| = citire | Vasile Mihalache [06.Jul.07 16:04] |
| când mă gândesc la noi/ te înalți și risipești aerul/ ca o sminteală /fără să știi mă umpli/ de lumină și apă/ vindeci moartea/ spinteci sunetele și cuvintele /pentru sâmburii lor/ ești punctul de plecare /din care mă izgonești... Cam așa văd să înceapă poemul e doar o părere.Altceva- aceste versuri fantazări cred că trebuie să fie cât mai puține pentru a le spori impactul.Poemul este frumos așa cum este dar este și perfectibil cu multe variante. | |
| = Foarte frumos. Aici este poezia! | ioan lila [29.Jul.07 15:22] |
| când mă gândesc la noi mă înalț și risipesc aerul ca o sminteală fără să știu mă umplu de sus până jos de lumină și apă | |
| = părere | Liviu Nanu [29.Jul.07 23:25] |
| Foarte multă mișcare, foarte mult verb. Dar la ce mă puteam aștepta de la o olteancă și poetă pe deasupra? Un poem cuminte și frumos, care mai trebuie cizelat nițel. Dau un singur exemplu "am trupul cu oasele lungi brațele_legate" | |