| = specific... | ioana barac grigore [19.Mar.06 15:01] |
| ...faptul ca este un poem vechi de tot, asa ca nu va repeziti! :) | |
| = . | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| poem vechi, sentimentul este acelasi, femeile in Ro sunt in lipsa de poeti. Mai rezisti? Referitor la poem, cred ca cea mai buna solutie este delete si aplicarea pe siteul cu prietenii... | |
| = sindromul lipsei de poeti | ioana barac grigore [19.Mar.06 15:46] |
| m-am calit, ionut. tot prietenii m-au ajutat. tu ce-mi esti? | |
| = Cunoaste-te pe tine insuti! | carmen mihaela visalon [19.Mar.06 18:17] |
| Parerea mea este ca: poezia e super. Si, mai devreme sau mai tarziu, fiecare pasare isi cauta poetul sau. Una este sa fredonezi-la, la, la; alta, sa canti pe note; si... cu totul si cu totul de aur, sa ai un libret de calitate!!! Si, daca finalul ar fi adevarat, ai AVEA sansa sa-l gasesti pe cel mai bun. As putea sa trec in revista diverse cazuri celebre din istoria romantata a literaturii romane, in care s-a lasat cu gasirea celui cautat, si oarece avantaje. Ioana draga, Ionut te-a rugat sa stergi poezia pentru ca finalul nu este sincer. As putea sa fac o lista cu toate datele inscrise pe foaia de zestre a IBG, dar, cum spui tu, nu risc un offTOPIC. PS: Stiu ca de-ai fi fost poeta, ar fi trebuit sa folosesc formula: Cunoste-te pe tine insati, dar...cum am mai spus, eu nu cred in doctorite, ci in doctori, in inginere, ci in ingineri, in bucatarese ci in CHEF. Sunt curioasa ce ne pregatesti pentru maine, tot o piesa de colectie? | |
| = lista e completa, nu rupeti usile!!! | ioana barac grigore [20.Mar.06 11:27] |
| carmen, finalul este extrem de sincer. dupa celebrele calcule de cunoastere pe mine insami, in viata anterioara am fost avarul lui moliere. fireste ca va pregatesc ceva. (ce-mi place mie pluralul asta domnesc... sau te referi la tine si la ionut?! m-ati incurcat definitiv :) iar ionut ar trebui sa invete ca dupa o intrebare de genul "mai rezisti?" ar trebui sa nu se mire daca primeste un raspuns de genul: "fireste ca rezist.. s-a intamplat ceva?". | |
| = lui carmen cu scuze si multe politeturi | ioana barac grigore [20.Mar.06 16:37] |
| ...g & co nu au modificat nimic in poem. in ceea ce priveste comm, nu ca ma bazam pe ramona...! poezia aia merita putin rasfat, dar... totusi! sa pastram proportiile lui. was enough pana la proba contrarie. adica, vine de la fabrica, o corecteaza si gata... ! promisiunea data, datorie curata! dixit carmen, apreciez faptul ca tu consideri acest poem al meu un varf al tehnicii literare, etc carmen, again, azi "sunt" poeta... sa vad maine see u soon la grupul vesel | |
| = varf nu, dar baza de pornire pe drmul cel bun da! | carmen mihaela visalon [20.Mar.06 16:53] |
| Te rog eu mult, in viata de zi cu zi, ramai Ioana cea frumoasa, dar sa nu te transformi in poetesa, ca nu-o sa te prinda. Ramai asa cum esti condei metalic cu ochi verzi. Zii-le mai:) | |
| = Fals tratat pentru uzul autorilor dramatici | bazil rotaru [22.Mar.06 14:26] |
| Pentru atata tot nu mi-o inchipui pe Ioana circuland amarata prin mahalale; doar incruntata la amintirea unor farse pe care i le-a jucat vreun prieten sau destinul; discutand obiectiv (nu exista discutie obiectiva, no?)cu oamenii prin prisma denaturata a unor superstitii, carti citite sau filme; bucurandu-se fals (orice om inteligent se bucura fals),cu nveselii triste - adica vointa de a se bucura decat veselie - panicarda in preajma lucrurilor neinsemnate, nesemnificative si trecand mereu alaturea de cele insemnate si esentiale; monologand ore intregi si taind firul in patru daca faptul ca Y a suras melancoliccand i-a pupat mana la despartire este o dusmanie continuta, o iubire nemarturisita sau o crampa abdominala; oftand, acuzand, tacand, infuriindu-se nevizibil... O mai vad indispunand lumea, aici e un lucru foarte caracteristic si foarte ciudat: retrasa intr-un