| = odiseea spațială | Dorina Maria Harangus [12.Mar.06 13:33] |
| Interiorul nostru zâmbește misterios interogațiilor, nu e simplu să răzbați "prin ceața de gânduri roz-bazar" și să te cufunzi în căutarea ta prin mitologiile lumii.Iată-te în cea aztecă, ca o potențială manifestare a zeului Quetzalcoatl, adică luceafărul de dimineață Ce Actal, ca ultimă stea ce se luptă cu stelele ce luminează în locul soarelui, le ia locul, ca apoi să fie înlăturat de însuși astrul zilei.Tristă poveste dar ciclică. Îți mulțumesc pentru călătoria pe coada unei comete sub formă de inimă. | |
| = Maria, transmit multumiri via satelit | mihaela visalon [12.Mar.06 16:25] |
| Nici nu sti, ce ma bucura ca ai intuit exact si mi-ai amintit de ceea ce-am uitat. Da! A fost o vreme binecuvantata, cand parcurgeam timpul in lung si-n lat, in cautarea de mine. Aunci am descoperit: Cem Anahuac tenochca-intregul anahuac pamant mexican, si povestea luceafarului de dimineta. Am insemnat pe o agenda, niste ganduri. "Primul", l-am postat deja**. Al doilea suna cam asa: "dinamitat, Budha a sarit in aer"... in sfera corset, animatorul transmite stirile din afganistan: dedicatii muzicale, rezultatul partidei cu mingea, Tezcatlipoca-Quetzalcoatl, pe pluta placentei cu solzi de sarpe- maya- desnuda- nerusinata se catara pe schele, incercand cucerirea emisiei, in anul 987, pe la zorii luceafarului de dimineata. Nu mai stiu la ce eveniment istoric se refera anul 987, dar nu are importanta, important este sentimentul ca atunci, trestia simtitoare a fost inca o data invinsa de trestia ganditor-cuceritoare. Mai departe, ca si pana atunci, in valsul istoric evenimetele s-au succedat cu repeziciune, "BUDHA" fiind aruncat in aer de oamneii cu gulere albe, de talibani, de episcopii care au crucificat bastibasii, de coalitia FOXY, medicul legist, amantul scenarist:) O sa ma gandesc, si poate o sa adaug la trista poveste a oului si partea a 3-a. Ganduri bune, Fantoma Carmen cam sperioasa si cam livida din cauza vremurilor:)))))))))) | |
| = personaj: aceasta femeie | maria balan [12.Mar.06 18:15] |
| Carmen, dimineata , daca am retinut eu bine, titlul poemului era altul...dat nu-i un detaliu esential, stiu doar ca imi placuse. oricum, tu esti cea care iei cititorul prin surprindere, de multe ori pe mine m-ai gasit pe picior gresit... de data asta am sa fiu mai temerara decat de obicei si am sa extrag din hatisul de simboluri, personajul curat al acestui poem (pentru ca asa banuiesc eu, dincolo de faldurile cortinei stai pitita...sa vezi daca te ghicim): adica pe tine, fata de trestie, femeia care face mancare soarelui, pasind dincolo de cadavrul ei, dincolo de fatala postura a lebedei in patul jaguarului. in toate poemele tale eu incerc sa te reconstruiesc din 'ramasite'...si-mi iese aproape intotdeauna aceasi faptura facuta din lumini. cum sa-mi explic? cum iti explici? | |
| = dear ghost... | Nicollé Pierre [12.Mar.06 21:07] |
| aud colinda ta, despre o piatră misterioasă, numită inimă *inima a tăcut, Inima a zâmbit, Inima a început să împletească misterii pe fața de oglindă a lumii în burta nigredo a chitului zdrobit sub călcâi, vântul, pentru a zecemiaoara, turnat în lut a fost sub forma aducerii aminte a mea, de sine.* modelată pentru a zecemiaoară și remodelată... totul din noi este aproape de lut, de multe ori este mai bine să lăsăm fantoma din noi să ne remodeleze piatra? știi din amintirile sale se împletesc uneori și talentele noastre de azi...vrând nevrând o dată tot ies la suprafață... apoi ascunse meditative gânduri și mantre, iar steaua polară ne readuce aici în plan terestru... oul ca un alt lut de remodelat, avea și Stănescu scrise niște versuri legat de enigmatica sa, am stat ca prostul să recitesc acele versuri, mi-ai adus aminte sentimentul; corsetul mă duce cu gândul la păpușarii ce sunt ai propriei păpuși doar sforile sunt la dispoziția altcuiva pașii îi facem noi până cade cotina atât dar va rămâne mereu fantoma ... loved it }{ | |
| = daca oul n-ar fi trestie gandiroare, povestea n-ar mai fi trista | mihaela visalon [13.Mar.06 00:51] |
| Maria, Personal nu sunt decat un actor pe scena vietii cu mare dragoste de personaje:))), dar cu o extraordinara curiozitate si nevoie de oficia misterii(?). Sunt sigura ca prin cautari repetate, voi afla, batand mi se va deschide, si din neinteles, in neintels, viata dupa viata, voi ajunge, intr-o buna zi, sa schimb rezultatul partidei cu mingea si sa evadez din rezervatia maya. Gabriela, Daca Maria si Maria, au descusut poezia pornind de la mitul aztec, tu ai pus punctul pe momentul in care incerc si nu reusesc sa cobor gandurile in inima. Am citit intr-o interpretare sufita a versurilor lui Omar Kayyam, o interesanta analogie intre ganduri si copii, anlogie care ajungea la concluzia ca si Iisus, astepta gandurile nostre curate: "lasati copii sa vina la mina". De ce gandurile mele roz-bazar nu sunt primite in inima, si rugaciunile nu ajung la destinatar? Pentru ca sunt taliban si arunc in aer statuia lui Budha. Nu-i de mirarea ca am lasat piramidele in ruina...Cine prefera margele de sticla, va deveni sclavul lumii noi:))) Onorata de vizita voastra aici... | |
| = trestie ganditoare | mihaela visalon [13.Mar.06 00:56] |
| erata: ganditoare, nu "gandiroare" | |