| = la țesut | Tamara Zub [03.Jul.07 14:51] |
| Foarte frumoasă poezie, metafora devine realitate și realitatea devine pânză, adică nu există inflație de epitete, de aceea textul merită o apreciere entuziastă. Mă deranjează însă ultimul vers sau ultimul rând, cel cu "ce se uită făcând ochii mari ca un copil nedumerit". Eu l-aș scoate, dar dumneavoastră vedeți, cumpăniți. Am citit cu uimire, tama. | |
| = Tamara | Mahmoud Djamal [03.Jul.07 15:30] |
| Tamara, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă gândesc la propunerea ta deși țin la acest vers. Cu respect | |
| = Părere | Gheorghe Pașa [03.Jul.07 15:58] |
| Și mie mi s-a părut puțin ciudată acea comparație din final, dar, schimbând perspectiva, mi-am dat seama că-și are rostul și nu-ți recomand s-o înlocuiești. Pentru că sugerează tocmai acel univers al copilului, care, prin răsturnare simbolică readuce țesătura miraculoasă a trecutului. De aceea, "pânza prăfuită țesută de alții" e altfel văzută prin această schimbare a perspectivei. | |
| = Gheorghe pașa | Mahmoud Djamal [03.Jul.07 16:23] |
| Gheorghe pașa, îți mulțumesc de trecere și mă bucur că ai înțeles mesajul. Puteai să luminezi și tu acel cer nedumerit. Te mai aștept cu drag | |