Comentariile membrilor:

=  oameni versus sfinti si caini	Silvia Guță [09.Mar.06 11:51]
mi s-a parut si mie ca zeii si cainii au simtit ceva ciudat si au plecat tiptil.. sau au ales sa planga si sa latre.. dar nu eram prea sigura.. uite ca nu-s nebuna si nu aud si nu vad lucruri fara sens.. iar camera dorinteleor.. cred ca e menita sa ramana inchisa ca sa isi poata pastra aura magica pentru noi, oameni ieftini, care reducem totul la propriile noastre limite.. silvia
=  Oamenii isi "latra" ura ,invidia, barfa	razvan rachieriu [09.Mar.06 13:43]
Poetul ,cu fiecare poezie, “deschide o ușă”, dincolo de care zace un gând mort, o idee strivită, un elan creator consumat, o frustrare de a nu fi ceea ce-ți dorești. Câinii sunt făcuți să latre “la cealaltă față a lunii” sau către lașitatea lor, așa cum oamenii își “latră” ura, invidia , bârfa. Doar “secretele fără dezlegare” ne mai umanizează , cu tainele ce pictează vitraliile sinelui, însă oricât de ermetic de închis ar fi “oblonul de la camera dorințelor” , niciodată nu vom vedea cum ies “sfinții din lemnul icoanelor”.
=  cu mâinile acoperite...	Nicollé Pierre [09.Mar.06 15:10]
*cu mâinile acoperite* de lacrimi, de multe ori nu este nevoie să auzim sfinții, nici să îi iubim, ei ne vor iubi oricum; La Mulți Ani!
=  răspunsuri	Ela Victoria Luca [09.Mar.06 20:42]
Silvia, bun venit, cred că este prima oară când te întâlnesc pe pagina mea. Când din sfinți oamnei se întorc, câinii stau și apără sau latră, după cum își întoarce luna fața. Cât despre zei, s-au dus. singurul este Domnul cel ce vede toate fețele oamenilor, câinilor... Răzvan, ai revenit într-o zi când nici pământul din mine nu mai poate vorbi, ai descifrat tăcerea lui, ca și cum ai simțit fiecare cutremurare de inimă aritmică. Mulțumesc. Nicolle, ce mai contează și lacrimă din sfonțire când urlă întunericul pe lângă albastrul-sidefiu pângărind și ultima tresărire de inimă? MUlțam, imaginea este mai mult decât definitorie. D
=  ela...	Silvia Guță [11.Mar.06 15:45]
nu este prima data cand ma intalnesti, numai ca eu sunt mai mica si mai tacuta.. te-am citit de multa vreme.. si imi place ce citesc.. revii mereu cu o forta pe care nu am reusit inca sa o categorisesc din punct de vedere al provenientei.. poemele tale au forta imaginii si a primei impresii care mie, cel putin, imi place atat de mult.. te citesc.. drag, silvia