| = cred ca titlul se potriveste bine | Tara Mircea Marcel [13.Jun.07 11:59] |
| Textul tau imi aduce aminte de orasele si satele uitate de lume din proza scurta a lui Garcia Marquez, si de "Ciuma" lui Camus. Regasesc aceeasi decadere fizica a orasului, interesectata cu una phisica si spirituala, morala, ce mai o decadere totala. "mirosul de sapun de franghie" ma duce cu gandul la spanzuratoare. de la inceput lasi sa se intrevada asteptarea plicitsita a morti. Si totusi poate o sa ploua. Asta imi aduce aminte de alt text povestit din perspectiva unei moarte ce priveste pe geam dintr-o casa. fecioarele virgine erau sacrificate si sagele lor era baut de sateni pentru a chema ploaia. Insa cel care oficia intreg ritualul era "un chip neașteptat de curat". ca apoi moarta sa fie aruncata intr-o casa si sa ia locul precedentei la geam. nu pot sa zic ca e un text puternic, dar luand in considerare unde m-a trimis cu gandul e un text adanc, mohorat chiar, bolnavicios. | |
| = Mircea | Adela Setti [13.Jun.07 12:21] |
| am încercat aici o depersonalizare a discursului, o situare în afara eu-lui poetic (de care am cam obosit) - rezultatul trebuia să fie deschiderea semnificativă către interferență, universalii... din cele spuse de tine conchid că mi-a reușit cât de cât. îți mulțumesc. Adela | |
| = n-ai pentru ce, de comentat is bun oricand :D | Tara Mircea Marcel [13.Jun.07 12:25] |
| nu stiu care a fost intentia poeziei, eu am scris ce am prins din ea :D cat de o incercare a eului de a se depersonaliza pentru a crea ceva nou, eu cred ca este o alta forma a lui (adica a eu-lui) :) | |
| = poate | Adela Setti [13.Jun.07 17:51] |
| o altă formă a eu-lui, contaminată. who knows. | |