| = Hermina trădată | Magdalena Dale [13.Feb.06 11:00] |
| Hermina care fuge făcându-și din zăpada pură dar rece, haină de suflet de teama „nealbeții”, va fi jertfită de mersul firesc al vieții care de cele mai multe ori nu permite „atingeri fără pată”. hermina se oprește din fuga-i ne-nțeleasă privește vânătorul și roua-i crește-n ochi apoi se dăruiește ca jertfa nemireasă se-mbracă-n împăcarea frumoasei sale rochi primește săgetată al dragostei deochi În ciclul vieții, uneori jertfele sunt necesare și dacă “trădarea” vine din preaplinul sufletului, jertfa nu devine inutilă… Mi-a plăcut imaginea pură a herminei ce se oprește cu “roua” în ochi…. Hermina, prin blana ei albă din timpul iernii simbolizează puritatea care în această strofă este accentuată de “roua” din ochi, picătura pură din zorii unui început! | |
| = Femeia hermină | Elena Luminita Bouleanu [13.Feb.06 23:30] |
| hermina are acea unicitate (în lumea animală), de a se lăsa ucisă evitând pătarea frumoasei sale "rochi". am vrut să construiesc o posibilitate, un motiv, pentru comportamentul ei unic. dragostea face această ființă să se dăruiască săgeții, dragostea îi adună roua în ochi. eu cred că după moarte, hermina se transformă în ... femeie. mulțumesc pentru frumoasele cuvinte:) | |
| = părere | Liviu Nanu [13.Feb.06 23:46] |
| O temă dificilă, mai ales după ce a scris Virgil Carianopol "Puritate". Te-ai achitat însă bine de ea, chiar dacă versul mai șchioapătă. | |
| = Un dar | Elena Luminita Bouleanu [13.Feb.06 23:56] |
| Liviu Nanu spunând aceste cuvinte, este pentru mine un dar dintre cele care te bucură copilărește, un dar la care nu te aștepți, dar vine. | |