| = lumină | Mădălina Maroga [26.Mar.06 15:25] |
| sfârșitul poemului mi-a atras atenția în mod deosebit. trăim viețile altora, lângă Dumnezeu, lumina este un bogat zăcămînt aurifer, din care se poate face avere. Madim | |
| = mimăm ce am văzut la alții...(Madi M) | Tudor Negoescu [26.Mar.06 20:27] |
| Madim, lumina e accesibilă doar pentru asceți, pentru inițiați. Noi, cei care zicem că trăim clipa, ne lăfăim, de fapt, în întuneric. Și întuneric ni se oferă, cu vîrf și îndesat...cum se vede cu ochiul liber. În loc să trăim, noi mimăm ce am văzut la alții. | |
| = Si totuși cineva o va regăsi | Dan Constantin [27.Mar.06 08:54] |
| Vâlva băii alungată din măruntaiele pământului de cianură se refugiază la subsolul blocurilor ademenind sufletele însingurate. Nu vrea să-și abandoneze ortacii. Dar căldura durerii minerilor zdrobiți de bulgării de aur este insuficientă pentru a le reda demnitatea sau pentru a le oferi măcar o picătura de apă caldă. De pe țevile ruginite și abandonate conștința transpirației se prelinge formând mici iazuri în care, ferită de lumina lămpașelor, despuiată, se-mbăiază. Puțini veterani îndrăznesc să vină să o pândească... Vitanjele vin să sece iazurile alungând și ultima speranță de-a mai fi zărită. | |
| = Dorun | Motoc Lavinia [27.Mar.06 13:35] |
| Chiar si fara sa fi citit primele doua versuri, as fi dedus ca este o poezie a insingurarii, un fel de Paler coborand la subsolul blocului, fara a se simti confortabil expus, sub nici o forma. Mi-a parut bine, dupa atata amar de vreme( dulce daca il mai ungi cu miere). | |
| = În industria însingurării sîntem cooptați cu toții | Tudor Negoescu [27.Mar.06 16:50] |
| Eu muncesc cu spor și la subsol, și la mansardă, dragă Lavi. Dar fără spiritul analitic al venerabilului Paler. În industria însingurării sîntem cooptați cu toții, fără să știm... Dan, eu sînt doar un miner amator. Zăcămîntul meu e imaginar. | |
| = Cumplit, dar adevarat! | carmen mihaela visalon [03.Apr.06 23:45] |
| Interesanta si poezia, dar, cel mai mi-a placut un vers din commul pentru Lavinia: "În industria însingurării sîntem cooptați cu toții, fără să știm..." Adevarat. | |
| = Uneori, sîntem mai inspirați în comentarii | Tudor Negoescu [04.Apr.06 06:59] |
| Mulțumesc pentru atenția acordată, Carmen! Uneori, sîntem mai inspirați în comentarii decît în versuri... | |
| = alcoolul dauneaza grav sanatatii... | Tudor Negoescu [17.Apr.06 23:31] |
| Carmen, recitind comul meu "inspirat", mi-am dat seama ca el se datoreaza,poate, exceselor bahice din ziua respectiva... Acum, as vrea sa-l sterg... | |
| = teren minat | felix nicolau [24.Apr.06 01:44] |
| fain poem! L-as numi imagist - in sensul ca din alaturarea de termeni concreti se reuseste proiectarea gandirii in abstract. Concentrare fara efuziuni, slava Domnului in zi de Paste. Intrarea in lampas e groovy... | |
| = o lampă a lui Aladin, fie ea și lămpaș... | Tudor Negoescu [24.Apr.06 02:21] |
| Chiar dacă mi-e dor de ele, am început să mă feresc de efuziunile lirice ca dracu` de tămîie. Dacă existența noastră e una "imagistă", e bine să încercăm s-o luminăm cu o lampă a lui Aladin, fie ea și lămpaș... Mulțam` de comentariu, Felixe! | |
| = despre insingurare | zeia nob [24.Apr.06 13:50] |
| "in loc de prieteni" care te-ar fi ajutat sa vezi cine esti te-ai "inconjurat de oglinzi" care ti-au aratat numai ce-ai vrut sa vezi."La lumina lampasului traiesc vietile altora" nu e insingurare cred, daca altii au avut ceva de lasat, de oferit trebuie sa stim sa primim;in lumina, in intuneric si mai ales in vietile altora ne cautam pe noi, cautam sa ne diminuam insingurarea. | |
| = Ce ziceai de Gellu Num? | Tudor Negoescu [24.Apr.06 14:36] |
| Dragă Zeia, faci o confuzie în privința actantului liric. Eu, ca persoană, am prieteni cu grămada. Chiar e o inflație de prieteni pe piață. Abia mai pot respira de ei. Personajul meu duce lipsă de afecțiune, el e un însingurat. Înconjurîndu-se de oglinzi, se iluzionează că nu e singur. Aici e drama. Dar dacă începi să generalizezi (daca altii au avut ceva de lasat, de oferit trebuie sa stim sa primim;in lumina, in intuneric si mai ales in vietile altora ne cautam pe noi, cautam sa ne diminuam insingurarea), nu mă/îl ajuți cu nimic... Mulțam` de trecere și de intențiile moralizatoare! | |
| = intentii moralizatoare??? | zeia nob [24.Apr.06 21:38] |
