| = croquis | Ela Victoria Luca [15.Feb.06 21:25] |
| Ce aș elimina: "cu_ca" - de la cu care și cu cafea (încearcă să redai altfel) "ce teorie a relativității? ce gravitație?" - e în plus, în contextul poeziei "nervos" - e de ajuns autism "și din nou" - e inutil și nepoetic aici "conturul" - din ultimul vers Încearcă să citești fără aceste elemente. Dacă simți că e ok pt tine, modifici. Îmi place: "eu nasc mereu din umbra altcuiva din arlechini întristați și gioconde pleșuve ventriculul drept are cireșii în floare ventriculul stâng poartă frunzele prinse pentru ultima oară de tălpile mamei" și "serile stau cumva cu genunchii la gură arcuindu-mi axonii în triplu tulup într-un soi de autism" și din final: "diminețile recunosc doar conturul buzelor ce nu-mi aparțin" Aici am poposit mai mult fiindcă ești aproape de un anumit fir poetic. Păstrează-l. Ela | |
| = Am recitit | Manaila Diana [15.Feb.06 21:51] |
| fara elementele indicate; binenteles ca imi suna altcumva; poate ma voi gandi la altceva in loc de: ''precum o pastă din care cineva/ar modela un croquis de femeie ucisă''...deocamdata nu imi permite ''programul''...dar, Ela, tu spuneai ca avem tot timpul din lume, nu? :) Multumesc! | |
| = bun | Ela Victoria Luca [15.Feb.06 22:00] |
| E binie pân' aici. Când ai câteva minute libere, uite, o altă cheiță: în versurile următoare ai 4 cuvinte în acre se repetă litera "g" și bruiază armonia lecturii ;): "dimineața mă ung peste plăgi cu cafea serile stau cumva cu genunchii la gură" Știu că nu avem tot timpul din lume, ci tot timpul din lumea noastră interioară. :) Succes, sunt cumva prin jur. :) (dimineața îmi tămăduiește rănile serile stau cumva cu genunchii la gură - e ideea spontană care mi-a venit acum, pentru a evita și aici cu_ca și "g"-urile. ;) vei g[si tu matca ta, I`m sure) Ela | |
| = Prea oclusive, velare, sonore!!!! | Manaila Diana [15.Feb.06 22:28] |
| Ela, am revenit (Hana primeaza:))...am incercat sa elimin bruiala. Aplecare! | |