| = Mult suflu poetic si ritm al imaginii | N.D.Vladulescu [13.Feb.06 23:42] |
| Excelenta imagine. Mult suflu poetic. Naratiune gratuita zero. Super... | |
| + 9 dintr-o lovitura, si cu scribul 10 care-i si intrece | mihaela visalon [14.Feb.06 01:33] |
| Imi vine sa spun: "Excelenta imagine. Mult suflu poetic. Naratiune gratuita zero. Super!" , dar mi-e teama sa nu-mi fie cerute drepturi de autor de domnul Vladulescu. Imi vine sa plec fara sa spun nimic, dar ma impiedic de umbra croitorasului cel viteaz, cu coasa lui de molii confortabil asezate pe migaloasa constructie a urmatorului vers, latrat de nenascutii caini. Si pentru ca steaua aceasta trebuia sa poarte un nume, il citez pe Noica: "Poezia omului matur este, cîteodatã, posibilã. Poezia omului tînãr este o permanentã. Singur omul tinãr locuieste în chip poetic pãmîntul cum spunea Hölderlin. E adevãrat, nu el scrie poemele cele mari. Dar poezia nici nu trebuie întotdeauna scrisã." și doar știi, Scribule, știi că eu mă simt atât de aproape de poezie încât aș putea să n-o scriu deloc Nu stiu daca poemul acesta este mare sau mic. Stiu ca ESTE. | |
| = Versul urmator | Stanica Ilie Viorel [14.Feb.06 11:09] |
| acum e si mai tarziu...asa as lasa al doilea vers, fara sa ma lege de o idee, ci sa ma lase sa vad si inca nu ne puteam vedea...fara "tot" croitorul a venit cu tot cu molii. e foarte târziu. iar în versul următor va fi și mai târziu - învață-mă cum să fac să pot renunța la el, la versul următor, la următorul... la următorul... și doar știi, Scribule, știi că eu mă simt atât de aproape de poezie încât aș putea să n-o scriu deloc. finalul prinde acest poem, il leaga in mintea cititorului si pluseaza valoarea intregului Cu drag,Tego | |
| = N.D.Vladulescu, Mihaela ,Viorel, | Nicolae Popa [14.Feb.06 12:17] |
| Ar fi prea multe de spus de ce mă bucur atât de mult pentru faptul că v-ați lăsat sensibilizați de acest poem. Din fericire pentru mine, Mihaela aduce acest surprinzător citat din Noica care lămurește în mare parte lucrurile. Târziul care vine după fiecare cuvânt scris, mișcarea spre tot mai târziu a tuturor tatonărilor, ca să nu le zic bâjbâieli, inclusiv cele poetice, nu duce niciodată spre o eliberare... Și dacă de bună seamă ESTE ceva, vorba ta, Mihaela, ESTE întru o și mai pătimașă subjugare. Mulțam! O iarnă curată în continuare! | |
| = M-a sensibilizat...și încă! | Prodan Ofelia [14.Feb.06 13:40] |
| Nu te confunzi cu Scribul,și totuși ești scrib. Trimisul croitor, atât de târziu, că a venit cu molii,te cam îmbracă în diperare.Poate că renunțând la versuri, la următorul și la următorul, ești într-un fel tainic mai aproape de perfecțiunea necreatului, de poezia care virtual este perfectă...sau poate altfel.E interesantă această viziune asupra scrisului, nu știu cât de bine am interpretat-o.E o poezie despre creație,linsă de sensibilitatea și spaimele creatorului. | |
| + autonomie...finalului! | silvia caloianu [14.Feb.06 13:47] |
| finalul, in autonomia sa, poate constitui o poezie. e ceea ce mi-a placut enorm, e ceea ce m-a incitat aparte. forta sugestivitatii cucereste emotionant. felicitari! | |
| = atât de aproape | Radmila Popovici [14.Feb.06 16:03] |
| Și totuși, te lași scris de ea... | |
| = Ofelia, Silvia, | Nicolae Popa [14.Feb.06 16:12] |
| Ofelia, Interesantă ideea despre „perfecțiunea necreatului” și felul tău de a interpreta acest text în din care scoți în evidență „spaimele creatorului”. Mulțumesc. Silvia, Gândindu-mă la felul tău de a fi și de a trăi poezia îmi dau seama că ar fi fost de-a dreptul anormal să lași tu să-ți treacă pe-alături fără nici o reacție asemenea mărturisiri. Asta e! Uneori ne citim unii pe alții și din cele nescrise! Multă inspirație! | |
| = Și totuși... | Nicolae Popa [14.Feb.06 18:38] |
| Radmila, Și totuși a te lăsa scris e mai puțin grav decât ceea ce urmează de regulă după - buretele! Bucuros să te știu pe fir! | |