| = de ce | cornel marginean [05.Feb.06 15:09] |
| Poezia ta este plina de imagini care ma pun in situatia sa am intreb de ce simti nevoia sa le scrii. E durere prea multa si dragoste este dar intr-un mod greu de cuprins. | |
| = Cornel | Ela Victoria Luca [05.Feb.06 15:14] |
| Bun regăsit, de astă vară nu ai mai intrat pe pagina mea. Sunt portrete. Deschid seria unor portrete. E mult imaginar. Scriu așa cum scrie orice om dăruit în ale scrierii. Și sunt departe de cei care scriu "greu de cuprins" despre toate astea. Majoritatea scriitorilor scriu despre ele. Eu doar încerc. E simplu. Mulțumesc. Ela | |
| = "ea purta liniștea ca pe un animal mut" | Tania Cozianu [05.Feb.06 15:49] |
| Frumoasă femeia aceasta a ta, Ela. Atât de frumoasă încât îmi pare c-am visat-o așa, albă, cu aerul vibrând moale și ireal în jurul ei ca pânza unui păianjen, cu ochii rotunzi zvârcolind apele visului.. .. vie, așa de vie, încât dacă mi-aș îngusta privirea, aș zări-o acolo, în casa ei cu păsări, palidă și bolnavă de iubirea de oameni, trecând prin culoare de oglinzi tot mai aburite și mai înalte.. iar acolo, la capătul a tot, liniștea, cea mai dureroasă dintre liniștile zămislite între cer și pământ vreodată neînchipuit de straniu, negrăit de frumos tabloul acesta, Ela.. | |
| = Ela, | Manaila Diana [05.Feb.06 16:17] |
| de la primul vers, am incercat sa-mi imaginez aceasta femeie ''frumoasă ca o pânză de păianjăn'' : alba, fața-umbrele cuvintelor, ''cu ochii rotunzi căutând apele visului'', ''atât de palidă și desculță în iarnă'', ''purtand liniștea ca pe un animal mut''....existand pentru a ''iubi cu patimă un om bolnav de amintiri, plin de plăgi pe picioarele rupte''...ea insasi respirand lacrimile tarzii ale acestuia...o demonstratie sublima de frumusete pusa in sluja iubirii.....imi place... vor urma si alte povesti despre ei? golim peretii si pregatim ramele...:) | |
| = danielă, | ioan peia [05.Feb.06 16:44] |
| am zis și în altă parte: trebuie înlocuite versurile doi și trei din prima strofă și versul trei din a doua. și, în general, trebuie evitate formulări genitivale de genul "umbrele cuvintelor ", "somnul copacilor", "apele visului". în rest, tabloul respiră curat corespondența dintre conținut și expresie. | |
| = răspunsuri agale | Ela Victoria Luca [05.Feb.06 16:56] |
| Tania, tu cea care faci din feminitate tablouri rare, poți întrezări acest chip care abia se conturează, din alb și până în nedefinite culori ale altor lumi. Uneori nici cuvintele nu pot fi de ajuns. Mulțumesc. Diana, pregătește rame simple, din lemn de cireș, protretele acestea sunt în nuanțe discrete, vor fi evitate liniile contrastante, pe cât posibil. Și se vor întâlni într-un același salon. Nu în muzeu. Mulțumesc pentru lectura printre esențele scrise. Ioanule, mulțumesc, îmi amintesc, da, ai lăsat comentarii cu această observație și altor autori. Voi încerca să evit aceste alăturări. Nu pot schimba aici, deocamdată, nu îmi permite azi timpul, dar voi găsi eu momentul bun. Mulțam pentru cum îmi ești aproape și dai cu pastă corectoare ici-colo. Ela | |
| = re | Ela Victoria Luca [05.Feb.06 16:59] |
| bun. am modificat acum, fără a schimba ideile și imaginile. mulțumesc | |
| = ea purta liniștea ca pe un animal mut /ea chema îngerii cu fluierul inimii" | Erika (Eugenia) Keller [05.Feb.06 17:11] |