| n-am avut nici o clipa.Cum te exprimi la persoana I-a, comentariul meu se referea la tine ca personaj nu la persoana ta reala pentru ca nu te cunosc.Aflu acum de "inflatia de prieteni" din viata ta dar ma abtin sa comentez ca sa nu creez o alta suparare.iti urez totusi deflatie grabnica! | |
| = Inflatia si deflatia se aplica in economie | Tudor Negoescu [24.Apr.06 22:57] |
| Draga Zeia, nu te abtine; poti comenta ce vrei; nu creezi nici o suparare. Dar iti spun ca nu ne cautam in viata nimanui. Nu e bine. N-ar trebui sa ne intereseze fiindca fiecare doarme cum isi asterne, ca sa iti zic o maxima din popor. Inflatia si deflatia se aplica in economie. In sentimente nu stiu daca... Te mai astept! | |
| = mi-a placut | Ludmila Barsan [25.Apr.06 17:29] |
| mi-a placut mult poezia ta, Tudor. primele versuri m-au dus cu gandul la unul dintre dialogurile lui Platon si anume Lysis unde Socrate, Lysis si Menexenos incearca sa defineasca ce este prietenia. ei incearca sa demonstreze ca prietenia nu se bazeaza pe asemanare, dar ajung sa spuna exact invers. oglinzile care te inconjoara ar putea vorbi despre o eventuala dorinta de prietenie adevarata, cu ceilalti, care sa fie asemeni tie, asemeni imaginii care se vede in oglinda.in tot poemul se remarca o stare de incertitudine. autorul isi pune intrebari in privinta existentei sale. isi cauta drumul. aduce in discutie prietenii care nu-i are, ceea ce inseamna ca situatia asta il deranjeaza. din interiorul sau el priveste la ceilalti incercand sa faca o paralela intre ce este el si ce sunt ceilalti. ne putem imagina un om care se priveste in oglinda, se studiaza, incearca sa descopere adevarul in privinta conditiei sale existentiale dupa care priveste si la ceilalti facand o comparatie:"Angajat în industria însingurării, mimez curajul celor aleși." nesiguranta intre a fi "eu" si a fi "ceilalti" se remarca in cuvantul "mimez". subsolul acela despre care vorbeste autorul daca ar fi sa luam din punct de vedere psihologic, ar insemna chiar propriul suflet pe care incearca sa-l escaladeze, sa-l descopere, sa-l cunoasca, de aceea si este "un miner care lucreaza la domiciliu/ fara tarnacop si fara lopata" fiindca lucreaza in adancurile propriului "eu". poezia aceasta exprima criza existentiala, iar intunericul inseamna cunoastere. as fi renuntat la partea asta:"am descoperit că întunericul este un bogat zăcămînt aurifer, din care se poate face avere." fiindca scade din valoarea simbolica a poemului. in final apare din nou paralela intre "eu" si "ei":"La lumina lămpașului,/trăiesc viețile/altora./Asemenea lui Dumnezeu,/privesc fără să fiu/privit". autorul nu are o identitate, el traieste prin ceilalti, iar privirea ca si intunericul are rolul cunoasterii, incearca sa se cunoasca pe sine prin ceilalti.observam ca ideea din final vine in completarea celei din prima parte si o accentueaza. inchei aici fiindca din cate observ m-am cam lasat dusa de val si am scris destul de mult. | |
| = Scrie mereu așa, Ludmila! | Tudor Negoescu [25.Apr.06 20:05] |
| Ai scris mult și bine; o rara avis printre comentariile de pe-aici! Mulțumesc pentru aplecarea ta doctă și exhaustivă peste textul meu, Ludmila! Mi-ai dat chiar cîteva mutări în plic, pentru un viitor grupaj. Te văzusem cu un text în Oglinda literară, dar mi-am zis că o fi vreo asemănare de nume, că nu ești tu. Dar acum m-am convins că era vorba de tine. Îndemnul meu colegial este: Scrie mereu așa, cu seriozitate și talent! | |
| = Stil personal | mariana fulger [03.May.06 20:25] |
| de tânăr, în loc de prieteni, m-am înconjurat de oglinzi iluzii în industria însingurării, mimând curajul celor aleși miner sunt care lucrează la domiciliu, fără tîrnăcop și lopată coborît în subsolul trăirilor, printre speranțe ruginite, am descoperit că întunericul este un bogat zăcămînt vivifer, din care se poate crea viața. la lumina gândului, trăiesc vieți de-a valma asemenea lui Dumnezeu, privesc fără să fiu privit. | |
| = Mariana, m-ai fulgerat... | Tudor Negoescu [03.May.06 20:33] |
| Păi, trebuie să recunosc, viziunile tale sînt mult mai poetice decît ale mele, Mariana! Stilul tău personal de decriptare m-a cucerit. Mulțam de sugestii! | |
| = rugaminte | Maria Gold [29.Nov.06 07:27] |
Domnule Tudor Negoescu, puteți să-mi dați o adesă de email la care puteți fi contactat? | |
| = Maria Gold | Tudor Negoescu [29.Nov.06 19:41] |
| Da, pot, dar cum? | |
| = Maria Gold | Tudor Negoescu [15.Dec.06 21:31] |
| Maria, fiecare moare pe cont propriu. Lasă-mă să-mi aleg eu maniera. Oricum, mulțumesc pentru intervenție! | |