| + Poate sta și la recomandate? | Maria Prochipiuc [22.Feb.06 13:40] |
| Dacă versificația îi cam obosește pe unii, eu pot spune că aici mă regăsesc ca la mine acasă, cu toate că nu scriu cu rimă, cu toate că albul versurilor îmi dă altă senzație. Rima e cea care te prinde în dans, în dansul silabilor, pe o muzică pe care doar autorul o impune, dar depinde foarte mult și de receptor. Nu sunt tehnician al cuvântul și nu caut niciodată să văd câte silabe sunt, pe care din ele cade accentul; la mine inima e cea care simte versul trecut prin minte, că acolo în sonet sunt două catrene de început și apoi două tertine, e mereu o surpriză. Cred că exprimarea fiecăruia ține de psihologia sa, de caracter, eu consider sonetistul ca un mare mozaicar, așează piesă cu piesă după culoarea care i se potrivește… Un sonet de excepție descopăr azi, nu-i fac analiza, fiindcă simt că nu trebuie să trec decât cu simțurile prin cuvinte… | |
| = "la mine inima e cea care simte versul trecut prin minte" | Florin Ciocănaru [22.Feb.06 17:07] |
| Minunat ca de obicei dragă maestre... și uite ca mai redescoperă și alții "binefacerile" rimei... Scumpă Marie... și la noi "inima e cea care simte versul trecut prin minte" rareori numaram silabe. Pur și simplu simțim... Nu este așa maestre Adrian?! | |
| = Maria | Adrian Munteanu [22.Feb.06 16:36] |
| Corect și complet zis : cel ce șlefuiește cuvinte și rosturi are nevoie de receptori pe măsură. Noroc că mai sunt. | |
| = Coacere, intorcere. | mihaela visalon [22.Feb.06 18:34] |
| nufar dupa nufar:- Același pom, al vieții și al morții mar dupa mar:- Un șarpe magic și-a vărsat acidul Veninului, însămânțând băltoace. Am ales ce mi-a placut mai mult "sa vizualizez". Evident, ca acesta nu este un comentariu; dar nici eu nu sunt critic literar, sa ca ingrop orice stare in cuvinte potrivite. | |
| = erata | mihaela visalon [22.Feb.06 18:39] |
| intoarcere evident, acesta... | |
| = Florin, Mihaela | Adrian Munteanu [22.Feb.06 21:23] |
| Florin - ai mare dreptate. În acest spațiu al versului migălit, doar un prim registru, și nu cel mai important, se slujește de rațiunea pură. Cum ai depășit locul acesta al ingineriei poetice, trecem în spațiul magic al simțurilor. Cu ele modelăm cohortele de cuvinte, cu ele șlefuim trăiri și ne bucurăm de izbânzile pulsului cumpănind zbaterea sângelui proaspăt și respirația purificată de culoarea înălțimilor. mihaela - și așa am ajuns la un consens. Acela al trimfului stărilor - cum ziceam și mai sus - al segmentelor înaripate de simțul pentru frumos al creatorului. Criticul A.I.Barbu, cel care a scris cuvântul înainte la primul meu volum de sonete, a folosit o formulă pe care, de atunci, mi-e greu să o scot din minte :suntem cei ce ducem o anume bătălie : aceea a reîntoarcerii la firea cea bună a limbii române. Cu tot dragul. | |