corneliu Traian Atanasiu [14.Jul.07 17:13] |
| de limbă engleză au mizat pe mai puține silabe pentru că engleza este mai curînd o limbă monosilabică, în timp ce japoneza, româna și alte limbi europene sînt polisilabice. Este vorba bineînțeles de marea majoritate a cuvintelor uzuale. În 17 silabe încap mai multe cuvinte englezești decît japoneze, asta e diferența și rațiunea lor de a ignora tiparul japonez. Forțarea formală face un deserviciu poeziei și face ca limba poetică să devină cum zice Nichita poezească, contorsionată, rebarbativă pentru ctitorul obișnuit. În ce privește însă haiku-ul se încalcă astfel o exigență estetică esențială, karumi: firescul, eleganța, fluența rostirii. | |
| = Metrica haiku-urilor | Magdalena Dale [15.Jul.07 17:02] |
| Domnul Smărăndescu este membru în Uniunea Scriitorilor din România și unul dintre fondatorii Societății Române de Haiku. Dânsul ține foarte mult la forma clasică a haiku-ului: metrica 5-7-5, kireji și kigo, ca să enumăr doar cele trei elemente de bază. Îmi aduc aminte că a lăudat un haiku în cadrul unui cenaclu. Spre surprinderea mea haiku-ul respectiv eluda legea metricii. Mi-am permis să-l întreb de ce se contrazice singur. A zâmbit răspunzându-mi că în fața frumuseții unui haiku nu ne „împiedicăm” de o silabă! Eu văd acest lucru ca în muzică. La început, ca să poți interpreta lucrări de virtuozitate din repertoriul clasic ești nevoit să exersezi câțiva ani buni niște exerciții tehnice plictisitoare, fără linie melodică care se numesc „canon”. Deabea după ce ți-ai însușit tehnica acestor canoane poți să treci la interpretarea lucrărilor spre care năzuiai de la început. Această etapă nu poate fi eludată, deoarece interpretul se „trădează” pe parcurs. Cam așa văd eu lucrurile și în haiku. În America se scrie foarte mult haiku modern în formă liberă, „free” cum spun ei. Dacă această formă liberă va avea succes sau nu, doar timpul va decide. Deocamdată americanii sunt cei mai activi în ceea ce privește popularizarea haiku-ului, de parcă ar fi poezia lor națională. Vă mai spun un lucru. M-am înscris în "World Haiku Association" condusă și înființată de domnul Ban’ya Natsuishi. Este japonez și locuiește în Japonia. Printre altele scoate o revistă tipărită care se numește Ginyu. Am trimis la întâmplare cinci haiku-uri legate de florile de tei (una dintre temele mele preferate). Evident că nu am respectat metrica haiku-ului ci doar valorile lui estetice. Nu mă așteptam la niciun ecou din cauza florilor de tei. Știu că sunt prea puțin cunoscute în străinătate și mi-am închipuit că nu vor avea niciun ecou. Deoarece mi-am propus să fiu un ambasador al lor în străinătate, am scris ori de câte ori am avut ocazia despre ele. Această inițiativă a mea se încadra în dorința de a face florile de tei cunoscute și de a le impune ca kigo atât cât se poate. Nu mă așteptam la nimic altceva. Nu mică mi-a fost mirarea când m-am trezit acasă cu 2 exemplare din revista Ginyu în care îmi apăreau 3 haiku-uri. Unul dintre ele este cu litere aldine ceea ce înseamnă că este „recomandat” de domnul Ban’ya Natsuishi. Îl redau mai jos ca să vedeți că metrica nu respectă deloc 5-7-5 Longing song... lime flowers scattered on out way La sfârșitul haiku-urilor mele dânsul face următorul comentariu: I don’t know well lime, but your haiku bring me some good mood. Evident, nu am scăpat ocazia de a-i scrie și a-i explica pe larg despre Eminescu și tei. Îmi cer scuze! M-am lungit excesiv, dar am vrut să argumentez ideea că respectarea aceasta atât de strictă a metricii nu mai reprezintă acum o condiție sine qua non nici chiar pentru japonezi. În privința limbilor vă dau dreptate în parte. Mie îmi place mai mult cum sună un haiku în engleză decât în franceză. Să ne înțelegem! Nu mă refer la engleza americană care se depărtează de cea britanică prin tot felul de prescurtări care o vulgarizează. Mă refer la engleza lui Shakespeare care sună atât de rotund, plin. Cea americană este mai plată, mai deschisă, cu o tentă vulgară. În privința asta vă dau dreptate. Franceza are alte nuanțe. Este mai elegantă, mai „literară”, mai deschisă. Îndrăznesc chiar să spun că este mai muzicală. Haiku-urile sunt „croite” în primul rând pe limba japoneză! Studiind japoneza dumneavoastră aveți posibilitatea de a vă apropia mai mult de „spiritul” haiku-ului de a-i percepe esența... În acest sens mă bucur foarte mult că am ocazia să citesc haiku-urile dumneavoastră, în special pentru că le gândiți direct în japoneză. | |
| = Limba japoneză și ipoteza Shapir-Whorf | Marian C Ghilea [15.Jul.07 20:02] |
