| + "n-am știut că prin oameni bântuie lupi cu umbră albă" | Ela Victoria Luca [06.Mar.06 12:27] |
| Umbrită de alb, poezia se luminează pe sine ca o icoană fără chip de om,poezie a căderii din alb, poezie a lacrimei fără ochi, a strugurelui fără ciorchine, a unei femei în care enigmele dau graiul tăcerii, cumva în durere dansând maiestuos: "sunt singura neuitată femeia-de-altfel frigul învechit din lemn de strugure azi am rupt arcușul și l-am înfipt prin lacrimă" Nici nu știi unde începe binecuvântarea - "ieri aveam trei icoane cu margini aurite" și unde blestemul - "n-am știut că prin oameni bântuie lupi cu umbră albă tot mai deasă"... "să crească ultimul gutui în locul acela pe veci blestemat", ce rămâne din "ultima iubire", ce "n-i-m-i-c", ca o despărțire în silabe a sufletului "șters pe umbră". Armonie și echilibru, grație și sensibilitate, forță interioară și rezonanță, cântec de noapte și descântec de alungat "lupii" și umbrele lor, hăurile tot mai dense, asta aud eu atât de frumos, deosebit de trist și totuși remarcabil sublimat. Nu te felicit, știi, doar îți spun să îți păstrezi icoana, cea neîntoarsă. Ela | |
| = Ela V.Luca | Alina Emandi [06.Mar.06 12:33] |
| Ela, mulțumesc pentru acel "nu te felicit, știi". În oameni urlă uneori lupii în nopțile cu lună plină. [email protected] (mi-ar face plăcere). Mulțumesc de trecere și semn. | |
| = Alina | Ela Victoria Luca [06.Mar.06 12:36] |
| Am scris "nu te felicit, știi", fiindcă semnul meu și cuvintele mele sunt mai mult decât "felicitare", iar atunci când citesc o astfel de poezie mi-e greu să felicit așa, banal. Cred că ai înțeles acest ecou. Mai ales că întâlnirile în alb (fără de umbră) sunt altceva decât... Mulțam pentru sens/semn epistolar. :) D | |
| = Suntem astfel? | Dicu Victoria [06.Mar.06 14:10] |
| "prin oameni bantuie lupi cu umbra alba..."?Astia sa fie oamenii de care ar trebui sa ne ferim cel mai mult?Sau ar trebui sa schimbam marginile aurite ale icoanelor noastre in unele din aur adevarat izvorat din noi?Felicitari si mai ales sanatate multa!!! | |
| + clopotul | Florian Stoian Silisteanu [07.Mar.06 04:06] |
| tot mai des prin ultima vreme a ta contoarul se invarte nebun rostuind stea dupa stea Aici ma opresc Si el se opreste Tragem aer in piept fara sa punem intrebari dupa care vom zice> azi am rupt arcușul și l-am înfipt prin lacrimă în pământ să crească ultimul gutui în locul acela pe veci blestemat fără rod fără cruci de păsări fără n-i-m-i-c doar cu albul icoanei a patra șters pe umbră da Timisoara este frumoasa ca si tine dealtfel dar numai atunci cand clopotul din dom da ora exacta nu numai prin poeme ci si prin iubire | |
| = Victoria, Florian | Alina Emandi [07.Mar.06 10:48] |
| Victoria: astia SUNT oamenii de care trebuie sa ne ferim, oamenii care ne pot rani fara sa stim. Multam pt urari, cu sanatatea acuma chiar nu stau prea roz:) Florian:ora exacta in iubire vine in doi oameni in acelasi timp, vine din inima spre inima. atat. | |
| = părere | Liviu Nanu [09.Mar.06 21:15] |
| Nu ți-am mai citit de ceva timp poeziile. Observ o schimbare de stil, să nu zic maturizare. Am remarcat: -"într-o noapte cu lună plină am dus ultima icoană a patra nepictată cu albul șters pe spate sunt singura neuitată femeia-de-altfel frigul învechit din lemn de strugure" - "să crească ultimul gutui în locul acela pe veci blestemat fără rod fără cruci de păsări fără n-i-m-i-c" De altfel tot poemul mi-a plăcut | |
| = Liviu Nanu | Alina Emandi [10.Mar.06 16:37] |
| mulțumesc Liviu de trecere. te mai aștept, eventual după ce vinzi mașina:) | |