| = de cursa lunga | ramona iancu [28.Feb.06 11:15] |
| Obosim sa ne tot mintim ca nimeni nu moare aici, desenele animate incep sa-si schimbe nota, devin monstroase, in ciuda genelor pe care le tinem stranse. | |
| = imi cer scuze da-s cam bagacios ... | roman marius deutu [28.Feb.06 12:12] |
| ce dragut si ce profund in acelasi timp sa poti sa adormi linga zidul copilariei . " tu nu atingeai visul de teama sa nu lasi din tine vreo picatura de infern " asta ma incovoaie putin sub semnul intrebarii , adica ma-ntreb ... oare pacatele noastre pot fi considerate picaturi de infern ? asta ar insemna ca le avem in noi ancestral si inconstient le dam doar alte cote de-a lungul existentei, le marim dimensiunile, ceea ce duce la spulberarea conceptului de copil neprihanit nu ? | |
| = Ramona, Marius | Ela Victoria Luca [28.Feb.06 12:18] |
| Ramona, da, obosim de a fi mari si de a transmite "monstruozitatile" noastre celor ce vin, ce ne urmeaza. Multam. Marius, bun venit. Nu esti bagacios, decit atit cit spiritul copilaros din noi ne permite (a se citi bine copilaros, nu infantil). Da, ai prins bine filmuletul din spatele cuvintelor. Infernul (pacate, secrete, tare, nelinisti, rusini etc etc) din noi se transmite copilului inocent. :) Multumesc. Ela | |
| = suntem niste uriasi | Voican Miruna [28.Feb.06 18:46] |
| Cei ce vin se pot speria intotdeauna de noi, caci "suntem ingrozitor de mari" (Marin Sorescu); ar trebui sa incercam sa protejam ingenuozitatea copiilor, ca ei sa nu isi doreasca vreodata sa moara vreun personaj din desenele animate. Mi-a placut poezia ta in mod deosebit si am trait fiecare vers. Cu admiratie, | |
| = "copiii nu mor niciodata" | Adina Batîr [28.Feb.06 19:03] |
| Mi-am amintit de "Magnolia" cum copiii nu trebuiau confundati cu ingerii, aici dimensiunile umane sunt proportionale cu spiritul viu, visator si curat. Intrepatrunderea a ceea ce este real cu oniricul naste senzatia unei transfuzii. De asemenea, se urmareste o impletire dintre divin si infernal, aceste doua planuri intangibile in mod imanent. Vad incovoierea langa portile lui Dante precum cercurile mereu rasfrante de cate o temere. Putem oare visa altfel?Somnul, imaginile, clipele distorsionate aduc din infern dorinta de purificare, de desavarsire a existentei, astfel incat iubirea alba de copil sa sedimenteze in sfarsit esenta noastra in timp... | |
| = să visăm dară | Alina T. (Manole) [28.Feb.06 23:21] |
| draga ela victoria...inca o dată mă mir cât de ușor faci tu să se deschidă porțile spre visare. nu am cuvinte prea multe pentru ideea poemei tale...și tac . și mă pun pe visat pentru copii care nu mor niciodată. | |
| = Miruna, Adina, Alina | Ela Victoria Luca [01.Mar.06 11:07] |
| Miruna, dacă ai trit fiecare vers, înseamnă că știi cum e să fii totodată prea mare și prea mică pentru a trece prin infern și a te purifica de el. Mulțumesc. Adina, mulțumesc, deprinzi iar sensurile esențiale, ca și cum ai pătrunde în lumea interioară a autorului cu ușurința unei lumini; ai văzut și magnolia, și infernul lui Dante, dacă adăugăm "Poarta infernului" și "Cap de copil" de Rodin, suntem aproape de capătul sensului. Alina (T) :) - cred că îmi plac cărările deschise de un vis, fiindcă vin să dezvăluie realități interioare altfel greu vizibile. De aceea de multe ori în loc de noapte bună eu urez vis deschis. Mulțumesc, te mai aștept. Ela | |