| Aveți dreptate în ceea ce spuneți. Engleza shakespeariană nu sună incomparabil mai bine. Ghinionul meu este că sunt nevoit să aud pe stradă și la laborator tot timpul această engleză americană vulgară (la televizor, și în special la televiziunea americană nu mă mai uit de vreo 5 ani de zile, la fel, mai mult de un film american la 2-3 luni nu vizionez, vizionez o mulțime de alte filme mai bune din alte țări). Am încercat să citesc poezie în engleza contemporană. Pur și simplu îmi suna extrem de "din topor". Limbajul acesta nu îmi pare deloc făcut pentru poezie (spre deosebire de franceză sau spaniolă, care sună infinit mai bine și după părerea mea). Dacă aș compune haikurile direct în engleză, le-aș putea potrivi mult mai bine, inclusiv la metrică. Însă ideea de a le gândi în engleză îmi aduce altfel de imagini și comparații în minte și totul iese altfel. Știu că divaghez puțin de la subiect, dar vreau să spun aici câteva cuvinte despre ipoteza Shapir-Whorf, care descrie influențarea de către limba folosită în comunicare, a modului de gândire al vorbitorului. Venind acum aproape 8 ani în America, am început și eu să gândesc alternativ în română și engleză. Și am constatat că încet-încet imaginația mi se tocește și creativitatea îmi dispare. Acum trei luni am hotărât să exclud limba engleză din gândurile mele și să o înlocuiesc cu Esperanto iar puțin mai târziu am adăugat limba japoneză (unde mai am mult de lucru până a o stăpâni la un nivel decent). Ceva s-a schimbat atunci când am încercat iar să scriu versuri și în special haikuri. Părerea mea personală este că limba japoneză mi-a rearanjat conexiunile dintre sinapse într-un mod mai potrivit cu felul meu de a fi. Japoneza pare o limbă de pe altă planetă. Nu seamănă cu absolut nimic altceva. Conjugări de adjective, verbe care au conjugări specifice pentru a exprima intenția sau capacitatea de a face ceva, mai mult de 10 versiuno ale pronumelui "eu" (de 10 îmi amintesc eu acum), verbele așezate la sfârșitul frazei, fraze fără verbe, lungimea mare a frazelor în limbaj formal și concizia și scurtimea incredibilă posibile în limbajul informal, toate astea (și un număr încă și mai mare nemenționat pe scurta mea listă, ca să nu mai pomenesc și de cele trei sisteme de scriere folosite în paralel în orice text japonez, adică caracterele chinezești, hiragana și katakana) fac imposibilă fluența în această limbă fără o schimbare radicală în modul de gândire și de percepere a lumii din jur. Tocmai de aceea prefer să încerc să scriu haikuri în limba japoneză, pentru că sentimentul de a le gândi în ea este extrem de diferit de gândirea în alte limbi. În plus, e normal ca haikurile să sune cel mai bine în japoneză, pentru că au fost create special pentru această limbă. Nici o altă limbă de pe mapamond nu cred că are vreo șansă să concureze cu japoneza la acest capitol. La alte genuri de poezie, create pentru alte limbi, de exemplu sonete, limerick-uri și altele, alte limbi sunt avantajete față de limba japoneză. Poate în timp mă convingeți să nu mă agăț așa de tare la traduceri de metrica 5-7-5 la haiku sau 5-7-5-7-7 la tanka. Însă va fi greu iar în japoneză încercările mele vor respecta totdeauna această regulă. | |
| = Metrica - a o respecta sau nu? | Marian C Ghilea [15.Jul.07 19:34] |
| An scris un cimentariu foarte lung, din păcate ceva s-a întâmplat că nu a fost afișat. Și am făcut și imprudența de a nu salva textul (greșeală pe care nu o voi mai face pe viitor). Ideea era că atunci când gândesc în limba japoneză, toate se leagă altfel iar plăcerea de a scrie un haiku în japoneză e mult deasupra plăcerii de a-l scrie în alte limbi. Japoneza este net superioară la haikuri pentru că haikurile au fost special create pentru a pune în evidență frumusețea și resursele limbii. Haikurile mele vor respecta totdeauna regula metricii în japoneză. Poate că în timp mă veți convinge să las mai libere versiunile din alte limbi. Mulțumesc mult pentru critică, doamna Magdalena, poate e mai bine să discutăm despre haikuri pe email sau pe grupul de pe yahoo. La fel, mulțumiri și pentru domnul Corneliu, aveți și Dv dreptate cu structura limbii. Mie personal limba engleză îmi dă impresia că nu prea e construită pentru haiku. E ca și cum aș vrea să bat cuie cu un scaun în loc să folosesc un ciocan... | |
| = lămuriri | Maria Tirenescu [15.Jul.07 20:29] |
| Ești înscris de puțin timp. Nu ai nivelul corespunzator postării directe pe site. De aceea, nu ai văzut comentariul atât de repede. (Așa mi se întâmplă mie pe secțiunea engleză.) În viitor, nu trebuie să te necăjești. E bine să salvezi comentariile, dar se întâmplă mai rar să nu se afișeze. Acest haiku, de altfel și celelalte, ne-a dat ocazia să aflăm multe lucruri pe care doar le bănuiam sau le-am neglijat. E foarte bună interactivitatea pe acest site. Pentru a obține nivel, trebuie să pistezi și să fii apreciat. Dacă un redactor, un editor constată că ești bun, ți se va acorda nivel. Când nu te aștepți. Așteptăm creațiile tale. Cu prietenie, Maria | |
| = erată | Maria Tirenescu [15.Jul.07 20:30] |
| erată: să postezi | |