colt sau sub o draperie si tacand cu atata violenta, cu atata vacarm, Ioana Barac impiedica lumea sa vorbeasca si devine indezirabila. Ochii se maresc si intra in conflict cu sprancenele csare vort sa coboare. Rasfoieste paginile matrimoniale de pe net (!) sau cartile pe care le citeste, ba le ia , ba le lasa, iar le ia, iar le lasa s.a.m.d. si din cand in cand zambeste. Dar ea nu stie. Dar cu atata de mare stridenta se incrunta incat se pare ca de pe zeci de monitoare sunt tot ataea Ioane Barac foarte triste si foarte suparate. O mai recunosc pe Ioana in stangaciile literaturii ei. Ioana Barac, daca voiti este un excelent aurtor dramatic. Nu ai de unde sti din ce chichita regizorala sare personajulproaspat inventat. Mai scrie si povesti in interiorul altor povesti (o, binefacerile metatextului!). Textele ei sunt personaje si le urmareste drumul ca pe niste mecanisme cu cheita care se rotesc in cerc. Ea si personajele (textele) ei nu pot fi naturale, nu pot parea naturale de frica de a nu fi anesteziate de literatura. O iremediabila stangacie le mecanicizeaza gesturile sau le face stridente, l;e suprima respiratia sau le accelereaza cuvintele, accentul. O recunosc pe Ioana Barac in lupta pe care o are de dus,lupta dubla:impotriva ei, ca neadaptata socialului si convenientelor (si devine furioasa impotriva ei insasi) si impotriva oamenilor sociali ca sa se razbune intr-un fel sau altul si sa se rascumpere. Cu orice pret. Problemele interioare nu se marginersc aici pentru ca Ioana nu este atat de saraca sufleteste si de banala. Dimpotriva. Adevarul este, probabil, ca Ioana Barac este un om permanent nelalocul lui. Jeneaza si e jenata. Iese in oras nun se simte bine, nici in casa, nici in cultura, nici printre oameni, se indragosteste - i se poare rudimentar, ramane singura si nu-i place. De aceea,alungata dintr-omparte in alta, viata ei este la periferie, pe "muchie". Textul de mai sus nu e decat un fals jurnal al cautarilor, evadarilor sale permanente. Mai exact, al incercarilor de evadare. Cu siguranta, se observa cu ochiul liber, este un text destul de trist. Un text stangaci: stangacia merge pana la sintaxa. Eidamente, evadarea, cautarea nu neste niciodata savarsita. Matrimonialele de mai sus sunt mincinoase cautari si false evadari. Un ton tragic,oricat de anecdotica ar fi expresia si imaginatia,depaseste si dezminte continutul frazelor. Din gardian a ajuns prizonierul propriului prizonier. Textele Ioanei sunt prizoniere. Acest prizonierat spiritual sau o lipsa de nebunie veritabila sau poate o insuficienta inteligenta (insuficienta pentru ca este acoperita de opacitatea pasiunilor sau altorelemente exterioare) o impiedica sa se desfasoare, sa se adanceasca ramanand schitata sau tematica ca intr-un scenariu sau indicatie regizorala. Dupa cum declar ca nu intotdeauna sunt multumit de calitatea elementelor anecdotice. Poate ca e inspirata de nunele teorii literare ale actului gratuit. Observ si ca atitudinile de blam impotriva ei nu au parte de sustinatori prea inteligenti. Chiar si asa,imi place lipsa de logica aparenta a textelor sale, sunt mai verosimile. Este mai degraba o insuficienta decat o depasire a logicului. Actul gratuit adevarat nu este atat ilogic, cat alogic. Un declic simplu si gata: unele ineficiente regizeaza intregul mecanism. De aceea eu cred in substanta I.B. Sa prizam din ea pana la epuizare. | |
| = esteticul, interesul didactic | bazil rotaru [22.Mar.06 17:52] |
| precizez ca ce ma leaga de textele ioanei barac este, cum sa spun, anecdotic si documentar. Dar daca literatura (fie ea dramatica) este biografie si imaginatie continuta - desi anecdota, imaginatia si actul gratuit nu epuizeaza biografia - se poate crede ca acestea chiar sunt si singurul si adevaratul interes estetic! | |
| = nervi sinapse ciocanele si degete in priza | ioana barac grigore [23.Mar.06 15:52] |
| asa previzibila sunt? multumesc | |