| = cheamă-mă doar când nu poți simți aerul | Maria Prochipiuc [14.Feb.06 08:41] |
| Intimitatea unui jurnal nu trebuie atinsă, nu poți să o interpretezi, ci doar te poți împărtăși din starea de mister ascunsă acolo, de realități duse dincolo de normalul din noi. Poate cele mai interesante srieri mi s-au părut mereu jurnalel sau scrisorile si impresiile de călătorie. Acestea ascund sau spun realitățile într-un mod cu totul deosebit, altfel… de asta nu mă ating de cuvintele de aici, ci las și eu în amintirea timpului că am făcut popas aici, începutul unei zile de jurnal personal: Aș zidi în mine un tu de tine, de noi, ca apoi într-o strânsă îmbrățișare să uitam de timp, să uităm de noi. Te-aș zidi amestec de lumi adunate într-o inimă, mult prea mare pentru lumea asta mică, mult prea iubitoare pentru răul din mine. Mi te-aș așeza în jurul gâtului inel de sărbătoare ca să te port ca o rugăciune în prag de seara. Bate ceasul al nouălea, e slujba plecării genunchilor întru iertare. | |
| = Maria | Ela Victoria Luca [14.Feb.06 10:37] |
| Cum se aștern cuvintele tale, lângă cetăți fără timp, zidite pentru a nu mai fi dărâmate, pentru a rămâne în mine, în noi. Cum vii tu la ceasul inimii, indiferent de oră, chemată de atigere de clopot, ca și cum ai auzi, de oricât de departe, cum se nasc de sub ziduri iedere firave. Mulțumesc, Marie, că ai simțit așteptarea. Ela | |