| citit si cu "genitiv" si fara. De ce, Ela, nu se folosesc genitivele in poezie? In umbra cuvintelor admir femeia, albă și frumoasă..FEMEIA LUI DUMNEZEU! cu drag, un om bolnav de amintiri ea, doar ea, purta liniștea ca pe un animal mut /ea .. chema îngerii cu fluierul inimii" | |
| = "ea era alba si bolnava de aer" | Nuta Craciun [05.Feb.06 18:52] |
| o creionare subtire a unui chip atat de alb, atat de palid incat pare locuit de pasarile Domnului, si o singura porunca daca ar fi incalcat femeia aceasta, ar fi fost de-ajuns, pentru ca a iubi un om bolnav de amintiri e cel mai greu, cel mai de neiertat pacat si nici lacrimile tarzii, nici moartea, nici ingerii, nu mai pot ridica pedeapsa ... imi place cum curge poemul si cum te priveste cu ochi bolnavi de iubire Anana | |
| = Erika, Anana | Ela Victoria Luca [05.Feb.06 19:02] |
| Mulumesc Erika, nici o simfonie nu poate fi compusă fără o anumită tehnică. Așa e și poezia. Aceasta e acum remodelată. Și așa cum e acum, cred că portretul este așa cum l-am "văzut" eu. Anana, îți mulțumesc fiindcă ai desprins în filigran ce era maigreul din portret. Poate că nu întâmplător rezonezi cu acea tușă. Mă bucură să te văd aici. Ela | |
| = dinsprenichita ca o respirare | Florian Stoian Silisteanu [05.Feb.06 19:02] |
| sâmbătă parcă la taverna sârbului m-am întâlnit cu dora stănescu...nu eu...ci noi care eram pe acolo niște sărbi și adami .a venit și domnul marius tucă pe urmă am plecat fiecare prin serbia lui Despre aer nu pot spune mai nimic doar că respiră pe aici fiindcă ea era frumoasă ca umbra unei idei și fiindcă paserile mele siliștene văd că se înalță tot mai des prin poeme ...doar atat am vrut să spun dinspre nichita ca o respirare | |
| = totul curge | Florian Stoian Silisteanu [05.Feb.06 19:06] |
| în rest poemul curge frumos pantarei | |
| = Florian | Ela Victoria Luca [05.Feb.06 19:06] |
| Scriam în același timp, în același minut. Mulțumesc pentru respirare și pentru aducerea aminte. Și că mă citești așa cum sunt. Ela | |
| = Fată de oraș | Nicolae Diaconescu [05.Feb.06 21:18] |
| Două observații 1. Imagini ale unei stări de spirit rupte brutal de versul " plin de plăgi pe picioarele rupte". Finalul " ea purta liniștea ca pe un animal mut" are nuanțe pleonastice. 2.poezia ta mi-a inspirat următorul text Fată de oraș A intrat în pădure și i s-a părut că miroase a mucegai. Continua să înainteze, își adulmeca mâinile, picioarele, hainele. Ea însăși mirosea a mucegai! Copacii păreau țesuți într-o uriașă pânză de păianjen cu ochiuri prin care abia se strecura lumina. Aștepta ca în orice clipă teribila insectă să o atace pentru a-i suge ultima vlagă. Abia mai respira. A căzut în genunchi apoi s-a lăsat ușor pe spate. Tâmplele îi svâcneau, își auzea inima. A închis ochii, erau acoperiți de o pânză țesută mult prea încet. Liniștea pădurii a fost străpunsă de un țipăt puternic, repetat de mai multe ori în ecouri. Din pânza propriilor gânduri n- o putea elibera nimeni. | |
| = . | ioana barac grigore [05.Feb.06 21:18] |
| rotund, frumos, ela. minunat. | |
| = Nicolae, Ioana | Ela Victoria Luca [05.Feb.06 21:22] |
| Nicolae, plăcut surprinsă de inspirația ce ai avut citind poezia aceasta. Nu e pleonastică nuanța, dacă vezi că e doar comparația și mai ales dacă știi că acel "mut" nu e decât o dimensiune a liniștii. Ioana, mulțumesc, înseamnă că ai intrat ușor în portret. Te mai aștept. Ela | |
| = bolnavul de amintiri | luana zosmer [05.Feb.06 22:01] |
