| = dressed in black remix | cornel stefan ghica [09.Jun.07 18:49] |
| nu există un punct din care ne putem întoarce o să păstrez un celălalt integru până la capătul digului de-acolo poate voi pleca într-un zgomot de valuri sparte voi fi risipit în aer când golful pustiu al inimii se va umple de alge reci din minciuni am să construiesc marele adevăr și dizolvarea sa lentă lichidul verzui se va impregna prin piele spre atrii aripile mele vor fi șterse în locu' lor am să capăt mâini mă voi schimba complet într-o figură de apă amară cu stima, blueboy | |
| = iar capatul digului | Ioan-Mircea Popovici [09.Jun.07 20:13] |
| Ti-as fi trimis o vizuala sa vezi ca, dincolo de capatul digului, culoarea insulei este cea a stufului, iar cand vii acasa, treci pe la Pescarie unde Raul Verde desparte plaja Mamaia de plaja Faleza Nord. Vei fi foarte surprinsa sa gasesti acolo Ancora. Iti voi face o vizuala cu toate astea si vei vedea, si vei gasi si cred ca te vei bucura. Iar de la capatul digului, se vede ce-i spuneam Adelei... | |
| = Oarecum, pe dinafară | Gheorghe Pașa [09.Jun.07 20:18] |
| Mie mi pe pare, văzând dinăuntru, că insula nu e neagră. Dar cred că era alt timp și în mod sigur altcineva. Remarc imaginea "golful invizibil al inimii". | |
| = Cornel, Ioan, Pașa, mulțumesc | Ela Victoria Luca [09.Jun.07 20:33] |
| Cornel, apreciez remixul tău, shcimbă ceva din planurile interioare, cumva am schimbat și eu câteva rânduri din cele inițiale. Însă, dacă tot ai făcut acets remix, uite, te rog citește aucm poezia mea de la ultimul vers, la primul. Să vezi efectul. Nu mi-am dat seama de asta când am scris-o, ci doar după ce te-ai jucat tu cu versurile. Și rar mi s-a întâmplat să am poezii ce pot fi citite și în sens invers... al versurilor. Ioan, mulțumesc pentru cum privești insula, pentru cum simți ancorele, puntele de susținere. Și pentru că pagina asta simplă poate să îți insipre o vizuală. O voi găsi, acum voi căuta și ce anume i-ai transmis Adelei. Pașa, nu știu cum să spun nu acum: insula e neagră înlăuntgrul meu, aici, acum, cu cinevaul-celălalt. Poate însă că natura mea interioară nu lasă negrul să rămână, ci deja se re-văd culorile, nu știu... Mulțumesc, din acel golf. Ela | |
| = contra gesticulata | Bogdan Nicolae Groza [09.Jun.07 23:52] |
| pastrez intr-o scorbura integra un talisman pentru celalalt vantul invizibil al padurii imi provoaca frisoane adierea lui rece vajaitul lui impregnat in timpanele mele ma transforma complet intr-un om cu boala tremuriciului il caut pe celalalt vantul simunic, caldut si uscat, nu ma aude ca e departe, tocmai in desert renunt la orice utopie de aer curat dupa o gura fortata de plumb baimarean in plamani simt saturnismul ca stare de gratie respirand-o nu stiu cate kile am in mine... caut mai departe copacul cu talismanul ascuns mut si oarecum speriat ca de bombe cu bratele gesticuland intruna negru de suparare as dobori toti arborii sa recuperez nestemata dar nu mai gasesc scorbura... | |
| = îmi place | Mihai Chirilă [10.Jun.07 00:07] |
| pentru că este acvatică iar eu am o slăbiciune pentru apă chiar dacă poate nu reiese din ceea ce mai scriu uneori. îmi mai place pentru că spune despre salvarea celuilalt, prin sacrificiul de sine. e o poemă frumoasă, chiar așa întunecată cum pare la o primă lectură. Mishu | |
| = Bogdan, Mishu | Ela Victoria Luca [10.Jun.07 04:38] |
| Bogdan, mulțumesc pentru versiunea "contră", cu hazul tău caracterisitc mă faci să transform negrul nu în insulă, ci în bob de piper. Totul e să nu fie presărat pe inimă larg deschisă. Mishu, atura mea este acvatică, marină, inevitabil scrierea va fi de cele mai multe ori așa. Să poți salva în celălalt și în tine ce este autentic, înalt și viu... pt mine e tot ce contează. Mulțumesc Ela | |