| a iubit cu patimă un om bolnav de amintiri plin de plăgi pe picioarele rupte oare nu ni se intimpla tuturor la fel? da, dar nu stim s-o spunem asa de FRUMOS! | |
| = Luana | Ela Victoria Luca [05.Feb.06 22:50] |
| Cred, sper să se întâmple fiecărui om să iubească așa. Mulțumesc, e greu de grăit, parcă nici eu nu pot reda așa cum este simțirea de înaltă. Ela | |
| = Eela, ela | mihaela visalon [06.Feb.06 00:42] |
| ea lua chipul iubitului purtandu-i ochii in timp ce firele de zapada o devorau albind-o pana la cumplita intelepciune a femeii paianjen indragostita de ceata oglinzilor prin care treceau oameni ca o dragoste in ritm de fulgi de nisip. | |
| = MiCa | Ela Victoria Luca [06.Feb.06 00:57] |
| între oglinzi se pierde înțelepciunea vezi doar cumva fire din trecut ori poate ape din alt timp niciodată ceea ce în sine poartă clipa în rama eternității dragostea este visul din care ne trezim în fiecare dimineață a altei lumi Mulțumesc, te-ai privit frumos aici. Ela | |
| = frumoasă | Ion Diviza [06.Feb.06 09:38] |
| Îmi dai voie să mă îndrăgostesc și eu de femeia ta, Ela? :) | |
| = Ioan | Ela Victoria Luca [06.Feb.06 09:49] |
| Voie ai la-ndrăgosteală De femeia din portret Dar să nu-i lași amăreală Că ajungi într-un boschet. Da, cu condiția să fii asemenea celui din portretul de bărbat. ;) Mulțam de popas. Ela | |
| = . | ioana barac grigore [06.Feb.06 12:42] |
| nu, ela, nu am intrat deloc in portret. eu tratez opera democratic, sunt un cititor obiectiv (deformatie profesionala). cred ca una dintre marile probleme din zona este tocmai ca "aprecierile" tin de simturi, iar simturile nu prea pot fi sustinute teoretic. spuneam depsre poezie ca este rotunda si curata, fara ingramadiri calofile. | |
| = Ioana | Ela Victoria Luca [06.Feb.06 13:21] |
| Mulțumesc, da, am vrut doar să înțelegi că mă bucur că ai intrat pe pagina asta și că ți-a plăcut ce ai citit. Ela | |
| + ma intorc aici | Adina Ungur [27.Feb.06 01:01] |
| Reusita portretelor subzida in personalitatea si sufletul modelului pe de o parte si cele ale artistului, pe de alta. Dublu conditionate fiind astfel ca materie sau esenta indispensabila creatiei, poeziile-portret sunt asadar, dintre cele mai placute/reusite. Interesant sunt de urmarit si studiat si autoportretele, din care, printre cuvinte (in cazul artei vizuale, trasaturi) putem afla mult mai multe despre semnatarul lor, decat ceea ce vor exprima la o privire superficiala. Fantezist, fictiv sau dimportiva, textul m-a impresionat la lectura suficient de mult incat sa revin acum asupra lui si sa-mi exprim bucuria de a-l fi lecturat! Daca acesta e un portret si nu un autoportret, cu atat mai mult el merita aprecierea mea, pentru ca atinge cote sensibile nuantand trasaturi de personalitate antitetice in sinele modelului prezentat. Ma intorc, asadar cu admiratie pentru aceasta poezie, lasand o urma a aprecierii mele! | |
| = Adina | Ela Victoria Luca [27.Feb.06 21:52] |
| Depsre portrete și autoportrete aș scrie mereu. Cred că într-un fel așa se și întâmplă, cumva, scriind despre chipul oamenilor așa cum îl păstrez în mine, chipul de suflet și de spirit, despre chipul meu oglindit în ochii lor sau despre percepția mea despre ceva din mine, fictiv sau real. Tu ai desprins aproape toate trăsăturle de mine lăsate în acest portret, cumva al autoarei, cumva al încă două chipuri diferite care și-au lăsat amprenta în autoare. Definind-o. Mulțumesc, Adina, pentru întoarcere. :) Ai ales un loc din cele mai bune. Ela | |